Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Un praznic de o strălucire aparte are loc la 21 noiembrie pentru toţi credincioşii adânciţi în Postul binecuvântat al Crăciunului şi nu numai: Intrarea Maicii Domnului în Biserică.
Acest post este considerat mai uşor decât altele, pentru că de la sărbătoarea Intrării în Biserică a Maicii Domnului (21 noiembrie) şi până la 20 decembrie este dezlegare la peşte, untdelemn şi vin în fiecare sâmbătă şi duminică. În plus, aceeaşi dezlegare este şi în zilele de sărbătoare cu cruce roşie: Intrarea în Biserică a Maicii Domnului (21 noiembrie), Sfântul Apostol Andrei (30 noiembrie), Sfântul Ierarh Nicolae (6 decembrie). Intrarea în Templul legii a Maicii Domnului s-a făcut într-un chip minunat. Ea este înainte-mergătoare marii şi minunatei taine a întrupării Cuvântului lui Dumnezeu, care avea a se face în lume prin mijlocirea Născătoarei de Dumnezeu.
Se ştie adevărul că Ana, mama Fecioarei Maria, şi-a petrecut viaţa fără a avea prunci, rugându-se împreună cu bărbatul său Ioachim. Făgăduind că dacă vor avea un copil îl vor închina Domnului aşa s-a născut împăcătoarea şi împrietenitoarea lui Dumnezeu cu oamenii, de Dumnezeu Născătoare Maria. Când a fost de trei ani a fost dusă de părinţii ei în Templu. Şi împlinindu-şi făgăduinţa au dăruit-o pe fiica lor Domnului; au dat-o pe ea preoţilor şi mai ales lui Zaharia, arhiereul de atunci. Acesta luând-o pe ea, a adus-o în cele mai dinăuntru camere ale Templului, unde singur arhiereul o dată pe an intra. Acolo a rămas Fecioara doisprezece ani, cu rară cuviinţă, hrănindu-se cu hrană cerească de către Arhanghelul Gavriil.
Născătoarea de Dumnezeu, ieşind din Sfintele Sfintelor, a fost dată lui Iosif ca logodnică, el fiindu-i păzitor şi martor al fecioriei ei şi ca să slujească, atât la naşterea ei cea mai presus de fire, cât şi la fuga ei cea în Egipt şi la întoarcerea cea de acolo în pământul lui Israel. Maica Domnului, „mai înaltă decât cerurile”, mai curată decât strălucirile Soarelui, prin viaţa ei, prin ceea ce purta în suflet, prin ceea ce a avut în gândurile ei când se pregătea să nască pe Mântuitorul, prin ceea ce a gândit, prin ceea ce a simtit când L-a purtat în pântecele ei pe Mântuitorul lumii este iubită şi considerată Sfântă mai înaltă decât toţi sfinţii. Biserica ortodoxă română ne-o prezintă ca fiind un „sicriu însufleţit”, un chivot: „nicicum să nu se atingă mâna necredincioşilor, iar buzele credincioşilor, fără tăcere glasul îngerului strigând, cu bucurie să zică: «Bucură-te, cea plină de dar, Domnul este cu tine!»„. Să nu uităm că „ceea ce poate Dumnezeu cu puterea, poate Maica Domnului cu rugăciunea”, şi să avem încredere în ajutorul ei. Cu atât mai mult bucuria praznicului Intrarea Maicii Domnului în Biserică este mai mare.
Citește pe Antena3.ro
