Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"Ce asemănare este intre bugetul Armeniei şi fusta mini?" "In principiu nimic nu seamănă cu nimic. Dar orice este foarte scurt implică foarte mulţi inşi care vor să ajungă la el..."
Un ascultător intreabă: Ce poate să facă un cetăţean de 75 de ani pentru a redeveni viril, puternic şi iubit de cei din jur? Radio Erevan răspunde: Nu se mai poate face nimic, Tovarăşe Hrusciov.
Răspunsuri - cine este, ce este, de unde vine şi de ce se numeşte aşa?
"Ce asemănare este intre bugetul Armeniei şi fusta mini?" "In principiu nimic nu seamănă cu nimic. Dar orice este foarte scurt implică foarte mulţi inşi care vor să ajungă la el..."
Un ascultător intreabă: Ce poate să facă un cetăţean de 75 de ani pentru a redeveni viril, puternic şi iubit de cei din jur? Radio Erevan răspunde: Nu se mai poate face nimic, Tovarăşe Hrusciov.
Intrebare de baraj la Radio Erevan: ce este Radio Erevan? Răspuns: In principiu, este cel mai popular post de radio. Dar el nu există.
Citește pe Antena3.ro
LEGENDE HAIOASE. Şi totuşi există. Dar nu acel Radio Erevan din binecunoscutele bancuri, iniţial sovietice. Radio Erevan era vocea adevărului pentru care cetăţenii URSS puteau face ani grei de inchisoare. Azi este personajul haios care-ţi spune-n faţă adevăruri supărătoare, fără a putea să acuzi pe cineva că te-a jignit. Erevan - sau Yerevan - este capitala Armeniei. Postul de radio s-a infiinţat la mult timp după ce au inceput să circule bancurile despre el. Acum există şi un Radio Erevan real, care n-are nici o legătură cu personajul din bancuri, cu acel "radio" care dă cele mai neaşteptate răspunsuri. "Este o legendă. Eu, personal, spun că am citit-o undeva, dar nu mai ştiu exact", ne-a mărturisit Mihai Stepan Cazazian, redactorul şef al revistei Ararat din Romănia. "William Saroyan, scriitor american de origine armeană, a fost invitat in Armenia prima oară in 1935. Legenda spune că atunci cănd a coborăt din avion a fost intrebat unde vrea să meargă. El ar fi spus că vrea să vadă Radio Erevan. Gazdele lui au inceput să rădă. Atunci a aflat că Radio Erevan de fapt nu există", ne-a povestit Mihai Cazazian. Cu sau fără postul de radio real, bancurile au circulat mult timp, in intreaga lume.
DIRECTORUL RADIOULUI-BANC. Armen Amirian, directorul general al postului public de radio al Armeniei - adică Radio Erevan! - , a explicat originea acestor bancuri pentru revista Ararat din Romănia: "Trebuie să vă spun că am căutat, dar nu am găsit nici pănă acum acea cameră in care s-ar crea anecdotele. De ce? Pentru că acele glume sunt, de fapt, in sufletul poporului nostru. Iar povestea adevărată este că, purtănd numele radioului armean, acele anecdote au fost create de oamenii care erau deportaţi in Siberia in anii regimului sovietic", a spus el in interviul realizat de Madeleine Karacaşian şi publicat in revista Ararat in decembrie 2005. Iniţial erau numai bancuri politice. Pentru a fi recognoscibile fără să le aducă prejudicii celor care le inventau, armenii le-au lansat in seria "Radio Erevan". S-a găsit această formulă care i-a ajutat să-şi expună punctul de vedere, astfel incăt să se ştie că este al lor, fără a putea fi prinşi şi pedepsiţi. Mai tărziu, "intrebările la Radio Erevan" s-au extins, oamenii au inceput să lanseze bancuri in acelaşi stil şi aşa au ajuns cele mai gustate glume din toate colţurile lumii. In acelaşi interviu, directorul postului Radio Erevan spune că instituţia a editat un prim volum cu bancuri in Germania, pentru că acolo sunt foarte gustate aceste anecdote. Şi in Romănia au apărut broşuri şi site-uri foarte căutate de public.
MADE IN SIBERIA. Cele mai gustate bancuri din lume s-au născut dintr-o tragedie a secolului al XX-lea. Armenii care au ajuns in Siberia, apoi cei rămaşi in ţară şi cei din diaspora s-au exprimat liber cu ajutorul acestui personaj-marcă naţională, "Radio Erevan". "Perioada deportărilor in Siberia a fost cea mai neagră a URSS, in care stalinismul şi-a pus amprenta asupra tuturor neamurilor care erau sub ocupaţie sovietică. Există şi un episod aparte al armenilor care, după război, s-au repatriat in Armenia, venind din toate colţurile lumii. Inclusiv din Romănia", explică Mihai Cazazian. "Cu găndul la patria mamă s-au intors la locurile natale, chiar dacă nu fuseseră născuţi acolo. Drama a fost că, după ce li s-a spus că vor primi inapoi casele şi averile dacă se intorc in ţara străbunilor lor, au avut surpriza să constate că a fost fiecare interogat, intrebat ce avere a avut, ce situaţie a avut acolo de unde a venit, iar o parte din ei au fost deportaţi in Siberia. Cei care au mai scăpat s-au intors in Armenia şi şi-au trăit acolo restul zilelor."
CELE DOUĂ ARMENII. Acum există o Armenie care in 1991 şi-a căştigat independenţa, scăpănd de jugul greu al URSS. Se confruntă cu aceleaşi mari probleme economice care au marcat toate statele din blocul ex-sovietic. Mai există o diasporă armeană. Peste patru milioane de armeni care trăiesc in toate colţurile lumii şi s-au făcut remarcaţi in diverse domenii. "Saroyan este unul dintre cei mai mari scriitori americani. Mai vorbim despre marele interpret Charles Aznavour, din familia Aznavurian, şi ei veniţi din fostul Imperiu Otoman şi refugiaţi in Franţa. Vorbim despre scriitorul Michael Arman, despre formaţia de muzică rock System Of A Down, care este acum in top. Despre căntăreaţa Cher, care la origine este armeancă după tată, Sarchizian", ne-a spus, foarte măndru, Mihai Cazazian. Şi in Romănia s-au remarcat de-a lungul timpului multe nume importante: David Ohanesian, Krikor Zambaccian, marele colecţionar de artă al cărui muzeu există şi acum in Bucureşti, Hari Tavitian, Ana Aslan, Garabet Ibrăileanu, Ion Barbu, Ştefan Agopian, Haig Acterian, Vasile Conta, Anda Călugăreanu, Mihail Jora, Spiru Haret şi mulţi alţii.
CAZUL ZAMBACCIAN. "In perioada regimului comunist, muzeul a fost inchis o perioadă. A fost mutat la aşa-zisul Muzeu al Colecţiilor. Foarte puţină lume ştie că strada s-a numit in continuare «Muzeul Zambaccian». Mulţi dintre cei care ajungeau acolo se găndeau că trebuie să existe un muzeu, dar, din păcate, muzeul a fost inchis o perioadă. A fost repus in drepturi in 1996, in aceeaşi casă", ne-a mai spus Mihai Cazazian. "Sigur, in ultimii doi ani numele Zambaccian a fost asociat cu un mare scandal care n-avea nici o legătură cu el. Noi, armenii, am fost puţin jenaţi de acest episod, in sensul că nu avea absolut nici o legătură. S-a titrat «cazul Zambaccian», dar nu avea absolut nici o legătură cu scandalul. E ca şi cum s-ar comite o crimă pe Bulevardul Titulescu şi i-am spune «cazul Titulescu». Pe de altă parte, a existat şi un aspect bun, pentru că multă lume s-a intrebat cine-i acest Zambaccian. Tot e bine. Cu ocazia asta, oamenii au aflat că una dintre cele mai mari colecţii de artă din Romănia este aceasta a lui Zambaccian."
SIMBOLISM ARMEAN. Erevan, capitala Armeniei, şi Ararat, muntele sfănt, sunt cele două simboluri pe care armenii din diaspora le-au folosit de-a lungul timpului ca "marcă". Sunt semnele lor de recunoaştere, indiferent unde s-ar afla. Pentru că poporul armean a migrat in masă spre alte zone ale lumii, in două perioade istorice nefavorabile. Primul val de migraţie a fost in anul 1313, atunci cănd marea capitală a Armeniei, Ani, a fost grav afectată de un cutremur foarte puternic. Oraşul a fost distrus aproape in intregime. Apoi au venit egiptenii, care le-au cucerit capitala refăcută cu greu. Atunci s-au răspăndit in zona Crimeei, Ucrainei şi Poloniei de astăzi. Dinspre Lvov au coborăt primii armeni şi spre Moldova, fiind o zonă cu mare potenţial, şi acolo au inceput primele activităţi ca negustori.
Al doilea episod important este cel de la inceputul secolului al XX-lea, cănd armenii au fugit iar in lume din cauza regimului Imperiului Otoman. După 1915 s-au răspăndit. In Iran, Irak şi Libia deja existau colonii. După anul 1000 au fost colonii chiar şi in India. S-au răspăndit in toate zonele unde puteau face comerţ. Apoi au devenit producători, au devenit personalităţi culturale recunoscute la nivel mondial.
NEGUSTORII MILENARI. Acolo unde s-au stabilit, armenii au avut mereu un rol important, mai intăi in viaţa economică, apoi in celelalte domenii. Nicolae Iorga spunea că toate oraşele Ţărilor Romăne au fost intemeiate de negustorii saşi şi armeni. Iar "armenii au organizat activitatea meşteşugărească şi au dirijat intreg comerţul Moldovei". Expresia "a bate palma" este imprumutată tot de la armeni. Iar zicala "un evreu face căt doi greci, iar un armean căt doi evrei" s-a născut ca recunoaştere a faptului că erau cei mai buni negustori.
PE CALE DE DISPARIŢIE? In prezent, armenii au rămas foarte puţini, iar diaspora este mai numeroasă şi mai importantă decăt populaţia ţării. Poate şi acesta este unul dintre motivele pentru care bancurile cu Radio Erevan s-au răspăndit in toată lumea şi au devenit celebre. In lume mai sunt cam zece milioane de armeni. Cei mai mulţi trăiesc pe continentul american, in Beirut şi in Franţa. Republica Armeană a rămas doar cu 3 milioane de locuitori. Armenii sunt un popor conservator din punct de vedere antropologic. Membrii comunităţii, indiferent unde au trăit, nu prea s-au amestecat cu alte naţii, respectănd interdicţiile de căsătorie mixtă care au funcţionat pănă in perioada modernă in cele mai multe comunităţi arhaice de pe Glob. Acest conservatorism, pe care antropologii il explică prin nevoia de menţinere a contactului cu rădăcinile, mai ales pentru cei care au migrat, i-a salvat şi in perioada epurărilor rasiale de la inceputul secolului al XX-lea. Armenii nu au fost persecutaţi in perioada nazistă, fiind consideraţi un popor arian, curat, neamestecat cu alte neamuri. Deşi aceste amestecuri sunt, totuşi, inevitabile. Iar ele s-au produs şi in cazul armenilor, chiar dacă fenomenul nu a fost semnificativ. Marea problemă de astăzi a Armeniei, stat care a făcut parte din fosta Uniune Sovietică, este cea financiară. Poate paradoxal, armenii, faimoşii negustori ai lumii intregi, au economia la pămănt.
BANCURI NOI. Armenii, mai ales cei din diaspora, lansează in continuare "Intrebări la Radio Erevan", legate de toate aceste probleme ale lor. Dar impactul pe care il au nu mai este ca la inceputul acestor bancuri. Cei mai mulţi fani ai glumelor nu ştiu de unde provin ele şi nici care e legătura intre Radio Erevan şi armeni, deci nu le pot gusta. Aşa se face că mai răspăndite sunt astăzi cele pe teme sexuale sau sociale, şi nu politice sau economice. S-a imprumutat şi se foloseşte structura bancurilor, iar "Radio Erevan" a devenit un fel de "bun al tuturor". Fără ca cineva să se mai intrebe cine este "el" şi de ce toate aceste "intrebări" şi "răspunsuri" sunt legate de numele lui.
Bancuri vechi şi noi
In categoria "Intrebări la Radio Erevan" intră astăzi foarte multe bancuri create pe acelaşi şablon in diferite ţări. Nu doar de armeni, ca la inceput. Cele vechi sunt mult mai greu de inţeles de noile generaţii. Efectul s-a pierdut o dată cu dispariţia sau diminuarea subiectului care le-a generat. Anecdotele despre liderii sau crimele comunismului se adresau celor care au trăit perioadele tensionate in care nu se putea vorbi despre aceste subiecte. "Se ştie dacă tovarăşul Andropov a murit de moarte bună?", suna o "intrebare". Iar răspunsul: "Nu, dar se ştie că la autopsie a suferit cumplit!". Sau: "Este adevărat că in urma dezastrului de la Cernobil toată conducerea centralei atomoelectrice s-a sinucis?". Radio Erevan răspunde: "Da, in afara secretarului de partid, care nu a fost găsit acasă!". Pentru lumea contemporană, mai ales pentru tineri, aceste "voci" care condamnau regimul sovietic nu mai spun foarte mult.
Muntele sfănt al armenilor
Ararat este muntele biblic pe care s-a oprit arca lui Noe. Deşi se află pe actualul teritoriu al Turciei, armenii il consideră in continuare simbol al patriei lor spirituale, Armenia străveche. Din acest motiv, cele mai multe publicaţii ale armenilor, de oriunde ar fi ei, imprumută numele simbolic al muntelui. "In trei sferturi din Armenia poţi să vezi Araratul. Pentru noi semnifică apartenenţa la un spaţiu, puterea de a rezista pe un anumit loc, ceea ce nu poate fi mişcat", spune Mihai Cazazian.
Publicaţii ale armenilor
Armenii din Romănia editează două reviste: Ararat, in limba romănă, şi Nor Ghiank, in limba armeană. Prima continuă o tradiţie interbelică, iar a doua apare din anul 1950. "Noi i-am spus Ararat nu doar pentru că este numele muntelui. Am continuat o tradiţie. In perioada 1924-1942 a existat in Bucureşti o revistă, tot in limba romănă. Şi-a incetat apariţia pentru că a murit cel care a infiinţat-o. In 1990 ne-am găndit să o reluăm", explică Mihai Cazazian. In lume există foarte multe publicaţii şi organizaţii denumite Ararat, muntele fiind un simbol al armenilor.
Muzeul uitat
"Am dăruit poporului colecţia mea de artă, deoarece şi talentele pe care le-am intrunit sunt ale poporului, ele fac măndria lui, altfel aş fi trădat şi poporul, şi artiştii cărora le-am cules rodul", scria criticul de artă romăn de origine armeană Kricor Zambaccian in finalul ultimului capitol al cărţii sale, "Insemnările unui amator de artă". Muzeul care-i poartă numele a fost inaugurat la 1 martie 1947, dar a fost inchis ani la rănd in timpul regimului comunist. S-a redeschis in 1996. Aici se află una dintre cele mai bogate şi valoroase colecţii de artă din Romănia.
La Radio Erevan, un ascultător intreabă: «Ce s-a intămplat atunci cănd Nero a dat foc Romei?».
Radio Erevan răspunde: «Toate firmele de asigurări din oraş au dat faliment»"
La Radio Erevan, un bătrănel intreabă: «Ce pot să-i dau unei fete tinere şi frumoase ca să pot să o imbrăţişez?».
Radio Erevan răspunde: «Cloroform»"
La Radio Erevan, o bunicuţă intreabă: «Nepoţelul meu are 11 ani. Pot să incep să-i fac educaţie sexuală?».
Radio Erevan răspunde: «Da, dacă doriţi să aflaţi noutăţi»"
La Radio Erevan, căţiva intreabă: «Cum se imbracă eschimoşii?».
Radio Erevan răspunde: «Repede!»"
La Radio Erevan, un fidel ascultător intreabă: «Cum este viaţa unui bărbat fără nevastă?».
Radio Erevan răspunde: «Mai ieftină»"
La Radio Erevan, un tănar soţ intreabă: «Există soţie ideală?»
Radio Erevan răspunde: «Desigur! Este soţia care reuşeşte să-şi scoată soţul din incurcăturile pe care nu le-ar fi avut dacă nu era insurat»"
La Radio Erevan, un ascultător intreabă: «Dacă dragostea este vinul vieţii, atunci ce este căsătoria?».
Radio Erevan răspunde: «Mahmureala de a doua zi dimineaţa!»"
La Radio Erevan, o tănără ascultătoare intreabă: «De ce multe fete se căsătoresc cu bătrăni care inoată in bani?».
Radio Erevan răspunde: «Fiindcă sunt foarte miloase! Vor să-i scape de la inec!»"
