Invazie pe ecranele radarelor

Sute de reflectoare poliedrice au aparut pe cerul Romaniei in decembrie 1989. Un astfel de obiect se asambleaza in cinci minute si echivaleaza pe radiolocator cu un elicopter, dand impresia ofiterilor de radiolocatie, care urmareau ecranele radarelor, ca are loc o invazie aeriana.

Elicopter de atac aerian care se tine in mana

Are doar 290 de grame. Ansamblat, pare un zmeu mai fistichiu pentru copii, "captusit" cu poleiala. Dispozitivul respectiv dadea impresia, pe radar, in zilele Revolutiei, ca este un elicopter.

Comandorul Radu Borcea era, in decembrie 1989, seful compartimentului de lupta electronica din Comandamentul Aviatiei Militare. "Eram in subordinea directa a sefului de Stat Major al Comandamentului. Eu am ajuns in acest comandament cand numarul celor care lucrau in structura de lupta electronica, asa cum se numea dupa model sovietic, se diminuase. Din cinci persoane care lucrau in birou, cand m-am dus eu mai ramasesera doar trei posturi. Dar si acestea erau pe hartie, lucru ce s-a remediat prin 1987. Atunci furnizorul sovietic a fost de acord sa ne inzestreze", povesteste ofiterul.

TURISTII. Expertul in "lupta electronica" tocmai se intorsese de la Timisoara, unde a facut niste experiente in legatura cu mijloacele de razboi electronic. In ultima zi de sedere acolo, 9 decembrie 1989, aproape a fost dat afara din hotel de receptionera. Aceasta i-a spus ca vin turistii rusi. "Erau exact ca securistii nostri, frumusei, aranjati si imbracati la fel", si-aminteste militarul de cei pe care i-a vazut in Timisoara.

DEBUTUL. Specialistul in lupta electronica a plecat de urgenta la Comandamentul Aviatiei Militare, precum si ceilalti colegi ai sai, imediat ce s-a primit la 17 decembrie 1989 indicativul "Radu cel Frumos". Comandorul Radu Borcea a ramas in unitate. Situatia aeriana din spatiul Romaniei era una normala. Aceasta pana in seara de 22 decembrie 1989, in jurul orei 18:30. Aproape ca se lasase intunericul si ofiterii din Comandamentul Aviatiei Militare au inceput sa auda focuri de mitraliera intense, sacadate. Apoi auzeau zgomot de avioane ce mai ca nu atacau in picaj unitatea. Practic, parea ca toate corpurile de cladire ale Comandamentului erau asediate, iar "teroristii" castigau incet, dar sigur, pozitie dupa pozitie. Militarii primisesera ordin sa se baricadeze in birouri, in acest sens ei punand fisetele metalice in dreptul ferestrelor. Dupa acea noapte de infern sonor, comandorul Radu Borcea a iesit din cladire si a ramas stupefiat. Dupa "bataliile" pe care le-a auzit toata noaptea, cladirile din jur erau neatinse de gloante. "Te asteptai sa gasesti un zid daramat, incendii, geamuri sparte. Dar nimic din acestea nu s-a intamplat", spune ofiterul de stat major.

COINCIDENTE. Chiar din acea seara de 22 decembrie 1989, cam pe la aceeasi ora, pe ecranele radarelor Armatei au inceput sa apara, deodata, o sumedenie de tinte. Concomitent, la sediul Comitetului Central rapaielile de arme automate au bagat groaza in cei din piata. Actorul Ion Caramitru striga: "Nu mai trageti!". Conform logicii militare, apararea antiaeriana trebuia sa doboare tintele sau aviatia militara sa le intercepteze. "Apareau 20 de tinte simultan si aceasta se intampla, cu precadere, de-a lungul Dunarii, de-a lungul Prutului, al Tisei. Se crea impresia de invazie aeriana", si-aminteste comandorul. In primele momente a aparut in comandament si ideea ca toate aceste actiuni erau lansate din fostele locuri de vanatoare ale lui Nicolae Ceausescu, unde, evident, aveau acces cei de la Securitate.

ACTIUNI SIMULTANE. Comandorul este de parere ca atunci, si in urma invaziei de pe radiolocatoare, s-a realizat unul dintre principalele obiective ale unei actiuni militare: surprinderea. "Nu se astepta nimeni la asa ceva. Amploarea acestor actiuni era cu preponderenta dupa lasarea intunericului. Focurile de arma ce le auzeam in jurul comandamentului, dar si aparitiile misterioase de tinte au existat vreo saptamana. Dupa 25 decembrie au inceput sa descreasca in intensitate pana spre sfarsitul anului", spune ofiterul. Chiar si in noaptea de Revelion a anului 1990, la ora 22:00 au fost semnalate tiruri puternice, incat seful de stat major al Comandamentului Aviatiei Militare a fost nevoit sa plece de urgenta la punctul de comanda.

DOVEZILE. Evident, comandorul Radu Borcea a inceput sa investigheze, din proprie initiativa, ce a provocat acele aparitii simultane de tinte, care i-au panicat, intr-o prima faza, pe militari. La 5 ianuarie 1990 a iesit din cazarma, impreuna cu colegul sau, Ion Munteanu, de la compartimentul de "lupta electronica" al Comandamentului Apararii Antiaeriene a Teritoriului. Asa au aparut "dovezile". Ele soseau si din tara, mai ales ca ofiterii le-au cerut unitatilor militare din teritoriu sa predea orice urma suspecta. Ofiterii au primit bucati de poleiala si de mecanisme pe care si-au propus sa le recompuna.

OBIECTUL ZBURATOR. Ansamblate, urmele reconditionte de comandorul Radu Borcea arata un fel de piramida, de aproximativ 30 de centimetri inaltime, care era invelita cu staniol. Aceasta era atasata la un balon, o sonda meteorologica folosita de institutele de profil. "Obiectul zburator se baza pe principiul reflexiei undelor electromagnetice. Daca ele ar fi fost realizate din panza, ca in cazul avioanelor mici, acestea ar fi zburat in afara unui control de la sol", explica expertul. Dar suprafata fiind metalizata facea ca radiolocatoarele sa le perceapa imediat. "Din punctul de vedere al reflexiei, crearea pe ecranele radiolocatoarelor a corespuns unui semnal de raspuns echivalent cu cel al unui elicopter", spune comandorul Radu Borcea.

UZ METEOROLOGIC. "Pentru Armata Romana era o noutate absoluta pentru acele momente. De reflectorul poliedric se putea atasa un led si radiosonda meteorologica. Ledul respectiv ii dadea observatorului cerului impresia unei aeronave", afirma specialistul in "lupta electronica". In uzul curent al institutelor meteorologice se foloseste meteosonda. De un balon se ataseaza un dispozitiv care poate transmite prin unde radio date despre presiunea atmosferica, despre inaltime, despre temperatura. Bineinteles, balonul zboara in deriva. Folosindu-se acel tetraedru poliedric, radiosonda poate fi localizata, iar datele transmise institutului meteorologic sunt si mai relevante. La prima vedere, utilizarea acelui dispozitiv este una pasnica. Potrivit comandorului Radu Borcea, la sfarsitul anilor ’80, astfel de obiecte, produse in Uniunea Sovietica, mai existau si in tari semnatare ale Tratatului de la Varsovia precum Bulgaria si Ungaria.

290 DE GRAME. "Specialistii de la INMH ne-au confirmat, la solicitarea noastra, ca si Romania era in tratative pentru achizitionarea unor astfel de obiecte", dezvaluie comandorul. In Armata Romana se cunostea teoria despre folosirea tetraedrului poliedric si avea chiar si o intrebuintare pentru militari. E drept, cu o mica deosebire. "Tintele" capturate in decembrie 1989 aveau 290 de grame, iar obiectele Armatei 19 kilograme. "Existau obiecte de acest gen pe care le foloseam in implementarea conceptului de lupta electronica de mascare. Obiectele simulau obiective aer-sol pe care cercetarea aeriana facuta prin radiolocatie de inamic sa le descopere", zice Radu Borcea.

"ESCADRILELE". Dispozitivele invelite in staniol au avut o aplicabilitate serioasa in timpul Revolutiei. Ansamblarea unuia nu ia mai mult de cinci minute, fiind fabricat din sipci de lemn, dispuse in niste triunghiuri echilaterale. Ele puteau fi transportate fara probleme in portbagajul unei masini si, la o adica, in cazul unui control, nimeni nu si-ar fi dat seama ca respectivele bucati sunt ceva mai mult decat niste simple jucarele. Odata lansate mai multe baloane cu astfel de dispozitive alaturate, pareau a fi pe radiolocatoare o escadrila de elicoptere pornite la atac. Un balon pluteste in deriva intre 10 si 100 de kilometri. Bineinteles ca nu ajunge in stratosfera, la un moment dat el spargandu-se. Si asa dispareau "escadrilele" la fel precum apareau pe radare. Mai mult, radiosondele puteau fi modificate cu aparatura de bruiaj sau cu simulatoare.

GENERATOR DE BRUIAJ. Comandorul Radu Borcea a studiat cu atentie si cum evoluau "tintele" in decembrie 1989. "Unele locuri de aparitie a acestor tinte false lansate impotriva noastra coincideau cu directiile drumurilor nationale sau cu imediata vecinatate a acestor drumuri", spune expertul. Explicatia pe care o are comandorul este existenta unor generatoare de bruiaj. Acestea puteau fi, foarte simplu, transportate cu o masina si alimentate de la bateria autoturismului aflat in mers. In opinia ofiterului, aceste masini erau conduse de unii dintre acei turisti straini veniti in numar mare in Romania. De altfel, fenomenul nu era nou, iar lui Radu Borcea sovieticii i-au dat ocazia sa priceapa cum functioneaza sistemul la ei acasa, pe cand explicau, in scopuri comerciale, cum s-a produs invazia din Cehoslovacia.

FABRICAT IN URSS. Colonelul Remus Ghergulescu, comandantul de la acea vreme al Batalionului 404 Cercetare prin parasutare de la Buzau, a fost unul dintre cei care au gasit in zilele de dupa 22 decembrie 1989 obiecte de acest gen. Intr-o dimineata de la inceputul lui ianuarie 1990, colonelul a fost intrebat telefonic de esaloane superioare daca executa cu batalionul exercitii de parasutare. A spus ca nu si a primit ordin sa trimita o echipa de cercetasi intr-o zona in care cativa localnici semnalasera parasutisti.

La 10 kilometri se afla Scoala Militara de la Bobocu, Buzau. Cercetasii au gasit un balon meteorologic, iar acesta avea atasat un triunghi de staniol. "Ce este ciudat, balonul indica faptul ca fusese trimis din Ungaria, cu doar o zi inainte. Era imposibil sa fi ajuns la Buzau din Ungaria", afirma colonelul Remus Ghergulescu. De altfel, in anul 1990, comandorul Radu Borcea a primit si el un obiect pe care scria ca apartine Ungariei, dar era fabricat in Uniunea Sovietica. Cand a ajuns la adresa indicata pe obiect din Budapesta, a vazut un parc.

FARA URMARI. Comandorul Radu Borcea a predat, in decursul lunilor ce au urmat evenimentelor din 1989, multe dintre "tintele" capturate de colegii sai din unitatile militare (de pe tot teritoriul Romaniei) procurorilor militari. "Sursele de semnal care au generat marea dezinformare radioelectronica si psihologica au avut la origine actiuni umane", crede specialistul in "lupta electronica". Tocmai de aceea a si inaintat rapoartele sale procurorilor militari. A crezut ca acestia, prin forta ce le-o dadea institutia, pot sa determine cine au fost in spatele acelor actiuni umane, care numai printr-o minune n-au produs tragedii.

Odata lansate rachetele pentru a distruge "tintele" aglomerate pe ecranele radiolocatoarelor, acestea puteau sa loveasca poate un baraj, o scoala, un bloc de locuinte, o uzina chimica. De-a dreptul curios este faptul ca Radu Borcea, unul dintre putinii specialisti in "lupta electronica" din Romania, la acea vreme, nu a fost decat sporadic intrebat despre fenomenul din decembrie 1989. Ba chiar in momentul in care fusese trimis in unitati militare sa investigheze evenimentele din zilele Revolutiei nu mai gasea aproape nici un document.

"Ajungeam totdeauna prea tarziu. Se vorbea mereu din amintiri. Ni se spunea ca a trecut termenul de pastrare a documentelor. Dar daca nu aveam documnte, ce sa mai punem cap la cap?", se intreaba si acum comandorul Radu Borcea.

ILUZIE

"Pentru Armata Romana era o noutate absoluta pentru acele momente. De reflectorul poliedric se putea atasa un led si radiosonda meteorologica. Ledul respectiv ii dadea observatorului cerului impresia unei aeronave"

PRINCIPIU

"Obiectul zburator se baza pe principiul reflexiei undelor electromagnetice. Din punctul de vedere al reflexiei, crearea pe ecranele radiolocatoarelor a corespuns unui semnal de raspuns echivalent cu cel al unui elicopter" - Radu Borcea, comandor (r)

Nu ratati!

Cititi in numarul de maine cum si de ce s--au lansat rachete de catre unitatile Armatei in zilele Revolutiei.

FOTO

USURINTA. Reflectorul poliedric este format din triunghiuri echilaterale si se poate ansambla in mai putin de cinci minute

URMELE. Comandorul Radu Borcea a dat procurorilor militari multe astfel de dovezi ale razboiului electronic