Isoscel

A jucat memorabil în toate cele cinci filme ale se­riei “Liceenii‘‘. Profesoara de matematică Isoscel este o lecţie predată temeinic de Tamara Buciu­cea­nu-Botez. A transformat un rol într-o legendă.

Cine n-a iubit-o pe profesoara Isoscel? De mai bine de 20 de ani ne bucurăm de un rol magnific. De profesoara Isoscel. Prin felul ei de a fi, prin modul aparte în care a creat-o şi a întruchipat-o pe această profesoară de matematică, Tamara Buciuceanu-Botez şi-a câştigat şi respectul elevilor de pe platoul de filmare, şi pe cel al elevilor din întreaga ţară. De altfel, profesoara Isoscel a stârnit respect şi admiraţie în inimile tuturor românilor, indiferent de vârsta sau de profesia lor.

SIMBOL. “Liceenii”, film-simbol al generaţiei anilor ’80, a reuşit să impună personaje remarcabile, iar Tamara Buciuceanu-Botez poartă o “vină‘‘ consistentă pentru fenomenul numit “Liceenii‘‘. Severă, dar simpatică. Suflet bun şi cald, dar intransigentă. Iubită şi temută. Respectată, dar şi detestată în prag de corigenţă. Sensibilă şi atentă, dar neiertătoare la notă când situaţia o impunea. Plină de umor şi în acelaşi timp seriozitatea întruchipată. Din toate aceste trăsături care o definesc pe corecta profesoară Isoscel şi care la prima vedere par incompatibile, s-a năcut un personaj adevărat. Un personaj real, la care mintea răspunde afectiv şi inima necondiţionat. Isoscel există pentru că i-a dat viaţă o mare doamnă a teatrului şi a filmului românesc, Tamara Buciuceanu-Botez. Îndrăgita actriţă a avut amabilitatea de a ne spune ce a însemnat acest rol pentru ea. “A fost pentru mine o izbândă cinematografică, ca personaj, care este foarte important. Şi care foarte greu se rea­lizează. Pro­babil că am rămas şi în memoria liceenilor o profesoară severă, dar foarte bună la suflet.‘‘ Cu afecţiunea unei mame care ani în şir şi-a supravegheat cu atenţie puii, doamna Tamara Buciuceanu-Botez subliniază: “Vreau să spun că m-am înţeles foarte bine cu toţi elevii de atunci, cum erau în film, deşi în realitate mai toţi erau studenţi. Astăzi au ajuns actori patru dintre ei. Este vorba despre Mihai Constantin, despre Ştefan Bănică Jr, despre Cesonia Postelnicu şi despre Oana Sârbu. Mă bucur că am contribuit şi eu la succesul acestui serial‘‘.

FENOMEN. Cea mai iubită profesoară de matematică din toate timpurile ne-a dezvăluit cum a primit acest rol şi care este secretul prin care a reuşit să-l facă nemuritor. “De la bun în­ceput am fost invitată de regizorul Nicolae Corjos să interpretez rolul profesoarei de matemati­că, Isoscel. Primul film din acest serial a fost «Declaraţie de dragoste». A avut un impact foarte mare şi serialul a continuat. Pe stradă mă opreau liceenii şi-mi vorbeau frumos. Aşa am înţeles că am fost cu adevărat în sufletul lor o profesoară foarte bună, care le-a rămas în amintire. Sigur, eu am fost prin cancelarie să văd cam cum este. Să văd cum se comportă în general profesoarele. Ca să ştiu. Pentru că trebuia să mă documentez. De multe ori pe culoare mă opreau profesoarele şi chiar profesoarele de matematică şi mă întrebau: «Cum aţi ajuns, doamna Tamara, să fiţi atât de iubită de elevi? Cum aţi făcut, când despre noi, profesoarele de matematică, ştiţi ce se spune, că suntem rele?!». «Pentru că eu am fost severă, dar bună şi înţelegătoare», le spuneam.‘‘ Nu de puţine ori a fost numită în viaţa reală doamna Isoscel. De la primul film din serie, oamenii când o întâlnesc o răsplătesc în felul lor, cu zâmbete. Cei mai curajoşi n-au ezitat să o întâmpine şi cu vorbe de admiraţie. Pe alocuri discursul lor a fost incoerent din cauza emoţiilor, dar întodeauna cuvântul “Isoscel‘‘ s-a desprins prin claritatea şi lumina pronunţiei. Mai ales liceenii i s-au adresat cu timiditate, uzitând această poreclă. Tamara-Bu­ciuceanu-Botez de supărat nu s-a supărat nici în trecut, nici în prezent. A fost chiar onorată de această titulatură. Care ar putea fi motivaţia acestui fe­no­men? “Probabil că din punct de vedere profesional am reuşit să creez un personaj adevărat‘‘, răspunde firesc doamna Isoscel.

Citește pe Antena3.ro

Michelangelo a pictat o femeie bolnavă de cancer în Capela Sixtină. Experţii lansează o nouă teorie revoluţionară

GHIDUŞII. “Poate că şi după atâţia zeci de ani de carieră în profesia mea, pe platoul de filmare întotdeauna m-am simţit extraordinar. Atmosfera era într-adevăr ca într-o clasă cu elevi de liceu. Eu am fost diriginta lor, a clasei a-IX-a. Eram o familie. M-am înţeles foarte bine cu regizorul şi cu operatorul. Nu mai spun că m-am înţeles foarte bine şi cu regizorul de platou, şi cu doamna de la costume. Absolut cu toată lumea... Era o mare bucurie când începeam să filmăm. Iar ghiduşiile care se petreceau în timpul filmăriilor erau foarte bine venite, pentru că îmi dădeau posibilitatea să fiu profesoară şi să iau măsurile necesare. Au fost nişte tineri, băieţi şi fete, foarte drăguţi şi foarte talentaţi. Filmările îmi lipsesc astăzi, dar îmi pare bine că şi astăzi, pe stradă, mă urmăresc cu privirea persoane, unele chiar mă opresc şi-mi spun foarte delicat şi glumeţ: «Sărut-mâna, doamna Isoscel!».‘‘

Care este secretul?

“Liceenii‘‘ a fost un adevărat fenomen. Cine nu-şi mai aminteşte cozile enorme din faţa cinema­tografelor. Unii îl vedeau de trei-patru ori la rând, de ajungeau să ştie pe de rost fiecare sce­nă şi fiecare replică din film, vorbind în ace­laşi timp cu personajul favorit. Câţiva chiar s-au pus se­rios cu burta pe carte pentru a participa la o­lim­piada de matematică. Ei niciodată nu se vor plictisi de profesoara Isoscel. Care este secretul? Doamna Tamara Buciuceanu-Botez ne oferă ex­pli­caţia. “Un film foarte frumos, pentru că Ni­co­­lae Corjos, care a regizat, şi cu profesorul Geor­ge Nicolae Şovu, care a scris scenariul, au înţe­les spiritul şi caracterul liceanului. Şi astăzi, du­pă 21 de ani de la începutul filmărilor, «Licee­nii» este foarte iubit, pentru că a fost ade­vărat.” Vremurile s-au schimbat, modali­tăţile de exprimare poate s-au modificat, dar în fond liceenii sunt în continuare acei adolescenţi în căutare de răs­pun­suri, aflaţi la început de drum în viaţa adultă. Mai este posibil un astfel de film în zile­le noastre? “Lucrul acesta se lasă la înde­mâ­na celor care fac scenarii. Este la îndemâna sce­na­­ris­tului, care alege tot ce este mai important din viaţa licea­nului. Sigur că sunt as­pecte cu totul diferite celor de atunci, dar la ba­za acestor lu­cruri a stat şi stă adevărul des­pre elev‘‘, răs­punde în încheiere Tamara Buciuceanu-Botez.