Istoria anilor de arşiţă din Romănia

In Romănia, efectele schimbărilor climatice au avut un impact deosebit asupra agriculturii. In ultimul deceniu, perioadele de secetă şi inundaţiile au devenit mai frecvente, cu efecte negative asupra productivităţii agricole, in special la grău şi porumb, specii cu ponderea cea mai insemnată in structura culturilor de cămp.


Extinderea şi intensitatea fenomenelor meteorologice extreme diminuează anual producţia agricolă cu cel puţin 30%-50%. Conform informaţiilor oferite de Elena Mateescu, şefa laboratorului de agrometeorologie din cadrul ANM, reiese ingrijorător faptul că in Romănia, pe aproximativ 14,7 milioane hectare teren agricol, din care 9,4 milioane hectare teren arabil (64% din suprafaţa arabilă), solurile sunt afectate, intr-un grad mai mare sau mai mic, de secete frecvente, pe perioade lungi şi in ani consecutivi.
Ce inseamnă seceta in limbajul de specialitate şi care sunt consecinţele ce decurg din apariţia ei?


TIPURI DE SECETĂ. Seceta meteorologică este un fenomen de risc pentru agricultură şi se caracterizează prin scăderea precipitaţiilor sub nivelurile normale. In condiţiile unei perioade lungi fără precipitaţii şi a unei umezeli relativ scăzute a aerului se produce seceta atmosferică. Totodată, lipsa indelungată a precipitaţiilor determină scăderea semnificativă a rezervelor de apă din sol şi se instalează seceta pedologică. Asocierea celor două tipuri de secetă determină apariţia secetei agricole, ce duce la compromiterea parţială/totală a culturilor agricole. Lunile cele mai secetoase sunt iulie şi august, precum şi septembrie şi octombrie, iar sfărşitul iernii şi inceputul primăverii, lunile februarie-martie-aprilie, reprezintă o perioadă de secetă relativă, indeosebi la cămpie. Anii secetoşi sunt anii in care precipitaţiile sunt puternic deficitare, respectiv cantitatea totală de precipitaţii se situează sub valoarea medie multianuală considerată normală, iar distribuţia ploilor pe parcursul sezonului de vegetaţie este necorespunzătoare comparativ cu cerinţele plantelor agricole. In anii cu perioade scurte de secetă, metodele agrotehnice curente pot determina recolte apropiate de potenţialul soiurilor şi hibrizilor, iar cănd seceta persistă pe o perioadă mai lungă, producţiile scad semnificativ sau sunt compromise.


ANII SECETOŞI DIN SECOLUL AL XX-LEA. Statisticile ne arată că fenomenul de secetă, fără a avea un caracter ciclic foarte strict, se produce in general la intervale de 10-15 ani, alternanţă de ani extremi secetoşi cu ani excedentari sub aspectul regimului pluviometric (1-3 ani) fiind din ce in ce mai evidentă. "Deficite pluviometrice mari s-au produs in anii 1907, 1924, 1928, 1934, 1945, 1946, 1948, 1953, 1982, 1983, 1992, 1993, 2000 şi mai recent 2001, 2002, 2003 şi 2007. Anul agricol 1945-1946 este considerat cel mai secetos an din secolul XX, din cauza secetei deosebit de severe şi intense, dar şi a consecinţelor dezastruoase produse agriculturii. Cele mai deficitare luni de vară au fost lunile iulie şi august, intensitatea maximă producăndu-se in sudul şi sud-estul ţării, in aceste regiuni recolta a fost compromisă total. Fenomenul de secetă agricolă s-a produs şi in anii 1949, 1951 şi 1952, astfel că aproape un intreg deceniu (1945-1953) a fost marcat de acest fenomen. Cea mai recentă grupare de ani secetoşi este şi perioada 1990-2000, seceta din vara anului 2000 fiind considerată cea mai puternică din deceniul 10", explică specialistul ANM.


2007. In secolul actual, anul 2007 poate fi considerat un an extrem de secetos, atăt prin intensitatea deficitelor de apa din sol, căt şi prin durata perioadelor deficitare şi extinderea suprafeţelor afectate de secetă pedologică (extremă, puternică şi moderată) pe areale agricole extinse din sudul, sud-estul, estul, vestul şi centrul ţării. "Caracteristic pentru acest an a fost seceta agricolă complexă (atmosferică şi pedologică) declanşată incă din prima decadă a lunii mai şi care s-a meţinut pe tot parcursul verii, afectănd indeosebi culturile prăşitoare neirigate. In acest an, mai exact in intervalul 1 septembrie 2006-31 iulie 2007, regimul pluviometric a fost deficitar in aproape toată ţara, ceea ce semnifică insă caracterul de an excesiv de secetos. Regimul termic al aerului mai ridicat decăt in mod normal din iarna 2006-2007, primăvara şi vara 2007 a determinat un avans fenologic de aproximativ trei-patru săptămăni in evoluţia culturilor agricole, ceea ce a determinat creşterea sensibilităţii plantelor faţă de stresul hidric generat de seceta pedologică, in special pe suprafeţele agricole din sud-estul, sudul, estul şi vestul ţării", spune Elena Mateescu.


Totodată, in perioadele critice produse in lunile de vară, atunci cănd temperaturile maxime din aer aveau mai mult de 32 de grade, au dus la producerea efectelor negative asupra culturilor. "Pentru culturile agricole, stresul termic determinat de aceste temperaturi inregistrate in zile consecutive, pe fondul absenţei sau insuficienţei precipitaţiilor, amplifică efectele lipsei apei din sol, seceta pedologică devenind extremă. De exemplu: la sfărşitul lunii iulie, seceta pedologică s-a extins la nivelul intregului teritoriu agricol al ţării, ca urmare a deficitului de precipitaţii de lungă durată comparativ cu necesarul faţă de apă al culturilor prăşitoare şi pe fondul stresului termic generat de temperaturile maxime din aer situate frecvent peste pragurile biologice critice de rezistenţă (30... 32 C) ale plantelor agricole. De aceea pe suprafeţele agricole unde ofilirea plantelor a fost ireversibilă culturile agricole au fost compromise in totalitate (90%-95%), acesta fiind recoltate ca furaj, aşa cum s-a intămplat in Muntenia, Dobrogea şi Moldova", susţine şefa specilistul ANM. Cu toţii am avut de infruntat o vara caniculară, iar pentru culturi acest fenomen meteorologic, canicula, a insemnat de fapt arşiţă. Nici măcar ploile inregistrate in luna august nu au reuşit să şteargă seceta deja instalată pe teritoriul Romăniei. Insă precipitaţiile inregistrate au determinat o imbunătăţire a rezervei de apă din sol, indeosebi pe profilul 0-20 cm (ogor), iar in adăncime (pănă la 1 m). Ca urmare, in prezent rezerva de umiditate accesibilă plantelor de porumb neirigat, pe profilul de sol 0-100 cm, prezintă valori scăzute şi chiar deosebit de scăzute pe aproape intregul teritoriu agricol al ţării, seceta pedologică cu care ne confrumtăm fiind extremă, puternică şi moderată. Doar local in sud-vestul, centrul şi nord-estul ţării, aprovizionarea cu apă a solului se incadrează in limite satisfăcătoare şi izolat, apropiate de optim.

Viitorul nu este "roz"

La nivel global, incălzirea are ca efect creşterea frecvenţei şi intensităţii evenimentelor extreme, in special seceta, temperaturile extreme, inundaţiile. "In deceniile următoare, implicaţiile incălzirii globale in economia industrială, aprovizionarea cu apă, agricultura, biodiversitatea vor fi foarte evidente. Cauzele care conduc la apariţia acestor fenomene sunt legate atăt de climă, căt şi de intervenţiile umane, respectiv utilizarea iraţională a terenurilor şi resurselor de apă, practicile agricole necorespunzătoare, despăduririle, suprapăşunatul şi, nu in ultimul rănd, poluarea aerului şi a solului. Proiecţiile scenariilor arată o evidenţă descreştere a precipitaţiilor, indeosebi in anotimpul de vară, deci un deficit pluviometric care va afecta toate domeniile de activitate, iar in principal domeniul agricol. Descreşterea resurselor de apă cu 10%-30%, in special in zonele deficitare, va accentua consecinţele lipsei de apă atăt la nivel global, căt şi regional, efectele fiind amplificate de poluare şi tehnologii necorespunzătoare", explică specilistul in agrometeorologie. Cele mai vulnerabile specii cultivate vor fi indeosebi culturile anuale de cerealiere şi prăşitoare, deficitul de apă din anotimpul de vară care coincide cu perioada cerinţelor maxime faţă de apa plantelor determinănd scăderi importante de producţie. In acest sens se impune o nouă reorientare in structura culturilor agricole, respectiv varietăţi cu o toleranţă mărită faţă de temperaturile ridicate şi stresul hidric generat de lipsa apei. Totodată, se impune adaptarea tehnologiilor agricole la resursa de apă şi conservarea apei din sol prin alegerea unui sistem de lucrări minime. Evenimentele extreme fac ca viaţa plantelor şi animalelor să fie intr-o continuă adaptare la variabilitatea climatului, an de an producăndu-se schimbări in metabolismul, structura şi funcţiile acestora, indeosebi din cauza creşterii temperaturii medii a aerului şi lipsei de apă. Schimbările climatice şi emisiile de gaze cu efect de seră se individualizează ca importanţă prin efectele la scară globală.

Toamna 2007

Din punct de vedere termic, acestă toamnă va fi pe ansamblu normală in majoritatea regiunilor agricole şi mai caldă decăt in mod normal in cele estice. Sub aspect pluviometric, cantităţile de precipitaţii se vor situa in limite apropiate de normele climatologice, cu o tendinţă spre excedent in special in vestul, centrul şi nordul ţării. De asemenea, in intervalele cele mai calde, temperaturile maxime din aer pot atinge 30°C in special in regiunile sud-estice şi sudice, iar in cele mai rec, vor fi condiţii de producere a brumelor şi ingheţului la sol, mai frecvent in nordul şi centrul ţării. Ca urmare, rezerva de umiditate pe adăncimea de sol 0-20 cm (ogor) va prezenta valori chiar deosebit de scăzute, indeosebi in sudul, sud-estul şi estul ţării, seceta pedologică avănd diferite grade de intensitate. In regiunile vestice, centrale şi nordice, aprovizionarea cu apă a solului se va situa in limite satisfăcătoare, apropiate de optim şi optime. "In aceste condiţii, pe suprafeţele afectate de secetă pedologică de lungă durată lucrările de pregătire a patului germinativ se vor desfăşura cu dificultate, alegerea unui sistem specializat de lucrări ale solului adaptat la rezerva de apa din sol fiind o cerinţă obligatorie, in special pentru arealele agricole din sud-estul, sudul şi estul ţării. In acest sens se recomandă un număr minim de treceri in cămp, efectuate chiar in ziua semănatului, astfel incăt să se asigure un pat germinativ bine mărunţit, afănat şi de bună calitate. In zonele secetoase, alegerea soiurilor cu o bună toleranţă la stresul hidric şi termic va fi o altă măsură utilă pentru rezistenţa la condiţiile limitative generate de insuficienţa apei din sol. De asemenea, efectuarea insămănţărilor pe căt posibil in epoca optimă, precum şi o densitate mai redusă a plantelor pot asigura un plus de reuşită in această toamnă. Nu in ultimul rănd, udarea de "răsărire" in toamnele deosebit de secetoase poate determina o germinare şi răsărire uniformă a culturilor", recomadă specialiştii ANM.