Istoria crimelor pasionale - Crima pentru o fotografie

In ziua de 22 mai 1960, paznicul de camp Mihai Axinia a descoperit cadavrul unei femei in lanul de grau de pe terenul GAS Ruginoasa, raionul Pascani, regiunea Iasi. Cadavrul se afla in stare avansata de putrefactie.

Locul unde a fost gasit cadavrul era izolat de localitatile Ruginoasa si Helesteni.

Cadavrul apartinea unei femei de aproximativ 30 de ani si era imbracat cu o fusta gri, bluza alba, chiloti si sutien de culoare neagra, iar in picioare purta o pereche de pantofi de culoare neagra.

Asupra cadavrului nu a fost gasita vreo poseta, acte de identitate sau alte indicii cu ajutorul carora sa se poata stabili cine este persoana.

In jurul cadavrului, pe o portiune de doi metri patrati, graul era culcat la pamant, ceea ce insemna ca intre victima si agresor a avut loc o lupta. Incaltamintea avea pe talpa pamant reavan in care se aflau fire de grau, lucru care demonstra ca victima si agresorul se deplasasera pe jos pana acolo si tot acolo avusese loc asasinatul.

In urma autopsiei cadavrului s-a constatat ca moartea femeii necunoscute s-a datorat asfixiei mecanice produse prin strangulare cu un batic si o esarfa ce apartineau victimei. De asemenea, s-a mai stabilit ca victima a fost lovita cu un corp dur in regiunea craniana, lovitura care a contribuit la decesul ei. Moartea data de cinci-sase zile.

La locul faptei nu au fost gasite nici un fel de urme, acestea fiind spalate de ploile abundente care avusesera loc in ultimele doua zile.

Masuri ample de identificare a victimei

In cadrul actiunilor informativ-operative intreprinse in acest caz, s-au elaborat mai multe ipoteze de lucru, accentul punandu-se pe cele care vizau identificarea cadavrului.

Astfel, pentru identificarea victimei s-au stabilit persoanele de sex feminin care nu s-au prezentat pentru preschimbarea buletinului de identitate la militia raionului Pascani, dupa expirarea valabilitatii acestuia, precum si femeile care au divortat in perioada 1959-1960 si nu s-au prezentat la termenele de divort.

De asemenea, in urma verificarilor efectuate in comunele Helesteni si Ruginoasa de catre echipa de lucratori de militie s-au stabilit si acele femei disparute de la domiciliu sau plecate in alte localitati si care nu purtau corespondenta cu familiile sau cu rudele lor.

In acest fel, biroul urmariri din cadrul Serviciului Judiciar al Directiei Militiei Regiunii (DMR) Iasi a stabilit un numar de 76 de femei a caror situatie trebuia verificata.

Fisa cadavrului de identitate necunoscuta (fisa C) a fost inaintata Directiei Evidenta Operativa din cadrul Directiei Generale a Militiei in vederea compararii semnalmentelor acestui cadavru cu ale persoanelor disparute de sex feminin aflate in evidenta centrala.

Semnalmentele cadavrului si ale imbracamintei au fost date in urmarire generala, la DMR Iasi incepand sa fie comunicate de catre celelalte organe de militie din tara mai multe cazuri de disparitie a unor femei care puteau avea legatura cu crima cercetata.

Astfel, DMR Bacau urmarea clarificarea disparitiei Elvirei Pipirigeanu, de 28 de ani, din Onesti, care disparuse de acasa din luna august 1959, spunand ca vrea sa-si caute de lucru la un GAS din raionul Pascani. De atunci si pana la ivirea crimei de la Ruginoasa nu mai daduse nici un semn de viata. Ofiterii Serviciului Judiciar Iasi, dupa luni de verificari, au gasit-o in cele din urma in viata, fiind angajata la GAS Bucium de langa Iasi. Se combinase cu un muncitor, isi luasera locuinta cu chirie si era insarcinata.

Biroul urmariri al Serviciului Judiciar Iasi a efectuat verificari si asupra situatiei disparutei Maria Moraru din Lugoj. Aceasta se casatorise cu Petru Moraru, din comuna Helesteu, raionul Pascani, si il urmase la domiciliu, insa din toamna anului 1959 disparuse fara urma. Dupa un an de verificari a fost gasita in orasul Resita, cuplata cu un alt barbat. Ea isi parasise sotul din comuna Helesteu, nemaiputand suporta bataile acestuia si neintelegerile cu soacra.

Un mare volum de munca a fost consumat pentru clarificarea disparitiei Mariei Tache. Aceasta, in varsta de 26 de ani, in perioada ianuarie-19 mai 1960 traise in concubinaj cu Gheorghe Codreanu, tractorist la GAS Ruginoasa, disparand subit. In cele din urma, s-a stabilit ca nu ea este victima omorului din lanul de grau, fiind gasita in viata, in Bucuresti, unde se cuplase cu alt barbat.

Si astfel, pe parcursul a cinci ani, au fost verificate 173 de cazuri de disparitie a unor femei care ar fi putut avea vreo legatura cu crima de la Ruginoasa, dar care pana la urma au fost gasite in viata pe raza diferitelor localitati din tara.

Pe urmele suspectilor

In anul 1965, dosarul acestui omor cu autori neidentificati, dar si cu victima neidentificata a fost preluat de maiorul Constantin Agrifin, seful Serviciului Judiciar, si capitan Gheorghe Bozaru, seful biroului crime din cadrul DMR Iasi, proaspat numiti in aceste functii.

Materialele cu rapoartele si verificarile intocmite pana atunci insumau 12 volume. Cei doi ofiteri le-au studiat pe toate de la capat.

In privinta femeilor disparute in perioada 1959-22 mai 1960 mai ramasesera neelucidate doua cazuri. In primul caz era vorba despre o tanara din Turnu-Severin, care avusese un prieten in Ruginoasa si disparuse de la domiciliu. Al doilea o privea pe Niculina Badea, 28 de ani, din comuna Valea Caprei, regiunea Ploiesti, necasatorita. Aceasta lucrase ca muncitoare la depoul CFR Pascani pana in ziua de 17 mai 1960, cand disparuse fara a-si mai ridica ultima chenzina.

In lipsa identificarii victimei, ofiterii si subofiterii de militie care lucrasera in acest caz desfasurasera foarte multe activitati si in vederea descoperirii autorului asasinatului. Dar nestiind cine era victima si mobilul crimei, verificarile se desfasurasera intr-un vid sufocant pentru progresul cercetarilor, doar pe baza unor ipoteze emise la rece.

Astfel, in cercul de banuiti figura un numar de cinci suspecti selectati pe baza unor criterii arbitrare: Gheorghe Zaharia, din comuna Ruginoasa. Acesta, fiind plecat la munca in zona Odobesti, a avut relatii cu diferite femei, carora le promitea casatorie. Era posibil ca una din acestea sa-l fi urmat in comuna natala. Intre timp, el se casatorise si lucra la CAP.

Gheorghe Toarba, din comuna Ruginoasa. Era cioban la stana din comuna si alergase pe camp mai multe femei sa le prinda si sa le violeze.

Costache Matei, din comuna Ruginoasa. Gazduia femei si facea carausie cu caruta, transportand persoane de la gara in comunele invecinate. Avea o fire impulsiva, fiind implicat in mai multe cazuri de vatamari grave.

Costache Totoi, din comuna Ruginoasa. A trait in concubinaj cu mai multe femei gasite pe la fermele unde lucra ocazional, iar dupa ce se satura de ele, le batea, izgonindu-le.

Petru Cojocaru, din comuna Ruginoasa. Lucra ca ingrijitor la vitele GAS si fusese condamnat pentru viol.

Ofiteri cu bogata experienta judiciara, Agrifin si Bozaru si-au dat seama ca altfel i-au fi "privit" pe cei cinci suspecti daca ar fi fost identificata victima si vreunul dintre ei ar fi corespuns cu ceva pe relatia victima-agresor. In consecinta, i-a lasat pe acesti banuiti in evidenta pasiva si s-au apucat de verificari asupra ultimelor doua cazuri de disparitie ramase.

In vizor: cazul Niculina

Primul caz privind pe disparuta Elena Onucu din Turnu-Severin, care avusese un prieten in comuna Ruginoasa, unde se comisese crima, l-au rezolvat nesperat de repede. Avand o convorbire telefonica insa cu ofiterii de judiciar de la Turnu-Severin, acestia le-au comunicat ca aflasera recent ca disparuta trecuse ilegal granita in Iugoslavia si acum se gasea la Milano - Italia, de unde trimisese o vedere parintilor.

Mai departe, cei doi ofiteri si-au concentrat atentia asupra cazului Niculina. De ce ii atragea acest caz? Pentru ca data disparitiei fetei - 17 mai 1960 - coincidea cu data stabilita de medicii legisti ca avusese loc omorul. In plus, un alt rationament ii facea sa banuiasca faptul ca Niculina Badea nu se mai afla in viata. Fata mai avea acasa opt frati si numai mama, care traiau in saracie, de azi pe maine, iar ea se angajase la depoul CFR Pascani ca muncitoare tocmai ca sa-si ajute fratiorii, carora le trimitea mai mult de jumatate din banii castigati. Atunci, cum disparuse dintr-o data si nu isi ridicase chenzina, tocmai banii necesari pentru familia ei numeroasa si pentru intretinerea sa?

Era ceva putred in Danemarca! Comuna natala a Niculinei, Valea Caprei, se afla intr-o zona de munte, la 60 km de Buzau, iar fata nu avea relatii. Era interesant de aflat cum ajunsese ea sa lucreze tocmai la Pascani. Si raspunsul l-au aflat repede. La depoul CFR Pascani lucra o prietena a ei din Valea Caprei, care locuia acolo in urma casatoriei, Elvira Avram, si care se oferise s-o ajute, in sensul de a-i gasi un loc de munca. Si i-l gasise tot la depoul la care lucra si ea.

Recunoasterea imbracamintei victimei

Ofiterii se deplaseaza la Pascani si stau de vorba cu sotii Avram. Tot ei fusesera aceia care reclamasera la militie disparitia Niculineni. Numai ca reclamatia o depusesera dupa trei ani de la disparitia fetei, cand aceasta nu mai daduse nici un semn de viata, macar mamei sale din Valea Caprei.

- Niculina era o fata de o frumusete rara, ii spuse Elvira Avram capitanului Bozaru. Priviti numai cateva fotografii, si deschise un album, aratand-o pe fata. Erau mai multe fotografii facute cu ocazia diverselor aniversari din familia Avram si la care Niculina fusese nelipsita.

Ofiterul remarca intr-adevar frumusetea fetei, dar si faptul ca ea purta aproape tot timpul batic si o esarfa care se asemanau cu cele gasite asupra cadavrului neidentificat. Si cu care fusese sugrumata victima.

Intrucat fotografiile erau alb-negru, capitanul Bozaru o intreba pe gazda:

- Niculina avea mai multe baticuri si esarfe? Ce culori?

- Da de unde, era saraca. Nu stia cum sa economiseasca banii ca sa trimita la frati acasa. Avea un singur batic verde inflorat si o esarfa galbena cu violet.

Ofiterul tresari, pentru ca descrierea corespundea perfect.

- Le-ati putea recunoaste?

- Vai, se poate...

Invitati la militia din Pascani, unde se afla toata imbracamintea victimei, sotii Avram au recunoscut-o in intregime ca apartinand Niculinei Badea. La fel si pantofii.

Dezvaluiri

Cine a avut interesul sa suprime o fata muncitoare si nevinovata?, se punea acum intrebarea.

- Ce soarta?! Ce soarta?!... plangea Elvira. Acum, cand am aflat ce i s-a intamplat, incep sa banuiesc cine s-a razbunat pe Niculina.

- Cred ca asasinul e legat de viata ei sentimentala, banui capitanul Bozaru.

- Da, caci din alta parte nu-i putea veni vreun rau. Ea nu avea dusmani si se purta frumos cu toata lumea.

- Avea vreun prieten cu care intentiona sa se casatoreasca?

- Aici e aici... facu femeia. Care fata ajunsa la 28 de ani n-ar vrea sa se casatoreasca daca gaseste un baiat bun. Si ea isi dorea acest lucru, dar ii era teama ca n-o sa gaseasca un barbat care s-o inteleaga.

- In ce sens?

- In sensul ca, maritata fiind, ea isi dorea sa-i ajute in continuare cu bani pe fratii mai mici ramasi la Valea Caprei. Or, care barbat ar fi acceptat asa ceva, mai ales cand esti la inceputul casniciei si ai nevoie de atatea?

- Este adevarat, dar in cazuri de acest gen invinge dragostea.

- Stiu ca asa este, dar barbatul pe care il iubea ea nu prea era serios si n-avea gand de insuratoare. El voia numai distractii si sex, or, Niculina nu i-a cedat niciodata. Noi, femeile care suntem de la tara, avem principiile noastre, educatia noastra pe care nu o incalcam niciodata. Desi avea 28 de ani, Niculina era fata mare si numai cu aceasta zestre urma sa se casatoreasca.

- Cine este barbatul pe care il iubea?

- Vasile Blendea se numeste. In 1960 avea 30 de ani si este mecanic la depoul nostru de locomotive.

- S-a insurat pana la urma?

- Da, e insurat de vreun an.

Primul si ultimul suspect

- Din moment ce acest Vasile Blendea nu avea atunci ganduri de casatorie, nu el este cel care a ucis-o pe Niculina, continua discutia capitanul Bozaru.

- Si eu sunt de aceeasi parere, spuse Elvira, si tocmai de aceea gandul ma duce la Ion Chietrone...

- Cine este acesta?

- Tot un tanar, care in anul 1960 avea 33 de ani. Pe atunci el lucra la depou ca manipulant. Niculina mi-a spus ca era indragostit lulea de ea si o urmarea mereu. La inceput ea i-a dat atentie, pe urma a lasat-o mai moale.

De ce?

Pentru ca era cam necioplit si ii placea bautura.

- S-a manifestat vreodata violent fata de ea?

- O singura data: i-a tras o palma.

- De ce?

- Pentru ca a vazut-o cand a condus-o un coleg pana la caminul unde era cazata.

- Era cumva Vasile Blendea?

- Nu, Vasile nu avea asemenea obiceiuri galante. El i-a propus sex in mod direct...

- Acest Chietrone locuia si el la camin?

- Nu, locuia in gazda la o batrana din Pascani.

- Chietrone stia ca Niculina este indragostita de Vasile Blendea?

- Nu, dupa cum mi-a spus Niculina. Ea se ferea cat putea.

- De unde este Chietrone?

- Dintr-o comuna de aici, din jurul Pascanilor, dar nu stiu exact.

- A cerut-o in casatorie pe Niculina?

- Tot timpul, si de aceea o urmarea cu atata insistenta, sa n-o piarda...

- Niculina v-a mai povestit si despre alti barbati din viata ei?

- Acestia doi erau singurii, si dupa mintea mea, numai Chietrone putea s-o omoare din... gelozie.

- Dar nu stia de Blendea?

- Cine stie cum o fi aflat...

Pentru capitanul Bozaru, gelosul Ion Chietrone era acum singurul suspect care putuse curma viata Niculinei. Si ultimul, dupa ce i-a verificat datele de stare civila la militia din Pascani si a aflat ca era din Ruginoasa, comuna unde se comisese omorul. Mai mult, in luna august 1960, deci la trei luni dupa crima, el isi facuse lichidarea de la depoul CFR Pascani, retragandu-se in comuna natala, lucrand ca ajutor mecanic la GAS.

Bomba!

Si acum, bomba! Facandu-se verificari la batrana din Pascani unde Chietrone statuse in gazda, s-a aflat ca impartise camera cu un alt coleg de la depou. Cine fusese acesta? Nimeni altul decat... Vasile Blendea!

Inainte de a-l supune unei anchete riguroase, capitanul Bozaru s-a gandit sa-i faca o perchezitie domiciliara lui Ion Chietrone. Procedand astfel, ofiterul nu spera nici pe departe sa mai gaseasca dupa cinci ani vreo proba care sa-l invinuiasca de asasinat, ci sconta pe elementul-soc, care ulterior avea sa-l ajute psihologic in ancheta severa care urma.

Perchezitie! Intr-o punga de hartie din locuinta lui Ion Chietrone, care la 38 de ani inca nu se casatorise, sunt gasite mai multe fotografii facute pe parcursul vietii lui, dar - atentie! - si o fotografie a Niculinei Badea.

Capitanul Bozaru intoarse aceasta poza pe spate si observa o dedicatie scrisa de o mana delicata. Citi: "Lui Vasile Blendea. Pentru o iubire vesnica. Niculina, Pascani, 1 Mai 1960".

- Aceasta este o poza ratacita!, sari sa explice Ion. Am stat in gazda cu acest baiat si din greseala poza a ajuns la mine...

- Criminalule!, nu-l mai ierta ofiterul. Ai fost atat de gelos, incat a-i omorat-o pe Niculina fara sa cartesti! Si ii puse catusele. Ai ademenit-o ca vrea sa o cunoasca parintii tai, si a-i dus-o in lanul de grau pustiit, unde ai omorat-o!

- Da, dar nu m-am atins de fecioria ei...!, incepu sa planga Chietrone.

Explicatia lui era aiurea si in zadar. Decat sa infunde puscaria 25 de ani pentru omor cu premeditare, ar fi fost de preferat o pedeapsa de 5 ani inchisoare pentru viol, dar Niculina ar fi ramas in viata.

Am omorat-o pentru aceasta fotografie, recunosc, mai spuse Chietrone. Am gasit-o printre pozele colegului de camera Vasile Blendea. N-am stiut pana atunci ca pe el il iubea la nebunie, iar pe mine ma respingea tot timpul. Am fost orbit de gelozie...

ZESTREA VICTIMEI
"Stiu ca asa este, dar barbatul pe care il iubea ea nu prea era serios si n-avea gand de insuratoare. El voia numai distractii si sex, or, Niculina nu i-a cedat niciodata. Noi, femeile care suntem de la tara, avem principiile noastre, educatia noastra pe care nu o incalcam niciodata. Desi avea 28 de ani, Niculina era fata mare si numai cu aceasta zestre urma sa se casatoreasca"

DOVADA
"Intr-o punga de hartie din locuinta lui Ion Chietrone, care la 38 de ani inca nu se casatorise, sunt gasite mai multe fotografii facute pe parcursul vietii lui, dar - atentie! - si o fotografie a Niculinei Badea. Capitanul Bozaru intoarse aceasta poza pe spate si observa o dedicatie scrisa de o mana delicata. Citi: «Lui Vasile Blendea. Pentru o iubire vesnica. Niculina»"