Maiorul Grigore Jumara, seful Serviciului Judiciar din Directia Militiei Regiunii Galati, a hotarat sa faca un control, in luna septembrie 1965, asupra reclamatiilor aflate in lucru la ofiterii si subofiterii de la militia municipiului Galati.

Maiorul Grigore Jumara, seful Serviciului Judiciar din Directia Militiei Regiunii Galati, a hotarat sa faca un control, in luna septembrie 1965, asupra reclamatiilor aflate in lucru la ofiterii si subofiterii de la militia municipiului Galati.

Controlul s-a extins si asupra sectoristilor, gasindu-se asupra unui subofiter o reclamatie privind un caz de disparitie in care nu se facuse mai nimic. Cazul statuse in nelucrate timp de sase luni.

Subofiterul respectiv, care a fost sanctionat pe linie profesionala, nu intocmise macar fisa "D", conform ordinelor in vigoare, in materie de disparitii de persoane. Aceasta fisa, care cuprinde toate datele persoanei disparute, semnalmentele, semnele particulare si fotografia, daca exista, se intocmea in doua exemplare, din care unul se inainta Serviciului de Evidenta Operativa de la nivelul regiunii de militie, iar al doilea se trimitea Directiei Evidentei Operative din cadrul Directiei Generale a Militiei din Bucuresti, care efectua comparatii criminalistice cu fisele "C", fise care reprezentau cadavrele cu identitate necunoscuta sau fragmente de cadavre gasite in diverse locuri si localitati din tara.

Primele verificari

Maiorul Jumara a ordonat ca acest caz sa fie preluat de ofiterii Serviciului Judiciar din subordinea sa si s-au declansat imediat cercetarile. Despre ce era vorba? In ziua de 5 aprilie 1965, Eugenia Rudoi, o fata in varsta de 16 ani, disparuse in imprejurari suspecte din orasul Galati. Tanara era originara din orasul Fagaras si facea parte dintr-o familie dezorganizata. Mama sa, Rozalia Baranescu, a convietuit legitim si nelegitim cu mai multi barbati, rezultand din aceste casatorii opt copii, printre care doua fete, Eugenia (disparuta) si Ana Rudoi, zisa Pusa, de 24 de ani. Penultimul sot al mamei fetelor, Ion Baranescu, intretinea relatii sexuale cu Pusa, incercand in acelasi timp s-o violeze si pe disparuta, cand aceasta avea 13 ani. Pe la sfarsitul anului 1964, Ion Baranescu a luat hotararea sa traiasca in concubinaj cu fiica sa vitrega, Ana Rudoi, fara sa desfaca insa casatoria, stabilindu-se in orasul Eforie-Nord.

Un frate al Eugeniei, pe nume Vasile Rudoi, in varsta de 23 de ani, venise de unul singur la Galati, sa-si faca un viitor. Astfel, el isi luase serviciu la Santierul Naval si inchiriase o camera la curte.

Eugenia, care se impacase foarte bine cu Vasile, cand implinise 15 ani plecase la fratele ei la Galati s-o ajute sa-si faca si ea un rost. Locuiau si se gospodareau impreuna.

Din toamna anului 1964, Eugenia isi gasise si un serviciu, respectiv menajera la o familie instarita din Galati. Aceasta familie era foarte multumita de ea, pentru ca nu punea mana pe bani sau pe lucruri straine si era o buna gospodina. In ziua de 5 aprilie 1965, la ora 11:00, stapana casei i-a dat o reteta, doua sticlute si suma de 25 de lei, trimitand-o la farmacie pentru a-i cumpara medicamentele sub forma de picaturi. Eugenia insa nu s-a mai intors si din acel moment n-a mai fost vazuta niciodata.

Audierea fratelui

Este chemat la militie Vasile Rudoi, fratele disparutei.
- Da, este adevarat ca din ziua de 5 aprilie 1965 nu am mai vazut-o pe sora mea, a spus el. Dar nu mi-am facut probleme la inceput, fiindca o stiam ca-i rea de musca… De fapt, cat am stat la Fagaras, n-a avut nimic bun ce sa-nvete de la mama si de la barbatii pe care i-a avut. O mosteneste pe mama, care schimba barbatii ca pe batiste…
- La 16 ani, era chiar asa, o nimfomana?, se mira capitanul Toma, care purta discutia.
- Da, poate nu va vine sa credeti, dar nu mai este fata mare de la 12 ani. De-atunci a inceput sa-nsire barbatii prin Fagaras. Unul, Nemes il cheama, a facut chiar o crima pentru ea. Si-a ucis rivalul, un tanar cu care se-ncurcase Eugenia, si e si acum in puscarie, la Gherla. Ii scrie scrisori de dupa gratii, dar ea nici sa auda de el, caci ii plac alti barbati. Mereu altii si altii, de-am innebunit cati o cauta…
- Cum ii agata?
- Pur si simplu de pe strada…, zambi Vasile. Daca eram cu ea si ii placea unul, gata, ma abandona si o si vedeam la bratul aluia. Nu mai spun cand barbatii ii faceau ochi dulci, ca e frumusica a dracului… Numai ca nu le sarea de gat.
- Daca asa stau lucrurile, medita capitanul Toma, este posibil ca in ziua disparitiei, cand a fost trimisa de stapana la farmacie, sa fi abandonat cumparaturile din cauza vreunui barbat?
- Nu ca este posibil, ba chiar asa s-a si intamplat, sublinie Vasile, sigur pe el. Mergea la pat cu oricine ii iesea in cale si uita de tot…
- Bine, dar, asa, zile-n sir?
- Cat cuprinde, ca la ea vremea nu conta.

Buletinul de identitate

- Nu-i era teama ca ramane insarcinata?, continua capitanul Toma.
- Nu, dupa cum ii insira, dar in ultimul timp o sfeclise. Mi-a spus ca a ramas gravida cu un zugrav, Jenica Brudiu. E un baiat frumusel care sta pe strada noastra. Cu el a trait cel mai mult, dar in ultimul timp s-au certat si a abandonat-o.
- De ce?
- Pentru ca i-a ghicit meteahna si a prins-o cu altul, un ostas in termen.
- Si ce ti-a spus ca va face, daca a ramas insarcinata?
- Mi-a zis ca gaseste ea un fraier cu care s-a culcat si sa i-l puna in carca… Dar eu cred ca nu l-a gasit si s-a intamplat ceva rau cu ea.
- Ce te face sa crezi asta?
- Buletinul ei de identitate!
Capitanul facu ochi mari.
- Ce-i cu buletinul?
- A fost gasit de dumneavoastra, de militie. Ofiterul ridica din umeri. De milita transporturi navale, completa Vasile. L-au gasit intr-o punga cu doua sticlute goale. Intrucat ii facusem viza de flotant unde stau eu, militia de la evidenta populatiei din Galati i-a trimis o citatie ca i-a gasit buletiul. Intrucat ea nu aparuse, m-am dus eu, dar n-a vrut sa mi-l dea. Mi-au zis s-o trimit pe ea cand va veni acasa.
Capitanul Toma parea inmarmurit. Intreba cu glas moale:
- Cand s-a intamplat asta?
- Pe 15 aprilie, exact la zece zile dupa ce a disparut. Informatia furnizata de fratele victimei era exacta. La data de 15 aprilie 1965 cineva abandonase la usa postului de militie transporturi navale din Galati o punga in care se aflau buletinul de identitate al victimei si doua sticlute goale pentru medicamente, picaturi. Le gasise un tanar subofiter care venise primul la post. Acesta, in loc sa raporteze sefilor sai despre eveniment, dusese buletinul de identitate al fetei la militia municipiului Galati, evidenta populatiei, cu mentiunea ca a fost gasit de persoane necunoscute.

Asadar, neexistand o pregatire criminalistica riguroasa a tinerilor subofiteri de paza si ordine, acestia erau recrutati atunci numai din randul muncitorilor din fabrici si uzine - pentru a avea o origine sanatoasa - se gresise in mod flagrant. In astfel de cazuri, care din capul locului era suspect, punga cu sticlutele goale trebuia trimisa biroului criminalistic de la DMR Galati pentru cautare si prelevare de amprente sau orice alte urme.

Si subofiterul de la postul de militie transporturi navale Galati a fost sanctionat pe linie profesionala.

Alte informatii

Spre norocul capitanului Toma, subofiterul nu aruncase si sticlutele, gandindu-se ca poate ii vor folosi candva. Ofiterul a ridicat cele doua sticlute si le-a dus la criminalistica, incercand marea cu sarea. Neputandu-se ridica vreo amprenta, a plecat la domiciliul familiei unde Eugenia fusese angajata ca menajera. Era o strada cu castani, situata in partea de jos a orasului. In "orasul vechi", cum denumeau acea zona galatenii, pentru ca de-acolo in sus incepeau cartierele de blocuri nou-construite. Tot atunci se lucra si la constructia marelui combinat siderurgic. - Era, intr-adevar, o fetiscana gospodina, spuse gazda, o femeie in varsta, dar prea flusturatica… Avea un corp frumos si era frumusica. In loc sa profite de aceste calitati si sa-si gaseasca si ea un baiat cu care sa intemeieze o familie, ea le dadea apa la moara la toti care o curtau. Numai eu stiu cati am alungat din cati o fluierau pe la poarta, de sub castani.
- Ati retinut vreunul mai insistent? Stiti vreun nume?
- Nu stiu nici un nume, pentru ca Eugenia se ferea sa-mi povesteasca despre aventurile ei. Nu voia s-o cred o prostituata si sa renunt la serviciile ei. Dar am retinut figura unuia dintre ei, care mi s-a parut mai insistent, dar si mai inteligent decat ceilalti.
- Ce v-a determinat sa faceti aceasta apreciere?
- Era mai fin decat ceilalti, imbracat curat si n-a fluierat niciodata. Trecea din cand in cand prin fata portii, iar in ultimul timp o astepta ore in sir la coltul strazii.
- Nu i-ati spus si Eugeniei?
- Ba da. Mi-a spus ca in urma cu trei luni a avut o relatie cu el si nu i-a placut, ca-i un pampalau.
- La ce se referea?, ciuli urechile capitanul Toma.
- Dupa cate am inteles eu… la pat, zambi batrana. Apoi a adaugat: Or mai fi si din astia, ca ea era o fata foarte viguroasa… Mi-a mai spus ca nu vrea sa-l mai vada si il ocoleste. Insa faptul ca el insista s-o intalneasca m-a determinat sa cred ca se indragostise de ea.
- Este posibil. V-a spus cum il cheama? Unde lucreaza, unde locuieste?
- Nu mi-a spus nimic, dar stiu eu unde lucreaza. Ofiterul o privi cu o usoara uimire. E vanzator la pescaria din piata veche. M-am dus intr-o zi sa cumpar peste de acolo si l-am recunoscut imediat. El pe mine nu ma cunoaste, m-a vazut numai prin gard.

Sticlutele de medicamente

- In ultima vreme, Eugenia vi s-a confiat cumva ca era insarcinata?
- Nu, nu mi-a spus nimic, se mira gazda. V-am spus ca se ferea de mine in chestiuni din astea. Dar sunt sigura ca secretele intime le cunoaste cel mai bine prietena ei, Sanda, o tanara care este femeie de serviciu la un bloc din Mazepa. Le-am surprins de mai multe ori susotind.
- Cand a plecat atunci la farmacie, ati sesizat vreo intentie la ea de a nu se mai intoarce?
- Nici poveste. Era plina de viata, ca intotdeauna…
- Ce i-ati spus sa cumpere?
- Apa oxigenata si tinctura de iod. Sotul meu s-a ranit la un picior in magazia de lemne si aveam nevoie de aceste medicamente. Ca sa nu greseasca, i-am dat si reteta medicului de circumscriptie si doua sticlute.
Ofiterul scoase cu grija cele doua sticlute si intreba:
- Acestea sunt?
Femeia, de cum le privi, reactiona prompt:
- Nu sunt astea! Sticlutele mele erau mai mici, mai am cateva mostre. Astea sunt mult mai mari.
Capitanul ceru o mostra de sticluta si se convinsese ca batrana avea dreptate. Apoi ceru permisiunea sa pastreze sticluta. Nu pleca pana nu mai puse o intrebare:
- Pe reteta erau trecute si alte medicamente?
- Da: penicilina.

La taifas cu Sanda

Sanda Profir, cea mai buna prietena a Eugeniei, s-a dovedit a fi o fire deschisa si cooperanta.
- Noi ne spuneam tot una la alta, incepu ea, iar cand am auzit ca a disparut in ceata m-am dus la frate-sau, Vasile, si i-am spus sa reclame la militie ca nu-i a buna. Si m-a ascultat, dar au trecut sapte luni de atunci si pana la dumneavoastra nu m-a intrebat nimeni de ea.
- O facem acum, pentru ca trebuie sa-i dam de urma, zise capitanul Toma.
- Bine ar fi sa traiasca, dar eu nu prea sunt convinsa.
- De ce?
- Pentru ca, daca s-ar fi dus dupa vreun barbat, mi-ar fi scris neaparat sau mi-ar fi telefonat. Asta, ca sa nu mai zic ca m-ar fi invitat la ea, acolo.
- Nu te contrazic, dar dupa cum stii si tu, ii placea sa schimbe barbatii ca pe batiste… Daca, totusi, te-o fi uitat?
- Asta e firea ei in materie de barbati, eu nu pot sa umblu, asa, cu unul si cu altul… Dar in ultimul timp i se cam infundase.
- De ce?
- Pentru ca ramasese insarcinata si nu stia cu cine.
- De ce nu s-a gandit la un avort legal?
- Pentru ca proasta s-a trezit tarziu. Doctorul i-a zis ca e in luna a IV-a si nu se mai poate face nimic.
- Era disperata? Se gandea sa-si puna capat zilelor?
- Nici vorba de asa ceva. Era in cautarea unui pampalau, asa le zicea ea la fraieri, care sa recunoasca copilul.
- Ti-a pomenit la cine se gandise?
- Pai, la mai multi… zise Sanda, dupa ce facu o pauza. Unul era un zugrav de pe strada lui frate-sau, altul era Goneata, sofer la IGP, un militar in termen din Focsani, de la care avea mai multe scrisori amoroase, si inca unul care se indragostise de ea. De asta zicea c-ar lucra prin piata veche si nu-i mai dadea pace.
- In final, ce crezi ca s-a intamplat cu ea?
- Cred ca i-a facut felul unul din astia, cand a auzit ce-l asteapta si ca va trebui sa plateasca pensie alimentara.
- Cum urma sa-i momeasca pe… pampalai?
- Sa-i ameninte ca-i va da in judecata sau ca se va sinucide si va lasa scris cine este tatal copilului.
Capitanul Toma ii raporta sefului sau, maiorul Jumara, constatarile la care ajunsese.
- Am avut dreptate ca e un caz de disparitie cu suspiciuni de omor?, il sonda seful Serviciului Judiciar.
- Fara dubii, il aproba subalternul. Eugenia Rudoi a fost asasinata in intervalul 5-15 aprilie 1965, iar cadavrul ei zace acum pe undeva. Sanda Profir, prietena ei intima, care este de o moralitate apropiata cu victima, participand si ea la multe chiolhanuri, pare o fata foarte isteata si a intuit acelasi deznodamant. Dupa cat erau de bune prietene si isi destainuiau toate secretele despre legaturile lor cu diferiti barbati, sunt convins ca daca Eugenia ar fi fost in viata i-ar fi dat de veste unde se afla si cu cine.
- Da, apoi avem regia cu buletinul de identitate al victimei, isi aprinse seful o tigara.
- De fapt, o inscenare prost regizata, aprecie capitanul. Criminalul a stiut de la victima ca fusese trimisa cu niste sticlute la farmacie si a realizat inscenarea prin abandonarea in fata postului de militie transporturi navale a pungii cu buletinul de identitate al Eugeniei si doua sticlute.
- Numai ca pe primele sticlute le-a pierdut si a pus altele mai mari, dupa cum le-o fi gasit. Un amanunt la care nu s-a gandit…
- Intr-adevar, el s-a gandit intens cum sa induca ancheta in eroare, scapandu-i acest amanunt. Eugenia, conform unei tactici pregatite dinainte, a incercat probabil sa-l impresioneze spunandu-i ca, daca nu va recunoaste copilul, se va sinucide.
- Da, e interesant, analiza maiorul. Pe asta a mizat, sa credem ca s-a sinucis. Si banuiesc chiar mai mult, gandindu-ma de ce a lasat punga in fata usii postului de militie transporturi navale, si nu la militia orasului sau cea judeteana. Cum acest post de militie se afla in port, la marginea Dunarii, criminalul a incercat sa insceneze ca, dupa abandonarea pungii, victima s-a aruncat in Dunare.
- Just, iar de aici se mai deduce ca, dupa ce a omorat-o pe Eugenia, i-a aruncat cadavrul in Dunare.
- Pacat ca acest cadavru nu a aparut la suprafata, pana acum.
- L-au mancat pestii, dupa cum stim ca s-a intamplat si in alte cazuri…
- Da, asta e Dunarea. Care dintre "pampalaii" indicati de Sanda crezi ca este criminalul?
- Vanzatorul de la pescaria din piata veche, zambi capitanul, bazandu-se pe flerul sau. El este omul care o astepta insistent la coltul strazii familiei Blendea, unde victima era angajata ca menajera. Si asa banuiesc ca s-a intamplat si atunci. Pentru ca Eugenia n-a mai ajuns la farmacie, inseamna ca s-a intalnit cu el la coltul strazii si de aici au plecat acasa la el. Indragostit, el era bucuros ca iubita ii cade in brate, iar ea, pentru ca-si gasise omul pe spatele caruia sa-si puna planul in aplicare… Pe de alta parte, Ilie Vancea, asa se numeste vanzatorul si are 23 de ani, are legitimatie de acces in port pentru aprovizionare cu peste.

Intuitia capitanului

Ilie Vancea era de loc din Braila si detinea in Galati o garsoniera intr-un bloc situat in apropierea falezei Dunarii. Intr-o dimineata din luna noiembrie 1965 este vizitat la magazinul de pescarie, unde lucra, de un procuror si doi ofiteri de militie. I se perchezitioneaza dulapul si acolo se da peste o scrisoare pe care i-o adresase Eugeniei Rudoi la 29 martie 1965, dar nu o expediase. In scrisoare isi marturisea dragostea nebuna pe care i-o purta si o ruga sa-i raspunda la sentimentele lui si sa nu-l mai chinuiasca, ocolindu-l. Scrisoarea dorise sa o trimita de mai multe ori, dar nu avusese curajul necesar.

Este perchezitionata si garsoniera lui, unde se da peste o mizerie de nedescris, ca la burlacii cei mai neindemanatici. Capitanul Toma controleaza si sub pat, unde, printr-o sumedenie de carpe, ghemotoace de ziare si hartie igienica descopera o proba nesperata, care avea sa-l duca pe Ilie Vancea pe banca acuzatilor, din instanta, pentru omor: reteta doamnei Blendea pe care o daduse victimei in ziua disparitiei si pe care erau trecute medicamentele: apa oxigenata, tinctura de iod si penicilina.

Deconspirat, Ilie Vancea a recunoscut imediat crima si amanuntele, asa cum intuise capitanul Toma. O asteptase pe Eugenia la coltul strazii si ii propusese sa mearga la garsoniera lui. Contrar asteptarilor lui, fata a acceptat si l-a insotit bucuroasa. La garsoniera au baut coniac si au facut dragoste. Dupa aceea, la un moment dat, Eugenia a inceput sa planga, marturisindu-i ca este insarcinata si vrea sa se sinucida. Cand Vancea a aflat cine este tatal copilului, respectiv el, era gata sa lesine. Stia ca nu cu el ramasese insarcinata, n-avea cum. Atunci, fata l-a amenintat cu procesul si cu plata pensiei alimentare. Ilie Vancea a simtit atunci ca innebuneste si, intr-un moment de furie, a strans-o de gat. Intrucat blocul sau era la numai 300 de metri de Dunare, s-a gandit sa scape de cadavru aruncandu-l in apa. Operatiunea a executat-o in noaptea care a urmat, apoi timp de noua zile s-a gandit cum sa-i insceneze sinuciderea Eugeniei si unde sa-i arunce buletinul de identitate. S-a gandit ca poate cadavrul va fi pescuit in Dunare si atunci i-a venit ideea sa arunce punga cu buletinul in fata postului de militie din port. Primele sticlute pentru medicamente, care fusesera in punga, le pierduse, asa ca le-a inlocuit cu altele pe care le-a gasit prin casa, chit ca erau mai mari. Despre reteta habar n-avuse si nu-si explica cum ajunsese sub pat.
A fost condamnat la 15 ani de inchisoare.