Italia e stăpînă pe copiii români

COŞMARURI ÎN "CIZMĂ" ● Nu avem un acord pentru repatrierea minorilor
Pentru că, deocamdată, nu avem un acord cu Italia în privinţa repatrierii minorilor, sute de copii români – luaţi din familii sau de pe stradă – sînt blocaţi în Peninsulă.

COŞMARURI ÎN "CIZMĂ" ● Nu avem un acord pentru repatrierea minorilor
Pentru că, deocamdată, nu avem un acord cu Italia în privinţa repatrierii minorilor, sute de copii români – luaţi din familii sau de pe stradă – sînt blocaţi în Peninsulă.

Dacă un copil român ajunge pe mîna autorităţilor italiene, lupta pentru recuperarea lui e un lung coşmar. Viaţa părinţilor ai căror copii au fost luaţi de Tribunalul pentru minori ajunge să se învîrtă doar între avocaţi, psihologi şi asistente sociale. Sub ochii lor, copiii sînt daţi în grija asistenţilor sociali, apoi încredinţaţi unor familii. Următorul pas e decăderea din drepturi a părinţilor, moment în care copiii sînt daţi în adopţie.

Centrele de primire din Italia sînt însă pline şi de copii români găsiţi neînsoţiţi în Italia. Unii furau, alţii cerşeau, alţii rătăceau pur şi simplu. Şansele ca aceştia să poată fi repatriaţi cresc o dată cu vîrsta lor. Consulatul României de la Milano a făcut cerere pentru repatrierea a 112 minori. Au fost trimişi în ţară doar 10, toţi cu vîrste apropiate de 18 ani sau cu probleme. Numărul total al copiilor români neînsoţiţi aflaţi în grija serviciilor sociale din Italia este însă greu de determinat. "Nu toate serviciile sociale ne anunţă cînd iau copii români în îngrijirea lor. Poliţia ne anunţă cînd îi găseşte. Însă serviciile sociale au puterea de a lua copiii de pe stradă, fără acordul poliţiei, atunci cînd îi găsesc", spune Tiberiu Dinu, consulul României la Milano. Italia amînă de patru ani semnarea unui acord de repatriere a minorilor români.

CERERE MARE PENTRU ADOPŢII. Care ar putea fi interesul italienilor de a ţine atîţia copii români în "Cizmă"? Două dintre ipoteze sînt negre. În Italia, cererea pentru adopţii e foarte mare, iar pe "piaţa neagră", preţurile vehiculate pentru obţinerea unui copil se măsoară în zeci şi sute de mii de euro. O ipoteză şi mai terifiantă se referă la folosirea minorilor pentru traficul de organe.

Cert este că de pe urma acestor copii ţinuţi în case familiale sau centre de primire îşi iau salariile foarte mulţi italieni: asistente sociale, educatori, psihologi. "Există un întreg angrenaj care trebuie susţinut – Tribunalul pentru minori, procuratura pentru minori, serviciile sociale. Dacă n-ar exista cazuri, tot acest angrenaj nu şi-ar mai justifica existenţa. Si atunci ei trebuie să creeze cazuri", spune avocata Mirela Lazăr, româncă stabilită la Milano. În acest moment, avocata şi consulatul României de la Milano lucrează la mai multe proiecte pentru repatrierea minorilor români.

LASĂ TOT ŞI SE ÎNTORC. Unul dintre cele mai dureroase cazuri în care s-a implicat avocata este cel al unei familii de români stabiliţi la Torino. Familia Susan din Negreşti-Oaş a rămas fără cei doi copii, care acum sînt în grija serviciilor sociale. Fetiţa are doi ani, băieţelul are patru. "Doi copii superbi, ca nişte îngeri, bine crescuţi, blonzi, cu ochi albaştri", spune avocata.

În urmă cu doi ani, o vecină a familiei a văzut-o pe Maria Susan sprijinindu-şi băieţelul de balustrada balconului (la etajul unu). A anunţat serviciile sociale că românca intenţiona, de fapt, să-şi arunce copilul de la balcon.

Cei doi micuţi ai familiei Susan au fost luaţi însă, prin decizia Tribunalului de minori, abia anul acesta. Deciza spune că mama ar avea probleme psihice – deşi certificatele medicale infirmă acest lucru, că tatăl este... primitiv şi că amîndoi sînt nepotriviţi ca părinţi.

Ioan Susan are o firmă de construcţii profitabilă la Torino, soţia sa este casnică, iar familia angajase şi o bonă pentru copii. "Îşi pot vedea copiii o dată pe săptămînă. Întîlnirile acestea sînt cea mai mare durere de pe faţa pămîntului. Să-ţi vezi propriii copii acolo.... Micuţii s-au şi îmbolnăvit", spune Mirela Lazăr.

Dominic şi Noemi sînt propuşi deja pentru a fi daţi în încredinţare unor familii, pentru doi ani. Fiecare la altă familie. Ca să-şi salveze copiii, familia Susan a hotărît să lase tot ce are în Italia şi să se întoarcă în România. Au trei case în ţară şi şi-au investit aici majoritatea banilor cîştigaţi. "Au bani să crească zece copii, nu numai doi!", spune Mirela Lazăr.

Familia Susan a căzut de acord împreună cu avocata să ceară Tribunalului pentru minori ca cei doi copii să intre în custodia statului român şi să fie încredinţaţi serviciilor sociale din România. "Vorbim despre copii români şi despre părinţi români. De ce-i ţii tu aici? Pot beneficia de măsuri de protecţie şi în România", subliniază avocata.

Această reţetă, încercată în premieră în Italia, ar putea fi un prim pas în recuperarea minorilor români care au fost luaţi din familii de autorităţile italiene. "Consulul român va interveni ca reprezentant al statului român, care cere copiii. N-a mai încercat nimeni asta. Vreau să văd ce o să facă. E ceva nou. Îi cerem înapoi, dar acasă, în România!", explică avocata. Pentru această procedură însă, trebuie să existe o hotărîre a unei instanţe judecătoreşti din ţară, cerută de părinţii copilului, privind repatrierea, ne-a precizat consulul României la Milano.

DIFICIL DE RECUPERAT.  Avocata româncă instrumentează, de asemenea, cazul unei fetiţe oarbe din România, adusă în Italia de bunică, pentru tratament şi luată, după un timp, de serviciile sociale. Mama şi bunica se luptă acum să recupereze fetiţa. O altă româncă se luptă să-şi recupereze cei patru copii, luaţi de Tribunalul pentru minori şi daţi deja în adopţie.

Constănţeanca Clara Burcea încearcă şi ea să-şi recupereze fiul de patru ani, pe Gabrielle. De această dată, micuţul, cetăţean român, nu a fost luat de serviciile sociale, ci... de tatăl său italian.

Românca a divorţat de soţul său italian, care la proces nu a avut nici un fel de pretenţii asupra minorului. Ba, nici drept de vizită nu a cerut. Românca a revenit în ţară, la părinţi, iar cînd fostul soţ şi foştii socri au vrut să vadă copilul, în urmă cu un an, le-a permis. Italianul a venit iar să-şi vadă copilul, în urmă cu o lună. Şi a dispărut cu el. Un copil de patru ani, scos nu se ştie cum din ţară. Ceea ce a aflat consulatul României de la Milano a fost că italianul a folosit un paşaport fals pentru copil.

Tatăl s-a adresat între timp unui tribunal italian, care a dat o decizie care îi oferă drepturi în ceea ce priveşte copilul. Mama micuţului şi bunicii lui aşteaptă acum în Italia să-l recupereze pe Gabrielle.

Trei copii români din Rimini – Maria, Melody şi Richard – aşteaptă şi ei ca Tribunalului pentru minori să le permită să se întoarcă în familie. Pînă în acest moment nu există o decizie definitivă a judecătorului în acest caz.

Prizonieri în spital

O soartă mai bună au avut doi micuţi români stabiliţi împreună cu familia lor la Padova. În urmă cu cîteva luni, mama a mers la spital cu fetiţa de doi ani, pentru că această nu se simţea bine. Medicii i-au descoperit un hematon pe partea din spate a capului şi au internat-o. Românca i-a întrebat la un moment dat pe medici cît va dura internarea, pentru că mai are un copil mic acasă, un băieţel de cinci ani, care nu are cu cine sta, pentru că tatăl este la serviciu. Mamei i s-a permis să-l aducă şi pe băieţel la spital, însă la puţin timp au intervenit serviciile sociale. Femeii i s-a spus că fetiţa a fost probabil maltratată, că familia nu poate avea grijă de copii şi că aceştia vor trece în grija serviciilor sociale. Trei luni, mama refuzat să plece din spital şi a stat cu copiii ei, deşi i s-a spus că nu mai are drepturi asupra lor. Tatăl a trebuit să renunţe la serviciu, pentru o perioadă, ca să o poată vizita zilnic şi să-i aducă de mîncare. O perioadă terifiantă pentru familie, cînd ajunsese să nu mai aibă cu ce-şi plăti ratele la casa pe care o cumpăraseră la Padova. Într-un final însă, au reuşit să-şi recupereze copiii.