Italienii, scandalizaţi de răpirea copiilor români din Rimini

de Carmen Plesa | 25 Feb 2008 • 00:00

SPRIJIN ● Oficiul pentru Imigraţie din Bologna: "E o sechestrare de minori!"
Părinţi liniştiţi, copii foarte bine educaţi şi excelenţi la învăţătură – asta spun învăţătoarele, vecinii,prietenii, cei de la Oficiul pentru Imigraţie din Rimini despre familia de români pe care Tribunalul pentru minori din Bologna a despărţit-o.

De patru luni, un băieţel român de 11 ani spune în şoaptă, în fiecare seară, "Tatăl nostru", aşa cum îl ştie de la mama şi de la bunici. În orfelinatul în care se află – sau casa de tip familial, cum îi îndulcesc italienii denumirea – i s-a interzis să vorbească altfel decât în italiană, atât cu personalul, cât şi cu surorile sale. Asistentele sociale s-au plâns mamei că micuţul este îndărătnic şi că nu vrea să renunţe la rugăciunea lui în română. Sunt mirate că micuţii ştiu să mănânce corect, cu furculiţă şi cuţit, că cer voie să se ridice de la masă. Li se pare suspect că băieţelul mai mare şi-a luat rolul de părinte şi că le potoleşte pe surorile mai mici când acestea, în joaca lor, devin prea gălăgioase. În raportul înaintat Tribunalului pentru minori, asistentele sociale lasă să se înţeleagă că numai comportamentul sever al mamei a făcut ca micuţii din orfelinat să se descalţe atunci când intră într-o încăpere, să-şi atragă atenţia unul altuia când au hainele în dezordine.

Asistentele sociale s-au mai plâns în raport că, imediat după întâlnirile cu părinţii, copiii devin agitaţi şi greu de stăpânit. "Să nu le daţi ordine fetelor! Eu trebuie să am grijă de ele, mama mi-a spus mie să am grijă de ele!", ţipă Richard. "Mama mea este aproape o avocată şi o să te târască în tribunale", le spune Maria. "Să nu-mi spui mie ce să fac, că eu acum l-am văzut pe tatăl meu, care este curajos şi mare cât uşa", le aruncă Melody.

O DECIZIE PROVIZORIE, PE TIMP NELIMITAT. Până când vor rămâne aceşti copii în orfelinat nu ştie nimeni. Căci decizia ca micuţii să rămână departe de familie, dată de Tribunalul pentru minori din Bologna, este una provizorie, pe timp... nelimitat. Mamei i s-a sugerat însă că, dacă nu face "multe ape", îşi va putea recupera copiii la sfârşitul anului şcolar. Serviciile sociale i-au luat de la şcoală la 30 octombrie, fără să o prevină pe mamă, fără să-i explice ce acuzaţii i se aduc. În timp ce Richard (11 ani), Maria (9 ani) şi Melody (7 ani) erau cazaţi "spre binele lor", în opnia asistenţilor sociali, într-o casă de tip familial, mama se prăbuşea în curtea şcolii unde aşteptase în zadar ca micuţii ei să iasă de la cursuri. Când a fost convocată la sediul celor de la serviciile sociale, ca să i se citească "decretul", i-au explicat că nu puteau "risca" să o prevină că i vor lua copiii, pentru că este o imigrantă şi ar fi putut fugi din Italia. Nu au luat nici cele câteva lucruşoare pe care mama le adusese pentru cei mici. Nici măcar păturica fără de care Melody nu putea să doarmă, nici măcar ursuleţul de care Richard nu se despărţea.

NIMENI NU ÎNŢELEGE. De patru luni, în casa românilor se perindă prieteni de-ai celor mici cu părinţii lor. Cei mai mulţi nu ştiu că cei trei copii au fost luaţi mamei lor. Ana Nanu, fostă campioană la atletism a României în anii ’90, stabilită în Italia, nu ştie cum să-i explice fetiţei ei de 7 ani, Noemi, că prietenii ei de joacă trăiesc de patru luni într-un orfelinat. Fetiţa e prietenă cu Melody şi nu înţelege de ce aceasta nu e niciodată acasă şi nu se mai joacă cu ea. Într-o zi, Ana a îndrăznit să o ducă la locul în care Claudia se întâlneşte câte o oră, în condiţii de interogatoriu, cu copiii ei. Pe hol, când au fost aduşi de asistenţii sociali, Noemi s-a repezit la Melody. N-au lăsat-o însă asistenţii sociali să se bucure de câteva clipe împreună cu prietena ei. "Îmi spunea încontinuu: «Măcar cinci minute, mama. Să mi-o lase un pic şi mie»", îşi aminteşte Ana de cuvintele fetiţei sale.

Maria, vecina italiancă a familiei, nu poate să vorbească despre cei trei copii fără să plângă. "Îi cunosc de cinci ani, sunt ca şi copiii mei. Sunt cei mai respectuoşi şi mai bine educaţi copii pe care îi cunosc. Mai educaţi decât propriul meu copil", spune Maria, care o ajuta pe Claudia cu cei mici. "Claudia nu ştia să facă altceva decât să gătească, să facă lecţii şi să aibă grijă de copiii ei. Aici, vezi mame italience care lasă copiii singuri şi se duc prin restaurante şi discoteci. La ea nu a existat aşa ceva", a subliniat Maria.

Italianca ne-a mai spus că de cinci ani, de când locuieşte cu românii în acelaşi imobil, despărţiţi doar de un zid, n-a auzit certuri în casa acestora şi nici ca cei mici să fie agresaţi în vreun fel. "Eu am fost impresionată de aceşti copii din prima zi în care i-am văzut. Nu ştiau încă să vorbească bine în italiană, dar nu treceau niciodată pe lângă mine fără să spună: «Buongiorno, signora Maria!»."

Băiatul Mariei este născut în aceeaşi zi cu Richard. În ultimii ani şi-au făcut toate aniversările împreună. Plecarea celor trei prieteni l-a afectat foarte mult. Se jucau zilnic împreună şi nu înţelege cum în dimineaţa aceea de 30 octombrie şi-au luat "la revedere", ca de obicei, în curte, iar de atunci nu i-a mai văzut.

Rossela, fiica Rittei, a fost colegă cu Melody. Mâncau împreună, se jucau împreună. "Eu cunosc familia aceasta de patru ani. Copiii erau mereu bine îmbrăcaţi, curaţi. Nu înţeleg cum poţi să spui despre o mamă cum e Claudia că este lipsită de dragoste pentru copiii ei", ne-a spus Ritta. Italianca a avut şi ea probleme cu asistenta Ilenia Pierleoni. După ce a auzit ce s-a întâmplat cu copiii români, a renunţat să mai meargă să facă o operaţie pe coloană, de care avea nevoie, pentru că se temea că, pe timpul cât va fi în spital, asistenta socială i-ar putea lua copila, pe care o creşte singură.

"Ţi-l fac cadou, dacă îl vrei. O să le iau altul copiilor", a spus Claudia când a văzut cât de încântată se uita Rosella la un acvariu. "Mulţumesc, dar nu pot să-l iau. Mama mea nu poate să-l ridice, pentru că este bolnavă. Dacă păţeşte ceva şi ajunge în spital, Ilenia (n.r. – asistenta socială care s-a «ocupat» şi de copiii români) o să mă ia şi nu o s-o mai văd pe mama", a răspuns micuţa.

PREA EDUCAŢI, COMPARATIV CU ITALIENII. Românca Monica Saroşan stă de 30 de ani în Italia. Şi ea, şi soţul ei sunt prieteni cu familia românilor şi foarte apropiaţi de cei mici, care o numesc "mătuşă". Au fost atât de afectaţi de faptul că micuţii au fost duşi într-un orfelinat, încât au mers la serviciile sociale şi au cerut ca minorii să le fie încredinţaţi pe durata procesului. A promis că se va supune oricăror reguli impuse de serviciile sociale, că, dacă trebuie, nu o va lăsa pe Claudia să se apropie de ei, ba chiar s-a oferit să-i adopte. Doar ca să nu-i ştie într-o casă familială şi să trăiască cu teama că acolo ar putea fi abuzaţi, cum s-a întâmplat şi-n cazul altor copii. "Copiii aceştia sunt foarte educaţi. E uşor şi o plăcere să stăm cu ei. Aici, copiii italieni nu au cei 7 ani de acasă, cum spunem noi. Nu sunt obişnuiţi. Li se permite totul. Când italienii văd un copil că cere voie să se ridice de la masă, că cere voie să deschidă televizorul râd! Nu cunosc. Italienii le pun celularul în mână de la 2 ani. (...) Să vedeţi cum sunt copiii italieni când intră într-un restaurant. Distrug tot pe acolo şi părinţii nu le spun nimic", spune Monica Saroşanu.

EXCELENŢI LA ÎNVÅŢÅTURÅ. Cei trei copii români sunt foarte iubiţi de învăţătoarele lor. Sunt femei care au în grijă aceşti copii aproape jumătate de zi. Dar magistraţii au refuzat propunerea mamei ca învăţătoarele să fie chemate ca martori la proces. S-au mulţumit doar să le ceară rapoarte standard despre cei trei copii, deşi învăţătoarele au anunţat că sunt dispuse oricând să depună mărturie în proces.

"Melody e întotdeauna curată şi îngrijită. E veselă, vine la şcoală de bunăvoie, vorbeşte şi povesteşte lucruri din viaţa ei personală. (...) În raporturile cu adulţii, minora s-a arătat mereu bine educată şi disponibilă, foarte afectuoasă, (...) primeşte laude cu plăcere, dar şi sugestii atunci când are nevoie să îmbunătăţească ceva" – spune raportul întocmit de învăţătoarele lui Melody. Iar despre părinţi: "Raportul cu mama este constant, dar nu sufocant. O vedem mereu atunci când copiii ies de la şcoală şi se opreşte mereu să vorbească cu noi atunci când îi cerem şi o îndeamnă pe fetiţă să asculte de noi. (...) Când mama nu a putut veni la şcoală, pentru că era bolnavă, a venit tatăl, cu care, de asemenea, am stabilit o legătură foarte bună. Ambii părinţi sunt atenţi la dezvoltarea culturală, socială şi la educaţia fetiţei" – spun învăţătoarele Giovanna Basile şi Marzia Mussoni.

Şi învăţătoarele Mariei vorbesc despre copilă în termeni laudativi în raportul care le-a fost cerut de Tribunalul pentru minori. Pe lângă faptul că fetiţa nu are decât trei absenţe de la începutul anului şcolar, învăţătoarele evidenţiază faptul că aceasta este foarte curată şi bine îngrijită, iar notele ei sunt maxime la toate materiile. "Fetiţa vine la şcoală de bunăvoie şi este fericită în relaţiile cu ceilalţi colegi şi cu cadrele didactice", spun în raport învăţătoarele Ceccarini Elena, Piva Elide şi Maggioli Barbara.

"Copilul este înzestrat atât pentru materiile care ţin de aria lingvistică, cât şi de cele din aria logică şi matematică, (...) este mereu ordonat şi curat. (...) Comportament: băiatul este un copil vivace, ştie să-şi controleze comportamentul în clasă, atât cu colegii, cât şi cu cadrele didactice. (...) Pe plan psihic copilul se arată fericit, bine integrat în clasă", spun şi învăţătoarele lui Richard. De asemenea, şi acestea subliniază că mama este prezentă zilnic pentru a-şi lua copilul de la şcoală şi că ambii părinţi colaborează bine cu cadrele didactice.

Luaţi pentru "lipsa afecţiunii materne"

Mama copiilor a primit în scris acuzaţiile care i se aduc abia la două săptămâni după ce i-au fost luaţi copiii. Cei mici au fost "preluaţi" pe motiv de "lipsa afecţiunii materne", fapt condamnat de articolele 333 şi 336 din Codul Civil italian. Dovada pe care s-a bazat Tribunalul de minori pentru a lua copiii a fost un raport al asistentei sociale Ilenia Pierleoni, o fată de 24 de ani, necăsătorită, fără copii şi care face această meserie în baza a trei ani de şcoală postliceală. Raportul nu prezintă nici o dovadă clară, nici o declaraţie a vreunui martor. Italianca a raportat că "a auzit" că mama urmăreşte din curtea şcolii lecţiile copiilor înarmată cu o bâtă de baseball. Nici învăţătoarele şi nici părinţii colegilor de clasă ai copiilor români nu confirmă această acuzaţie. Mai mult, copiii învaţă la etajul II al şcolii, ceea ce ar fi făcut imposibil ca mama să-i urmărească pe geam, din curte. Pierleoni mai spune în raport că la un număr de telefon la care se anunţă maltratarea minorilor s-ar fi primit un apel "anonim" care spunea că Maria prezintă semne de maltratare. Serviciul respectiv nu a confirmat însă. Mama a fost văzută ca lipsită de afecţiune şi în urma comportamentului pe care copiii l-au avut într-o colonie de vacanţă, pe motiv că acolo minorii se hârjoneau între ei, erau mofturoşi la masă şi se arătau foarte afectuoşi cu anumiţi educatori. Faptul că micuţii mâncau cu cuţitul şi furculiţa, vorbeau italiana într-un limbaj superior mediei, cunoşteau mai multe limbi străine a fost văzut ca rezultat al severităţii mamei. Când părinţii au cerut anularea primului decret, au fost loviţi cu un al doilea, care decidea ca minorii să rămână în grija serviciilor sociale. Motivul: la orfelinat se pot uita la desene animate, pot practica un sport şi pot lua prânzul cu diverşi amici.

Explicaţiile

Conducerea AUSL – instituţia căreia îi sunt subordonate serviciile sociale – a refuzat să discute cu noi despre cazul copiilor români. Ne-a dat însă, prin telefon, o declaraţie oficială.
"În urma unor circumstanţe (împrejurări), semnalări şi după respectivele verificări, Serviciile Sociale ale Unităţii Sanitare (AUSL) au decis să cazeze minorii într-o structură protejată (institut), după cum a dispus Tribunalul pentru minori din Bologna, în scopul de a tutela minorii respectivi. Sunt în curs perioade de contact între minori şi mama lor, după cum s-a hotărât împreună cu Tribunalul de Minori. Măsura adoptată de fapt are ca scop reunirea minorilor cu familia. Se lucrează la acest proiect şi se speră că măsura va putea conclude în acest fel, după cum se pare că totul merge bine" – spune comunicatul AUSL. Nici un cuvânt însă despre faptul că mama a reclamat de nenumărate ori că micuţii sunt murdari şi prost îmbrăcaţi (deşi le-a trimis câteva genţi cu haine), iar Richard poartă pantofi din care îi ies, la propriu, degetele.

"Sustragere"!

Pierro Peci este şeful Oficiului Imigraţiei pe Bologna. "I-am întâlnit pe doamna şi pe domnul încă înainte de sustragerea copiilor. Erau o familie unită. La doamna m-au minunat cultura sa şi gradul în care s-a integrat în cultura italiană, cu mult deasupra a ceea ce vedem noi ca Oficiu al Imigraţiei. Când doamna m-a anunţat de luarea copiilor, am vrut să văd toate actele. Eu reprezint o instituţie, sunt o persoană oficială şi nu mă pot încrede în vorbe. Am analizat toate actele care mi-au fost puse la dispoziţie, acte oficiale, dar şi neoficiale, pentru că multe (n.r. – din actele de la dosar) erau nesemnate şi neoficializate (...) Lucrurile nu au fost gândite cum trebuie. Eu nu aş fi luat măsura aceasta! (n.r. – de îndepărtare a copiilor)", ne-a spus Pierro Peci.

"Sechestrare!"

Pasqualina Palla este şefa unuia dintre birourile de la Oficiul pentru Imigranţi. Cunoaşte acest caz şi ne-a mărturisit că mulţi dintre colegii ei ştiu familia şi copiii şi că i-au spus că nu existau problemele prezentate de asistenta socială. "Un serviciu social care se respectă, atunci când e o problemă, trebuie să susţină părinţii, nu să pedepsească copiii. Un copil trebuie luat de lângă părinţi doar când există violenţe şi când părinţii au probleme psihice. Şi atât" – ne-a spus Pasqualina Palla.
"Trauma e mare pentru doamna, care se simte privatăde funcţia ei de mamă, pe care crede că a făcut-o bine, şi eu, personal, cred că a făcut-o bine. Dacă ei cred că mama a greşit, trebuie să o corecteze pe mamă, nu să îndepărteze copiii. Pentru că aceasta este o modalitate barbară! Pentru mine, să iei copiii de la şcoală e o sechestrare de persoane, e o sechestrare de minori! Eu nu cred că, acolo unde sunt, copiii stau mai bine decât cu mama. (...) Când se ajunge la aceste extreme înseamnă că serviciul nu funcţionează!", a precizat Pasqualina Palla.

Citiţi şi:

VIDEO