Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Bizar a fost primul an de libertate şi pentru Doina Cornea, profesoara din Cluj cunoscută în ţară şi peste hotare ca unul dintre puţinii români ce i se opuseseră public lui Ceauşescu. După căderea comunismului, telespectatorii postului public de televiziune au avut ocazia să o vadă în carne şi oase şi să o asculte pe disidenta despre care ştiau doar din emisiunile postului de radio Europa Liberă.
Îndată ce Doina Cornea a început să se exprime pe postul naţional de televiziune, pe adresa din Cluj au început să sosească zeci şi sute de scrisori din toate colţurile ţării. Nu de apreciere, ci pline de venin, injurii şi chiar ameninţări. În spatele expeditorilor destinatara a întrezărit umbra unor structuri din fosta Securitate, care continuau să acţioneze şi după moartea lui Ceauşescu, după cum mărturisea în dialogul cu Ariadna Combes şi Leontin Iuhas, moderat şi consemnat de Georgeta Pop, publicat la finalul jurnalului intitulat "Ultimele caiete", Fundaţia Academia Civică-Centrul Internaţional de Studii asupra Comunismului, 2009.
Scrisorile, redactate într-un limbaj violent, au fost păstrate de profesoara clujeană, ca mărturii pentru istoria unui an zbuciumat. Ulterior a decis să le doneze Arhivei Centrului Internaţional de Studii asupra Comunismului din cadrul Memorialului Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei - Fundaţia Academia Civică.
Textele, expediate, teoretic, din toate colţurile ţării şi de persoane diferite, atacă frontal aceleaşi teme. Deşi au apreciat-o înainte de 1989 pentru curajul de a i se fi opus lui Ceauşescu, "telespectatorii" se declarau dezamăgiţi de apariţiile Doinei Cornea la televiziune. Nu face bine atunci când critică puterea politică, pe Ion Iliescu şi Frontul Salvării Naţionale, o certau expeditorii scrisorilor pe destinatară. Asemenea critici fac mult rău ţării: în interior, instigă la ură şi împiedică realizarea armoniei sociale, iar în exterior, dăunează grav imaginii României. Opţiunea Doinei Cornea pentru partidele istorice şi monarhie era, de asemenea, înfierată: ţărăniştii şi liberalii au făcut numai rele în trecut, la fel şi regii, Ion Raţiu şi Radu Câmpeanu sunt nişte oameni răi, veniţi în România să se căpătuiască pe spatele "poporului", să scoată ţara la vânzare sub pretextul privatizării, pentru ca tot ei să o poată cumpăra pe nimic.
Cam de acelaşi gen de interese era bănuită şi Doina Cornea: împreună cu fiica sa stabilită în Franţa, vrea să cumpere fabrici, uzine şi moşii. "Nu ne vindem ţara", "N-au mâncat salam cu soia", "Afară cu Regele din ţară" - toate sintagmele emblematice pentru anul 1990 se regăsesc în producţiile epistolare primite de Doina Cornea la Cluj.
"V-am cunoscut ca nume numai prin intermediul posturilor străine anul trecut, în 1989, îi scria cineva care semna Elena Radu din Iaşi, că eraţi disidentă în perioada regimului ceauşist. Văzându-vă la televizor şi auzind ce vorbiţi mi-am dat seama că sunteţi o femeie periculoasă pentru viitorul României". "Pentru lupta anticeauşistă şi patriotismul arătat anul trecut, scrie «Popa Maria şi alţii», domiciliaţi la adresa «tot oraşul» Ploieşti, cred că toţi cei care am ascultat Europa Liberă v-am admirat pentru curajul şi îndemnurile de bine date atunci! Dar pentru forma schimbătoare pe care aţi dovedit-o acum, după revoluţie, nu credem că a vorbit raţiunea. Ne-aţi decepţionat pe toţi! Dacă nu spuneaţi nici un cuvânt, rămâneaţi pentru noi o eroină!, scrie «un grup de salariaţi din întreprinderile piteştene». Urmare a apariţiilor d-vs la televizor şi articolelor pe care le semnaţi în presă ne întrebăm oare cine sunteţi? Ce doriţi de fapt?"
"Din cauza tensiunii nervoase provocată de tine, de Coposu, Câmpeanu şi alţii - scrie cineva care semnează «Roboată Aurica» din Caransebeş - mor oameni nevinovaţi care sunt speriaţi de o nouă revoluţie". "Ne-am fi bucurat dacă făceaţi un apel călduros către elevi şi studenţi, scriu Cornelia Codreanu şi Velin Aurel din Arad, ca în locul manifestaţiilor şi mitingurilor să-şi vadă de carte, iar tinerii muncitori să-şi facă datoria la locul de muncă, numai astfel economia ţării noastre se va redresa şi vom ajunge să ne putem bucura de libertate şi o viaţă civilizată". "Nu mai bârfiţi ţara la posturile străine!", îi transmitea, indignată, o persoană care semna Maria Iancu. Iar expeditorul "Moldoveanu" o certa astfel: "Dar ştiţi că poporul se zbate în lipsuri, că poporul nu este nici Iliescu, nici Coposu. Atunci de ce interziceţi ajutorul străinătăţii, de ce vreţi să înfometaţi copii şi bătrâni, ca Ceauşescu, pentru a-şi atinge nişte scopuri mai mult sau mai puţin murdare?"
"Urmăriţi o totală destabilizare a ţării, opina un anume Popescu M. din Mărăşeşti, Bacău, şi sprijiniţi pe acei octogenari, pe acele fosile, a căror (sic!) figuri cer lumânări şi sicrie (frumos i-ar mai sta României libere cu un aşa preşedinte!). Aveţi cumva şi domnia voastră de reîntregit vreo moşioară, sau speraţi (aşa cum se discută), să vă aduceţi ginerele pe post de patron? (...) De ce nu aţi explicat tineretului, «stimată doamnă», că democraţie capitalistă înseamnă şomaj, înseamnă droguri, înseamnă prostituţie, înseamnă mafie şi chiar SIDA, admonesta mai departe Popescu din Iaşi. De asemenea, aţi omis cu bună ştiinţă că pentru oamenii muncii privatizarea înseamnă robie, iar pentru ţărani înseamnă sclavie". "Vorbiţi de privatizarea totală a ţării, mai scrie Elena Radu. Cum vă explicaţi atunci egalitatea între oameni? Ca noi să muncim la fabrica lui Raţiu, a d-vs, pe moşia lui Coposu?"
Dincolo de opiniile pro şi contra rege, partide, privatizare, Iliescu şi FSN, frapează violenţa limbajului şi lipsa celor şapte ani de-acasă ai semnatarilor. "De obicei sunt politicoasă, scrie o «anonimă», şi în relaţiile normale mă adresez la persoana a II-a plural. (...) În legătură cu ce ne-ai spus de la 22 decembrie încoace, ai fost lamentabilă de fiecare dată. Să ştii că nici Ceauşescu, nici altcineva, nu poate înăbuşi simţul estetic al românilor". "Fizionomia d-vs, vârsta şi veleităţile politice, scriu şi «salariaţii piteşteni», vă aseamănă tot mai mult cu elena ceauşescu (sic!), motiv pentru care sunteţi cea mai urâtă fiinţă din ţară". "Ne pare rău, dar trebuie să vă spunem că nu exagerăm afirmând că majoritatea telespectatorilor au închis televizorul, după ce şi-au dat seama despre ce vorbiţi!", afirmau doi arădeni. "Spui că nu faci politică, dar minţi ca o excroacă, tot timpul dai la interviuri mincinoase", scrie într-o epistolă venită, teoretic, din Banat. "Nu mai apăreţi la TV, că ne speriaţi copiii!", cere vehement expeditoarea din Piatra-Neamţ.
Libertatea de a înjura şi înjosi
Unii expeditori nu s-au dat în lături de la injurii şi ameninţări. Prezentăm în continuare o mostră de text, specific pentru atmosfera tensionată a primului an de libertate.
"Schizofrenică ce eşti, vezi-ţi de ultimele zile! Îţi comand un sicriu la cel mai scump magazin. De ce îndemni categoriile sociale la învrăjbire? Babă spurcată la gură. Te pricepi şi la istorie! Habar n-ai! Eşti o idioată! În timp ce tu, babă, primeai pachetele de la scumpa ta fiică, noi le aşteptam. Tu! Vaco! N-ai mâncat gheare ci carne moale, de aceea ai dantura tare şi gura mare! Dacă nu ţi-o astupi tu şi nu ţi-au astupat-o comuniştii, o să ţi-o astupăm noi, democraţii. Vii şi ceri îndurare de la studenţi, muncitori şi intelectuali pentru «partidele istorice». Sclerozat-o (sic!), să nu vorbeşti în numele lor. Noi am dus greul acestei ţări, jefuită şi prădată de oameni ca tine. Nu tu! Dement-o (sic!) care te-ai aliat cu o clică de bogătaşi şi crezi că noi toţi putem fi bogaţi. Renunţăm la serviciile tale!! Afară cu privatizarea! (...) Sperăm să nu mai ai multe zile. Dacă nu ţi le numeri tu, o să ţi le numărăm noi. Televiziunea te-a suportat, noi nu te suportăm. Românii te detestă. Afară din ţară cu instigatorii şi cerşetorii! Semnează: Oameni buni la suflet din Iaşi".
