Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"Si cum, nu poti sa ii ceri doamnei invatatoare sa te imprumute cu un leu, sa iti cumperi si tu o coperta de carte?'. Liniste. Micuta Jeni nu zice nimic. Nici nu mai stiu cate secunde a tacut asa, privindu-si, pe rand, fiecare deget. Intr-un tarziu ridica ochii, cu obrajii in flacari. Sopteste moale: "Nu pot… mi-e rusine'. Scoate din ghiozdan niste manuale prapadite – le soarbe cuvant cu cuvant pentru ca de acum, din clasa a patra, se pregateste ca intr-o zi sa devina doctor.
Priveste, insa, cartile si se intristeaza. Nici anul asta n-o sa aiba bani de coperte, nici de caiete. Isi trece palma peste manualele zdrentuite, anume sa le netezeasca. Are o mana mica, de papusa, cu o dunga neagra sub unghii, caci astazi iar a lucrat in gradina, la tanti Ecaterina. Ieri i-a dus plosca, apoi i-a spalat-o bine cu apa curata, caci tanti Ecaterina e batrana si cam pretentioasa. "Ii fac patul, ii matur, ii duc galeata, daca nu mai are apa, ma duc sa-i aduc, daca nu mai are paine, ma duc sa-i cumpar, cam asta fac', zice fetita.
E invoiala cinstita: Jeni o ajuta la treburi prin casa si batrana, in schimb, ii da sa manance. Alteori ii spune sa doarma la ea, sa-i tina de urat. Cand tanti Ecaterina o pune la masa, Jeni nu se indura sa manance tot: jumate infasoara intr-un servet si aduce acasa mamei si celor doi frati.
Mama e amnezica si are mana dreapta paralizata de la un accident. Era femeie gospodina pana la accidentul de masina de anul trecut. Acum nu prea isi mai aminteste nimic, nu mai poate munci. Jeni o spala, Jeni o piaptana, o imbraca si ii da cu lingura sa manance. "Cati ani aveti?', o intrebam. Se incrunta, incercand sa-si aminteasca. "Nu stiu… sa am 20?', murmura. Are, de fapt, 29 de ani. De la accident n-a mai ras niciodata, n-a mai zambit. Sunt zile cand ar manca si pietre: "Stiu ce e aia rabdat: cand n-ai ce sa mananci, pui capul jos si te culci. Cand am o paine in casa o impart asa, in trei, si le-o dau copiilor'. De sot nu-si mai aminteste nimic. Tatal i-a parasit pe toti fara sa spuna un cuvant. In primavara a plecat in Spania si n-a mai dat nici un semn de viata.
"Daca n-am bani sa ma fac doctor, macar sa ajung si eu o vanzatoare'
Astazi suntem la scoala din Glodeanu, Buzau. Jeni poarta sarafan, n-are bani de uniforma, n-a avut niciodata. E singura fetita din clasa fara uniforma. Nu a aruncat niciodata o radiera folosita pe jumatate, un creion ramas prea scurt, o foaie de caiet nefolosita. Intoarce foile scrise pe partea cealalta si le scrie marunt, marunt, sa mai castige ceva spatiu. Recicleaza tot; intr-o vreme mama ii cumpara in rate caietele de scoala. "Caietul acesta l-am folosit si anul trecut la scoala si il mai folosesc si acum, ca are pagini nefolosite', spune. La joaca a renuntat demult; la scoala, insa, nu va renunta niciodata. "Macar liceul sa pot sa il fac. Daca n-am bani sa ma fac doctor, macar sa ajung si eu o vanzatoare', ne zice si o ineaca plansul.
Minute intregi a plans in hohote, cu sughituri, in fata noastra. Nu s-a uitat in jos, n-a dat sa fuga – a plans firesc, privindu-ne drept in ochi. "Ma gandesc cum am fost chinuite de tatal nostru asta iarna, eu si sora mea… ne arunca in zapada, ne injura, ne batea in tot felul si nu ne suporta, chiar daca era tatal nostru. In loc sa ne ajute el, ne ajuta altii. De ce n-a putut el s-o faca? A avut bani sa ne creasca, dar n-a vrut'.
Biblioteca unei fetite: o cutie de carton
O vezi mica, fragila, mohorata si te intrebi de unde, oare, ii vine puterea sa-si faca planuri de viitor. "Simplu, cartea e puterea mea', ne-a soptit mai tarziu, la ea acasa. Birou de scris n-a avut niciodata. De acolo, de pe marginea patului, a citit pe genunchi nenumarate carti imprumutate de la biblioteca. Asa a si descoperit-o preotul din sat, Marian Tudor, citind carti la biblioteca. "Intr-o zi, doamna bibliotecara mi-a spus ca tot timpul vine la ea o fetita careia ii place foarte mult sa citeasca si care se descurca greu fiindca mama a avut un accident de masina. Am mers imediat la ea si asa am descoperit-o pe Jeni', ne povesteste preotul.
Acasa, fetita ne arata biblioteca ei: o cutie de carton unde stau ingramadite vreo 10 carti. E avida sa citeasca si si-ar cumpara multe carti daca ar avea cu ce. Acolo, in camara amarata cu velinte ferfenita si pamant ud pe jos, Jeni inca viseaza ca intr-o zi, cand se va face mare, se va intampla o minune si va avea bani sa faca Medicina.
Cine doreste sa o sprijine pe micuta Jeni poate trimite un email la preotmariantudor@gmail.com sau poate accesa http://copiiidinglodeanu.blogspot.com/
Citește pe Antena3.ro
