Joaca de-a găsitul de comori

"Vreau să declar că nu am vrut să-l asasinez pe Shimon Peres", spune cel care are drept nick Silentmouse. Când Shimon Peres a venit în România, o cutie aflată pe traseul său i-a alertat pe cei care se ocupau de securitatea sa, iar pirotehniştii au venit să cerceteze obiectul.

Dar cutia nu avea în ea decât un bec, o colecţie de bilete de tren din mai multe ţări europene, un pix şi un logbook. Fusese plasată în zona Băneasa de Silentmouse şi Extraterila, în cadrul unui joc numit geocaching. Bucureştiul e plin de astfel de cutii inofensive, iar cei care le caută pot descoperi mai mult decât o cutie - pot ajunge, de exemplu, la un monument din Cimitirul Bellu pe care altfel nu l-ar fi văzut niciodată.

Copiii căutători de comori de altădată au acum telefon mobil cu GPS; intră pe un site specializat, iau de acolo coordonatele unor cutii plasate prin toată lumea şi încep căutarea. Uneori, coordonatele te duc direct la ascunzătoare, cu o lipsă de precizie de vreo 10 metri. Alteori găseşti numai un indiciu, trebuie să rezolvi un puzzle, o problemă logică şi să continui căutarea în paşi până la punctul final. Cutia conţine de obicei un pix şi un carneţel sau o foaie de hârtie, pe care cel care o deschide îşi notează numele, şi câteva obiecte mărunte (brelocuri, abţibilduri), pe care le poţi lua cu condiţia să laşi ceva în loc.

Cutia poate fi mică precum o unghie, dar şi mare cât o cutie de televizor. Cel care o ascunde lasă pe site coordonatele geografice, dar şi date despre dificultatea traseului şi a ascunzătorii, plus o mică poveste despre loc. În România, aproape 100 de oameni, cu vârste cuprinse între 10 şi 60 de ani, joacă geocaching; în lume, în ţările unde device-urile cu GPS sunt mai accesibile, sunt mii. Uneori, ei se întâlnesc în preajma ascunzătorii şi, când se văd cu GPS-urile în mână, îşi zâmbesc şi se salută de oriunde ar fi.

Silentmouse a aflat de geocaching în 2007; a găsit cutiile mai întâi cu ajutorul Google maps, iar acum se află pe locul trei în România, cu aproape 500 de cutii găsite. "Prima cutie găsită, una pentru film foto, era lângă Aeroportul Băneasa. Acolo stă un tip cam ciudat care are puse în faţa casei pancarte cu «Jos Iliescu!» şi altele de genul. Ascunzătoarea era între gard şi pancarte", îşi aminteşte el. A doua cutie găsită se afla undeva în zidul Vaticanului. Într-o serie numită "Land of Choice", Silent-mouse a ascuns cutii prin Piaţa Sudului şi Zăbrăuţi: "Vreau să văd cine are curaj să se ducă acolo!" Alături de seria "Sapartoc the lost village", cutia ascunsă cea mai dragă îi este "Bucharest's Passages" din centrul Bucureştiului.

Mioritics (Alex), 31 de ani, lucrează în testare software; este pe primul loc în ceea ce priveşte descoperirea cutiilor - 614. A aflat despre geocaching prin 2004, când un prieten l-a luat cu el când a plecat în căutarea unei cutii. "Mi-a plăcut mult idea şi într-un an a devenit unul dintre cele mai importante moduri de a-mi petrece timpul liber, pentru că am ocazia să văd locuri pe care altfel nu le-aş fi văzut. În cele mai multe cazuri, cei care ascund cutii vor să împărtăşească o experienţă personală. Aşa am avut ocazia să întâlnesc oameni faini cu poveşti frumoase. Şi am putut să îi dau de joacă şi copilului din mine."

Cătălin (Salgado88) a pus şi a căutat cutii în cimitire: "Am găsit una la cimitirul din Sibiu. Am pus la Bellu, pentru că acolo există foarte multe monumente făcute între 1850 şi 1940, despre care puţină lume ştie. Pe vremea aia îi îngropau cu stil." El a găsit peste 400 de cutii şi e pe locul şapte în România; a căutat cutii prin multe dintre ţările Europei, dar şi în Cambodgia şi Thailanda. "Când merg undeva, de când am descoperit jocul, caut", spune Salgado88. Îşi aminteşte o întâmplare amuzantă: "Eram în Salzburg mai mulţi cocoţaţi pe un stâlp. A apărut un poliţist şi ne-a întrebat dacă poate să ne ajute. I-am mulţumit şi i-am spus că găsiserăm deja ce căutam. El ştia de ascunzătoare şi îşi oferise ajutorul la modul propriu."

Cea mai grea ascunzătoare era în zona din Piaţa Romană, unde se găsea statuia cu Romulus şi Remus: "La semafor erau patru şuruburi; trei erau pe bune, iar al patrulea era găurit pe dinăuntru şi avea o foaie de hârtie cu datele celor care l-au găsit. Era prins cu un magnet pe o placă de metal". Ascunzătoarea a fost imaginată de Sharkx.

Sharkx (Ştefan) are 36 de ani, lucrează în IT şi a descoperit jocul când şi-a cumpărat un GPS pentru bicicletă. "Era un model care avea funcţii pentru geocaching. M-am dus imediat în Cişmigiu şi am găsit o cutie." El îşi aminteşte de o vacanţă în care a fost la Roma: "După ce am vizitat cam tot, am zis să merg să caut o cutie. Aşa am ajuns pe o colină, într-un părculeţ de unde se vedea foarte frumos tot oraşul. Probabil ca turist nu aş fi ajuns acolo." I s-a întâmplat de câteva ori să nu găsească cutia, ceea ce a fost frustrant la început. "În cutii nu se lasă obiecte valoroase; cutiile se pot deteriora din cauză că stau în aer liber.

La Azuga, în pădure, am găsit o cutie ronţăită. Cele mai interesante obiecte pe care le-am găsit sunt monedele, asemănătoare unor mici medalii, numite geocoin-uri şi fabricate special pentru joc." Fiecare are un cod unic; când cineva găseşte moneda, o ia şi o pune în altă cutie şi anunţă pe site. Proprietarul monedei îi poate da un scop, cum ar fi să ajungă la Paris şi atunci cine o găseşte trebuie să o pună într-o cutie mai apropiată de Paris. Ediţii speciale de monede au fost scoase în Germania, dar şi la Monetăria Română pentru întâlnirile pe care cei pasionaţi de geocaching le organizează în fiecare an şi unde vin şi invitaţi din Cehia, Ungaria, Bulgaria. Anul trecut s-au văzut la Sighişoara, anul acesta - la Braşov, prilej să facă şi o acţiune de ecologizare: "Se cheamă CITO (Cache In Trash Out). La Sighişoara, într-o zonă unde se făceau grătare, am adunat 40 de saci", spune Sharkx. Salgado88 îşi aminteşte cum la Salzburg s-au "chinuit", timp de două ore, patru oameni ca să strângă un sac de gunoaie.

Logaritm (Costin) a găsit până acum 71 de cutii; ultima dintre ele era la Mangalia. A lăsat în ea un Travel Bug luat de la Crucea de pe Caraiman, care conţinea cenuşa lui Ted Fogg. "Fiul lui a pus-o în mişcare în Vancouver în 2006; nu are specificat un loc unde să ajungă, dar are deja peste 21.000 de km parcurşi din cutie în cutie. Ideea e să călătorească aşa cum a făcut-o Fogg în timpul vieţii peste tot în lume, cu excepţia Antarcticii", povesteşte Logaritm. Lui îi place genul mistery, în care mergi din etapă în etapă până găseşti obiectul. Îşi aminteşte de o căutare mai dificilă: "Eram trei oameni care căutam de trei luni; am ajuns la final într-o noapte, pentru că nu mai puteam să aşteptăm, şi am mers prin apă ajungându-ne până la glezne." El a pus în cutiile sale timbre comuniste şi mărţişoare, dar acestea au dispărut.

Uneori nu e vorba de cutii, ci de monumente ale naturii, cum ar fi Vulcanii Noroioşi sau Lacul Sfânta Ana. Cel care ajunge acolo trebuie să îşi facă o fotografie şi să o posteze pe geocaching.com. Seria numită "Bikers Paradise" constă în cutii puse pe trasee montane unde se poate ajunge cu bicicleta; cea numită "Moments in History" îi duce pe căutători în zone legate de istoria României. De exemplu, una dintre cutii se află vizavi de Facultatea de Medicină, unde există o placă ce specifică faptul că acolo a fost asasinat Armand Călinescu. Mai există o serie care duce la bisericile vechi din Bucureşti. Am mers împreună cu Sharkx, Silentmouse, Salgado88 şi Logaritm pe o străduţă aflată în apropiere de Televiziunea Română; acolo se afla o "cutie" specială. Sharkx a desprins-o cu uşurinţă şi a scos din ea foi pe care îşi trecuseră datele pasionaţii de geocaching care o găsiseră. De fapt, fiecare loc din stradă poate ascunde o cutie; poţi găsi o cutie la statuia Sfântului Jan Nepomuk de pe Podul Carol din Praga sau o poţi căpăta la uşa unui olandez, numai după ce ai strigat "geocaching". Fiecare căutare are dificultatea şi farmecul ei şi te poate duce mai departe decât la a deschide o simplă cutie cu un pix şi o foaie în ea.