Oameni din toată lumea vin an de an în România pentru a deprinde limba şi tradiţiile. Anul acesta, cursanţii au fost invitaţi la joc de Grigore Leşe. La Şinca Nouă, Făgăraş, tot... mapamondul a ieşit la joc.
Oameni din toată lumea vin an de an în România pentru a deprinde limba şi tradiţiile. Anul acesta, cursanţii au fost invitaţi la joc de Grigore Leşe. La Şinca Nouă, Făgăraş, tot... mapamondul a ieşit la joc.
La Şinca Nouă, în Făgăraş, duminică a fost mare sărbătoare!
De Sfîntul Ilie, românii s-au înfrăţit în cîntări cu polonezii, au dansat cu
francezii, s-au îmbrăţişat cu americanii. Coreenii i-au supravegheat, iar
olandezii... s-au uitat! O lume întreagă s-a strîns într-o curte devenită centru
multicultural!
COMUNITATE UNITĂ. Sărbătoarea
Sfîntului Ilie a fost ocazia perfectă pentru desfăşurarea celei de-a şaptea întîlniri
din cadrul proiectului Ultimii Rapsozi, iniţiat de Grigore Leşe. Proiectul se
află sub tutela Institutului Cultural Român şi este susţinut de Jurnalul Naţional.
De data aceasta, întîlnirea a fost una între români şi 24 de străini dornici să
înveţe limba, tradiţiile, obiceiurile şi cultura română. Gazdele, sătenii din Şinca
Nouă, nu numai că s-au achitat excepţional de sarcinile de gazde, dar au oferit
portretul viu al unei Românii pe cale de dispariţie. România curată, tradiţională
şi care are crucea drept pecete pe sufletul colorat în tricolor. Cu o medie de
vîrstă de 38 de ani, cei 2.000 de locuitori ai comunei au realizări de care sînt
mîndri. Poate cea mai mare este chiar mulţimea de suflete din localitate.
Foarte rar fiii comunei pleacă de aici, foarte rar nu se mai întorc. Datinile
strămoşeşti sînt respectate, iar preotul şi primarul sînt autorităţile de care
toţi ascultă fără probleme.
FASCINAŢIE
ROMĂNEASCĂ. Dimineaţa, locuitorii din Şinca Nouă s-au dus la biserică, în
costume tradiţionale, ca la mai toate marile sărbători. Şi-au cinstit viii, şi-au
onorat morţii. Iar pe măsură ce ora doisprezece se apropia, sătenii deveneau
tot mai nerăbdători. Veneau cursanţii străini ai ICR. Umbla vorba prin sat că
vine lume de departe, să-i audă pe ei vorbindu-şi graiul, purtîndu-şi portul
strămoşesc. Că vin din Serbia, din Basarabia, Italia, Spania... n-ar fi mare
treabă, şi ai noştri merg la ei, dar să vină tocmai din Azerbaijan, din Coreea,
din America... îi un pic lucru de mirare! Şi dacă aşa o fi... apăi să-i primim
cum se cuvine!
Şi-a venit autocarul! S-au închinat cursanţii la Biserica veche din Deal, apoi la cea nouă din Vale. Corul sătenilor îmbrăcat tot tradiţional ca pentru înalţi oaspeţi le-a cîntat vizitatorilor veniţi din 11 ţări cîntări despre Fecioara Maria, despre Dumnezeire. Grigore Leşe i-a introdus în minunata cultură românească tradiţională, le-a vorbit despre oameni şi idei de mai bine, i-a... dat gata!
Fascinaţi, miraţi, vrăjiţi de ceea ce văzuseră într-o perioadă atît de scurtă de timp, cursanţii s-au îndreptat spre curtea lui Aurelu’ Măcelarului şi a lui tanti Măriuca, una dintre cele mai pricepute ţesătoare din zonă.
DANSUL CA LA FĂGĂRAŞ.
Socăciţele au făcut de mîncare, bărbaţii s-au ocupat de băutură, iar banda
de lăutari... de voia bună! Cu muzică de joc din Ţara Făgăraşului, cu horincă
aprigă ca focul, românii s-au împrietenit cu "elevii" veniţi din toate
colţurile lumii. Mai timizi la început, din ce în ce mai destinşi pe măsură ce
timpul trecea, vizitatorii s-au prins în mîndre jocuri învîrtite. Veselie
nevoie mare şi mai ales... tot felul de motive pentru care cursanţii ICR au
ales să înveţe limba română. Jale Ismayilova, din Azerbaijan, îşi dă teza de
doctorat din literatura românească a secolului XX. Franţuzoaica Valerie a fost
cucerită de istoria noastră, poloneza Marta a vrut să le poată spune în limba
lor prietenilor din România măcar "bună ziua". Iar pentru
basarabeanca Diana... e o chestiune de suflet. Este româncă, numai că pentru
autorităţile de la ea... moldoveneasca este limba oficială, iar "româna"...
o limbă străină...
LA JOCUL VIEŢII. Sărbătoarea
de la Şinca Nouă a fost o lecţie, dar şi un joc al vieţii. S-a dansat într-un
multiculturalism ales, cu personaje de vază. Grigore Leşe le-a adus oaspeţilor
o bucăţică de suflet autentic românesc, iar sătenii... sătenii i-au făcut pe
noii lor prieteni să-şi dorească să mai calce măcar odată prin România, pe la Şinca
Nouă. În lume, 24 de "români noi" vor vorbi despre fascinanta Românie,
şi limba ei. Ce cuvînt şi-au însuşit cursanţii cel mai bine? Ei bine.... "DOR",
pentru că nicăieri, un asemenea cuvînt nu s-a inventat.
Şinca Nouă
Comuna din inima Ţării Făgăraşului are o istorie plină de românism, de pilde pentru cei ce spun că-şi iubesc ţara. Din 1291 exista Şinca. În 1792, împărăteasa Maria Tereza a vrut să îi catolicizeze pe locuitorii comunei, de rit ortodox. Totodată, comuna trebuia să devină localitate de graniţă, iar oamenii, grăniceri în armata austriacă. Românii au refuzat. 88 de familii au plecat în mijlocul pădurilor lăsîndu-şi toată averea în urmă pentru a putea continua să se închine ortodox, aşa cum le era legea. La 9 kilometri de vatra vechiului sat s-a născut Şinca Nouă, sat românesc, iubitor de ortodoxie şi tradiţii strămoşeşti.
Ultimii Rapsozi
Proiectul lui Grigore Leşe, Ultimii Rapsozi, este un program lunar al Institutului Cultural Român, sprijinit de Jurnalul Naţional. Programul îşi propune familiarizarea publicului citadin cu folclorul autentic – atît cel tradiţional românesc, cît şi cel al minorităţilor din România. Arta tradiţională reprezintă o valoare identitară fundamentală ce formează un patrimoniu imaterial care trebuie respectat şi păstrat. Jurnalul Naţional editează o serie de CD-uri dedicate întîlnirilor din cadrul acestui proiect, în magazine găsindu-se deja primul CD din serie ce-l are în centrul atenţiei pe Zaim Petru, ţambalist de excep-ţie din Cîmpulung Moldovenesc.