Jurnalul lui Adrian Păunescu – necesitate, şansă, condamnare (34)

Viata lui Adrian Paunescu povestita de Andrei Paunescu
25 ianuarie 1987 - "Cocosati, cocarjati, intr-un ritm infernal, Te intreaba de stii pe vreun sef de spital"
Ca si ieri-dimineata, merg cu A.P. la tataie, care e internat la Spitalul Cantacuzino. Sta singur, in salonul 22, de la etajul 1, si s-a mai colorat la fata. Cand l-am internat, era galben ca un asiat. Doctorul Ionescu Targoviste ne marturiseste ca e posibil sa fie ceva mult mai grav decat un icter mecanic, asa cum pare.

26 ianuarie 1987 - Ecografii pentru parinti si pentru tara
Tata vorbeste cu ministrul Sanatatii, domnul Victor Ciobanu, si solicita, pentru tataie, in dimineata asta, o ecografie. Ajungem la Spitalul Fundeni cu masina doctorului Radu Ozun. O tumoare de 14 centimetri e instalata pe capul pancreasului.

Trimitem la Registratura C.C. al PCR o poezie a lui A.P., adresata lui Nicolae Ceausescu, in care incearca sa-i spuna cateva adevaruri despre frigul si foamea ce chinuie poporul roman. Presedintele implineste astazi 69 de ani. Toate posturile de radio, ambele canale de televiziune, presa centrala si teritoriala cinstesc evenimentul. Intre atatea urari de bine, la Cabinetul 1 al tarii, un poet se incapataneaza sa mai spere ca adevarul, fie el suparator, trebuie spus si trimite un plic aspru.

27 ianuarie 1987 - Cancer
La ora 9, Constantin Paunescu, in varsta de 70 de ani, este pe masa de operatie. Profesorul Dan Radulescu spune ca a descoperit, dupa deschidere, un cancer pe capul pancreasului, inoperabil, care va duce, inevitabil, la deces, poate chiar intr-o saptamana.

"Un inginer ca medicii mai bun"
Vindecatorul bioenergetician Valeriu Popa tine intre palme mana dreapta a doctorului Radu Ozun si il analizeaza, prin puterea gandului, ca de pe un monitor, pe fiul doctorului, care nu e de fata. Spune ca fiul domnului Ozun (pe care nu l-a intalnit niciodata) e timid, stranuta des si are o lovitura la cap. Doctorul Ozun, care nu accepta, cu una cu doua, minuni medicale facute de ingineri, neaga totul, ajungand pana acolo incat zice ca fiul lui nu a stranutat niciodata. Cu greu, intr-un sfarsit de seara, accepta ca diagnosticul, pus in absenta diagnosticatului, e perfect adevarat.

28 ianuarie 1987 - Performanta de a fi normal. Locuri comune, primul exemplar
Atmosfera grea la noi in casa. Doctorii spun ca totul se va sfarsi fatal pentru tataie, intr-o saptamana. Doar Valeriu Popa e de parere ca tataie se poate reface, dupa doar o luna si jumatate de regim naturist. Reparam cancerul, nea Valerica? Daca are vointa, da! Zile are!

Noaptea, eu si A.P. scriem doua cantece: "Eu sunt eu" si "Performanta de a fi normal". Tot in noaptea asta, tata scrie o poezie-pamflet, celui care ne dascaleste, cu o fata de caine buldog si care nu se pricepe tocmai la ceea ce e pus sa administreze (economia nationala).

Avem primul exemplar din noua carte de versuri a lui A.P., "Locuri comune". Tudor Coman, cel ce a condus procesul tipografic, l-a scos, cu o zi mai devreme, si ni l-a dat, cand am fost cu A.P., la el la birou, la etajul 2 al Casei Scinteii. Cand sa plecam, apar, langa masina, Valentin Paunescu si George Radu Chirovici. G.R.C. il vede ras pe A.P. si ii zice: "De ce te-ai ras, Adriane?". Tata raspunde: "Ajunsese sa fie lucrul cel mai usor de observat la mine. Din orice faceam, se vedea, mai ales ca mi-am lasat barba. Acum ar fi culmea sa ma intrebe toti de ce nu mai am barba. Nu stiu daca-ti mai aduci aminte versul acela popular «Scurt si cuprinzator»?".

A.P. ne povesteste: "In Elvetia, in 1968, am fost la conacul unui poet. Ne-a dat un fel de balmos, cu mamaliga si cascaval si alte branzeturi. La un moment dat insa, un valet l-a chemat la telefon, cred ca era o persoana de rang inalt, si n-a mai apucat sa ne spuna sa nu bem apa, ca se intareste cascavalul in noi. Cand a venit, golisem deja paharele cu apa minerala".

31 ianuarie 1987 - Un batran liberal pe un pat de spital
Dimineata, eu si A.P. mergem la Spitalul Cantacuzino, la tataie, sa-i ducem primul exemplar din noua carte "Locuri comune". Sunt, printre poezii, si unele care vorbesc despre viata greu incercata a lui Constantin Paunescu, fost detinut politic si condamnat la 15 ani, pana in 1964, cand a fost eliberat, pentru apartenenta fanatica la Partidul National Liberal, in plina epoca stalinista, si pentru uneltire impotriva regimului. Poeziile sunt grupate in capitolul "Amintiri din copilarie".

Diplomatul impotriva batjocurii
Dupa-amiaza, la noi acasa, are loc o intalnire intre A.P., Stefan Andrei (care vine insotit de domnul Ghirda), Alex si Domnita Stefanescu, doctorul Florin Bratila, Alexandru Chiriacescu, doctorul Radu Ozun si Constantin Preda. Stefan Andrei ne povesteste ca, ministru de Externe fiind, acum cativa ani, la Geneva, trebuia sa rosteasca un toast. Protocolul cerea ca textul sa fie neaparat citit intr-o limba de circulatie, dar consilierul Mitran a uitat textul acasa. Pentru o asemenea gafa, cu consecinte internationale, orice functionar de stat isi poate pierde imediat serviciul. Dar stefan Andrei a tratat momentul cu seninatate, a spus ca nu e de acord cu sanctiunile propuse de membrii duri din delegatie. Mai mult chiar, ministrul de Externe roman a transformat impasul intr-o reusita, vorbind liber.(...)