Jurnalul lui Adrian Păunescu – necesitate, şansă, condamnare (44)

19 februarie 1987, Bucuresti-Vidra - Rentabilitate agricola
Casa Apostoloiu, din Vidra, ne primeste cu caldura. Domnul Apostoloiu, primarul localitatii, nu e de acord cu ultimele masuri luate de condu­cerea tarii, privind repartizarea la oameni a cantitatilor de produse obtinute in agricultura. Paradoxal, dupa ce ca numai 8% din totalul terenului din agricultura se afla in proprietatea taranilor, pe acest 8%, particularii obtin mai mult de jumatate din cantitatea de carne, la nivel national. Daca pe mai putin de a zecea parte se obtine mai mult decat se obtine pe restul de 92%, inseamna ca rentabilitatea este intrinsec legata de initiativa particulara.

La Vidra, in casa Apostoloiu
Pe doamna Gina Apostoloiu o cunoastem din 20 octombrie 1985, cand Dinu Sararu ne-a luat, pe A.P. si pe mine, la un local. La acea masa, doamna a inceput sa cante. Nu stiam ca poate exista atata dramatism in vocea unei femei, care nu este muzician de profesie. Atunci, s-a cantat, aproape la nesfarsit, piesa 'La adio'.
Si, pentru ca doamna Apostoloiu nu stia prea bine versurile, iar noi nu ni le aminteam, A.P. a scris, pe loc, poezia 'Postas fara noroc' (aparuta in volumul 'Locuri comune', cu o greseala de tipar in titlu, 'Posta fara noroc', dedicata de autor tutu­ror femeilor pe care le va iubi).

Sunt de fata, la intalnirea de la Vidra, doctorul Radu Ozun si inginerul Valeriu Popa. Ultimul ar vrea s-o inregistreze pe doamna Apostoloiu, dar nu avem aparatura necesara. Domnul Valeriu Popa refuza sa consume carne de porc, dar, ca si in alte dati, compenseaza cu un pahar de vin rosu in plus.
1985, anchetele din padure
Primarul Apostoloiu ne povesteste despre violenta ancheta intreprinsa de autoritatile de Partid si de Securitate, in toamna anului 1985, dupa ce A.P. a participat la o intalnire intima, in padurea de la Vidra. Nu s-a intamplat nimic deosebit atunci, nu s-a baut, nici nu s-a prea mancat, dar tovarasul Emil Bobu, bazandu-se pe niste turnatorii entuziaste, a tras concluzia ca, la Vidra in padure, Adrian Paunescu, primarul Apostoloiu si Dinu Sararu conspira impotriva regimului! Ancheta s-a desfasurat in doua etape. S-au reconstituit locul intalnirii, numarul de pahare si de farfurii, cantitatile de alimente consumate si toate detaliile.

Dar cel mai mult i-a interesat pe trimisii Capi­talei sa stie ce a zis si pe cine a injurat A.P. Au raportat ca intalnirea a generat un incendiu. Dar nu fusese decat un biet foc, din trei vreascuri, pe care s-a facut gratarul. Cand au venit alte comisii sa ridice probele, cu remorca, urmele incendiului disparusera cu totul, pentru ca vantul luase, fireste, la prima rafala, gramajoara de cenusa. Baietii si-ar fi dorit, bineinteles, sa gaseasca paduri arse si urme ale unor sacrificari de animale. Negasindu-le, au cautat sa aduca mingea din nou, in terenul politico-ideologic, storcand, in zadar, declaratii de la oameni, in care ar fi vrut sa auda ca Adrian Paunescu ar fi adunat si incitat la razmerita taranii din imprejurimi.

Fumatorii de ciorapi
Valeriu Popa, dupa cateva pahare cu vin si doua oua, pe care le solicita special, declara tutu­ror celor de la masa ca toti consumatorii de carne sunt autocriminali si criminali, prin proliferarea obiceiului.
Tata, care este, in multe privinte, de acord cu terapeutul, gaseste ca nu e potrivit ca masa prieteneasca la care suntem invitati sa se transforme intr-un sentiment inutil de vinovatie, pentru gazde, si preia rapid cuvantul, vorbind despre peripetiile gastronomice din 1970, cand a fost in Elvetia impreuna cu Geo Dumitrescu, Eugen Jebeleanu si Marin Preda.

Domnul Geo se adresa lui Adrian Paunescu si lui Eugen Jebeleanu, fumatori inraiti de tigari tari, cu indemnul 'Nu mai fumati ciorapii astia'. Intre timp, pasiunea bioenergeticianului Popa pentru vocea doamnei Apostoloiu creste: vrea sa gaseasca repede o cale sa-i inregistreze un disc.
A.P. spune ca, in probleme de planificare editoriala, nu Valeriu Popa este specialistul numarul 1 si ca ar fi mai bine daca ar face o demonstratie de diagnosticare bioenergetica, la care se pricepe extraordinar. Inginerul se ridica, respira adanc si inchide ochii, asteptand doritorii.