Jurnalul lui Adrian Păunescu – necesitate, şansă, condamnare (53)

7 martie 1987
Cenaclu la catedra
Marea literatura romana • Folclorul adevarat • Sonoritatea fricii
Cinismul stalinist • Debuturi • Problema taraneasca
Sacrificiul femeii • Totusi iubirea • Motivul supravietuirii
Organizata in mod aproape clandestin, intalni­rea lui A.P. cu cei mai mari dintre elevii Liceului Cen­tral arata, din nou, si convinge pe cei prezenti, ca hotararea autoritatilor de a nu-l lasa pe A.P. sa aiba contacte cu publicul are la baza teama de o co­municare prea sincera, datorita capacitatii lui A.P. de a transforma intr-un cenaclu de dialog des­chis orice intalnire publica la care ia parte.

Cabinetul de limba romana este arhiplin. In afa­ra de elevi, vin sa participe directoarea Smeu, pro­fesoarele de romana Voineag si Dumitrescu, ta­na­rul profesor de romana Horia Barna, profesoara de chimie Petre si profesoara de fizica Ludwic. La inceput, cand crisparea inca nu e eliminata, A.P. spune, ca la cenaclu, ca vom regreta, in final, toa­te momentele pierdute, pe care le lasam sa se con­sume rece, asa cum sahistii nu-si dau seama de valoarea pieselor sacrificate, cand au tabla pli­na, decat pe ultimii metri, atunci cand un pion in plus le-ar fi suficient pentru victorie.

La un liceu de filologie-istorie, A.P. nu scapa pri­le­jul sa vorbeasca despre marea literatura romana ac­­tuala: Ioan Alexandru – cel mai mare si mai pur dintre poetii de azi, Nichita Stanescu – poe­tul care a revolutionat arta cuvantului, Ion Gheor­ghe – cel mai puternic poet politic (cu uriasele sale 'Elegii politice'), Marin Sorescu – un scriitor total, cu dimensiune de Eugen Ionescu tanar si neexilat, Marin Preda – fara indoiala, cel mai mare prozator roman, realitate pe care timpul o va con­so­li­da permanent, Fanus Neagu – prozatorul de ge­niu al cuvantului, mare colorist al limbii romane si al patrulea brat prin care Dunarea se varsa in ma­re, chiar daca nu totdeauna un brat de apa, Ni­colae Velea – prozator solid, autor al unor lucrari de referinta, Eugen Barbu – scriitor de mare an­ver­gu­ra si gazetar literar, care a avut un important rol de inrauritor, in anii ’60, D.R. Popescu – scriitor cu o opera extraordinara, vegheata de capodopera 'Leul albastru', Ion Horea – expresia talentului cu care Dumnezeu, generos, a binecuvantat lite­ratura romana postbelica.

Intrebat despre George Bacovia, A.P. abia asteapta mingea la plasa, pentru a vorbi, din nou, despre cel pe care-l considera cel mai adanc poet roman. A.P. spune ca, daca Bacovia ar fi fost un compozitor atat de mare, pe cat a fost poetul Bacovia de genial, am fi asistat la lucrarea unui Beethoven roman. Dar literele nu sunt universale, asemeni notelor, si iata de ce Bacovia nu este cunoscut atat cat merita nici in Romania, nici in lume. Nichita spunea ca Bacovia a fost condamnat sa fie doar un poet national. Si A.P. continua gandul, aratand ca lumea ia in seama, in primul rand, comunitatile care produc frica. Or, noi, romanii, nu am calcat niciodata, pe nimeni, in picioare, spre deosebire de rusi, care au fost multi si cand au fost buni, si cand au fost rai, astfel ca marea cultura rusa a penetrat. In acest fel, putem intelege condamnarea pe care o suporta Bacovia, de a nu fi decat poet national.