Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
13 martie 1987
O femeie din sala: 'Recitati-ne «Femeie a lumii»'. (Aveam sa aflu, mai tarziu, ca mama mea, aflata pe un scaun discret din sala, i-a sugerat acelei femei ce titlu sa ceara)
A.P. cauta in carte poezia, n-o gaseste, se grabeste si imi intinde cartea, sa i-o deschid la pagina cuvenita, spunand celorlalti: 'Femeie a lumii, n-am rabdare sa te caut'. Pana sa gasesc eu pagina, Domnita Stefanescu se straduieste sa-mi dea o mana de ajutor, iar tanti Matilda are si ea ceva de spus. Inconjurat de soapte si fosnete, tata se revolta, in gluma: 'Parca m-au adus aici pe brate daca au ajuns sa-mi sufle altii ce e in cartile mele'. Dupa 'Femeie a lumii', pe care, pana la urma, o gaseste si o recita, A.P. mai citeste 'Locul meu'. Dupa final, in timp ce se aplauda, tata se intoarce spre Ion Rotaru, care rade si aplauda mai puternic decat ceilalti: 'E buna asta cu poetul, aflat intre criminali si hoti' (vers din ultima poezie).
Apoi autorul recita 'Opinia mea'. Seful Bibliotecii se ridica brusc, multumeste tuturor participantilor si, in primul rand, poetului, spunand ca manifestarea trebuie sa se incheie. Dar, ca o surpriza placuta, ne marturiseste ca s-a inregistrat totul pe banda magnetica. A.P. da replica fara sa astepte:
'Stiam ca sunt inregistrat peste tot pe unde merg, asa ca am avut grija sa va scot aparatul din priza inca de la inceputul intalnirii. Si, pentru ca vad ca vreti sa ne despartim cat mai repede, iar surprizele se leaga una de alta, sa va spun un banc, foarte potrivit, dupa vestea pe care mi-ati dat-o, ca ne-ati inregistrat si dupa ce am glumit ca v-am scos aparatul din priza.
Pe patul de moarte, un om si-a chemat la capatai pe cel mai bun prieten si i-a spus: «Dragul meu, acum, inainte de a trece in lumea celor drepti, nu pot sa mor pana nu-ti marturisesc tot ce am pe suflet: eu sunt acel ce te-a turnat la Securitate, in 1952, cand ai fost dat afara din partid, din serviciu si te-au bagat la puscarie.»
Prietenul, calm, i-a raspuns: «Mergi linistit». Muribundul a continuat: «Si tot eu sunt cel care a trimis anonimele, in urma carora n-ai mai putut fi promovat, pana in ziua de azi». «Mergi linistit». «Si tot eu sunt tatal celor 13 copii ai tai». «Mergi linistit, eu ti-am pus otrava in mancare».
Dupa o ora si jumatate, va multumesc si pot sa va spun doar atat: mergeti linistiti, eu sunt cel care v-a vorbit astazi despre locurile noastre commune' – spune A.P., la despartire.
***
Dupa eveniment, ne retragem la noi acasa, sa ne bucuram in liniste de cele intamplate. Ne insotesc, intr-o seara a implinirii spirituale, mama, profesorul Ion Rotaru, inginerul Valeriu Popa, Rodica si Alexandru Chiriacescu, Domnita si Alex Stefanescu. Gazdele, in frunte cu A.P., se straduiesc sa ofere tot ce se poate mai bun oaspetilor, de la ora 18, pana la 2 noaptea, cand fiecare pleaca spre propria casa. Jucam si 'mima', inregistram pe o banda o parte dintre dialogurile pitoresti si cantam piese mai vechi (din Cenaclu) si mai noi (scrise, in ultimele luni, de A.P., pe muzica mea). La sfarsit, A.P. citeste musafirilor fragmente din prozele nepublicate, 'La cules de porumb' si 'Crima fara pedeapsa'.
