Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
14 martie 1987, Bucuresti-Cernica
Temeri veterinare
Doamna profesoara Anda Bantas ma conduce la o cunostinta a domniei sale, de la Facultatea de Medicina Veterinara, unde trebuie sa-i taiem urechile micului doberman Virgil. Doctorul Stancu are mari rezerve, cand aude ca sunt fiul lui Adrian Paunescu, de parca animalele poetilor marginalizati nu se supun acelorasi rigori, ca toate celelalte. Ne programeaza pentru saptamana viitoare.
Un imn pentru liceul nostru
Seara, ne strangem in jurul lui A.P., la noi acasa, mai multi elevi ai Liceului Central. Se apropie Ziua scolii, iar A.P. doreste sa lucram un imn al Liceului Central. Pe melodia cantecului deja existent, 'Amor cubist', facut asta-iarna, tata scrie un nou text. Il cantam de cateva ori si ne bucuram de imprejurarea ca suntem atat de apropiati noi, cei ce am trecut si inca mai trecem (unii) prin extraordinarul liceu de filologie-istorie: Adrian Paunescu si colegii mei de clasa sau din clase paralele, Mirela Stanescu (fiica de suflet a marelui Nichita), Nicu Leahu, Viki si Gabriela Ilie (Bobi), mama fetitei mele.
Razboiul informational
Inainte de culcare, il rog pe tata sa imi explice mecanismul de functionare a asa-numitelor 'alegeri libere' din 'tarile democratice'. La Radio Europa libera s-a intetit, in ultima vreme, folosirea, probabil pentru acreditare, a acestor formule. A.P. spune ca e o grava greseala care se face la Bucuresti, si anume ca informatia poporului roman este lasata pe mana strainilor, sau a romanilor care lucreaza pentru strainatate. Televiziunea si Radioul de la Bucuresti au tot mai putina credibilitate. Romanii asculta tot mai mult ce se transmite de la posturile straine. S-ar putea ca razboiul informational sa fie noua solutie, cu care Occidentul sa incerce infrangerea Estului Socialist, o data ce s-a vazut ca este ineficienta cursa inarmarilor si imposibila transparenta intre cele doua blocuri politico-militare.
Pasagerul spre neant
Sunt intr-o stare psihica proasta. Absenta prelungita a Andreei si a lui Bobi de acasa ma macina. Uit, pentru cateva ore, de suparare, cand il insotesc pe A.P., la Cernica, unde Andreea Terec ne-a invitat sa luam un plaman de aer curat. Facem si un mic cenaclu, intre noi, cu o chitara si cu toate vocile personajelor prezente. Doamna Terec s-a indragostit de piesa 'Trenul spre neant'. Ma simt 'pasagerul spre neant' din versurile acestei lucrari.
Citește pe Antena3.ro
19 martie 1987
Model ne va fi Liceul Central
Ma leaga de liceul de langa Gradina Icoanei, in primul rand, imprejurarea ca tatal meu l-a absolvit, in 1960, si ca eu sunt elev, in ultimul an, al acestei scoli, loc unde am cunoscut-o pe femeia cu care am deja un copil. Astazi se implinesc 136 de ani de la infiintarea asezamantului de invatamant, fosta scoala de fete, careia Adrian Paunescu, prin inscrierea in ultimele doua clase de liceu, i-a dat caracterul mixt, asa cum marturiseste si in poezia de adolescenta 'Balada de baiat blond'.
Iesirea in public de astazi este o exceptie, pentru ca, in afara de lansarea cartilor 'Locuri comune' (acum cateva zile) si 'Manifest pentru mileniul trei' (anul trecut), a functionat perfect interdictia impotriva lui A.P. de a urca pe o scena, dupa iunie 1985. Remarcabila profesoara de istorie Norocica Cojescu vine special, acasa la noi, sa-l ia pe tata, rugata fiind de doamna directoare Smeu. Ne inarmam cu carti, aparat de fotografiat si textul propunerii de imn al liceului. In 5 minute, pe jos, prin Gradina Icoanei, suntem la liceu.
In amfiteatru sunt adunati fosti elevi ai scolii. Cateva zeci. O buna parte din cadrele didactice actuale si din elevii claselor terminale se inghesuie sa participe la intrunire. Pe scena, invitati speciali sunt: academiciana Zoe Dumitrescu Busulenga, actritele Violeta Andrei si Silvia Popovici si Adrian Paunescu. Un cor de copii din clasele primare deschide spectacolul cantand 'Tricolorul', apoi imnul scolii (varianta oficiala, aprobata, cam adormita, care aseaza capetele in palme) si o piesa angajanta, de dragoste fierbinte, fata de patrie si de conducatorul iubit. In finalul unui discurs de 4 pagini, directoarea Smeu spune: 'Avem placerea deosebita de a avea printre noi pe cateva din cele mai stralucite absolvente ale scolii noastre'. Magulit de prezentare, tata zambeste salii, care incepe sa hohoteasca. Blanda, dar emotionata, directoarea rectifica: 'Sunt printre noi, va rog sa ma scuzati, cativa dintre stralucitii absolventi ai Liceului Central'. Din nou, hohote de ras.
Doamna Zoe Dumitrescu Busulenga subliniaza traditia scolii in cultivarea dragostei pentru valorile autentice si isi exprima indignarea ca tineretul de azi vorbeste pasareste, incorect si neatent. Nu-i de mirare ca aplauzele vin, mai ales din partea celor mai in varsta.
