Povestea celui anchetat de Marius Iacob, spusă chiar de el
De cinci luni, Cristian Cioacă trăieşte captiv în acvariile micilor
ecrane şi întreaga naţiune îi urmăreşte, curioasă şi avidă, fiecare
mişcare. Mestecă gumă. O face şi baloane? Doarme. Pe cine visează când
visează? Ce-a mâncat în arest? De ce-şi ia concediu şi până când îşi ia
concediu? Unde pleacă cu maşina şi de câte ori se opreşte pe traseu ca
să facă pipi? De ce zâmbeşte şi de ce clipeşte? Fiecare gest al lui
devine subiect de dezbatere publică.
De cinci luni, Cristian Cioacă trăieşte captiv în acvariile micilor ecrane şi întreaga naţiune îi urmăreşte, curioasă şi avidă, fiecare mişcare. Mestecă gumă. O face şi baloane? Doarme. Pe cine visează când visează? Ce-a mâncat în arest? De ce-şi ia concediu şi până când îşi ia concediu? Unde pleacă cu maşina şi de câte ori se opreşte pe traseu ca să facă pipi? De ce zâmbeşte şi de ce clipeşte? Fiecare gest al lui devine subiect de dezbatere publică.
Ce fel de om e Cristian Cioacă? La ce se gândeşte el şi cum priveşte tot ce i se întâmplă? În exclusivitate, Jurnalul Naţional va răspunde acestor întrebări – care au devenit, în mod surprinzător, esenţiale pentru întreaga naţiune –, publicând "Jurnalul lui Cristian Cioacă". De astăzi, în fiecare zi de luni şi de vineri, veţi putea citi povestea lui Cristian Cioacă, spusă chiar de el. Începem acest Jurnal cu o scrisoare deschisă adresată de Cristian Cioacă anchetatorilor.
"Domnilor anchetatori,
Vă mulţumesc că aţi făcut din viaţa mea un subiect de dezbatere publică. Vă mulţumesc pentru celebritatea de care mă bucur, în mod nedrept, vă mulţumesc că nu mai pot ieşi nici măcar să duc gunoiul, fără ca oamenii să mă oprească şi să-mi ceară să fac poze cu ei. Vă mulţumesc că nu mai pot să-mi plimb copilul de mână prin parc şi că nu mai pot vorbi cu el, fără să fim ascultaţi, vă mulţumesc că nu mai pot fi alături de băieţelul meu când e bolnav şi că nu mai pot să-l învelesc în fiecare noapte, aşa cum obişnuiam.
Vă mulţumesc, de asemenea, şi pentru că nu mai pot avea convorbiri private pe telefonul meu mobil, dar şi pentru că, deşi plătesc în continuare internetul, nu am unitate la calculator, pentru că aţi uitat să
mi-o înapoiaţi.
Vă mulţumesc că aţi transformat viaţa mea liniştită într-un serial otevizat cu peste 100 de episoade. Vă mulţumesc că aţi dat publicităţii probe din dosar, ajutând astfel opinia publică să vadă deja în mine un criminal şi să ceară condamnarea mea.
Vă mulţumesc pentru soborul de jurnalişti care mă pândeşte în faţa uşii casei şi-mi bagă microfoanele în faţă, în încercarea de a stoarce de la mine o ştire. Vă mulţumesc pentru că, prin intermediul dumneavoastră, adresa mea a devenit publică şi astfel mă trezesc cu tot felul de musafiri, mai mult sau mai puţin sănătoşi la cap, care vin să-mi recite poezii în pragul uşii. Vă mulţumesc pentru analizele psihologilor şi criminaliştilor pensionari care ţin dizertaţii publice asupra felului în care-mi mestec guma şi asupra modului în care zâmbesc.
Vă mulţumesc că sunt cel mai păzit poliţist din România, vă mulţumesc pentru însoţitorii din traficul rutier, care veghează la integritatea mea şi ca eu să nu mă abat de la drumul spre serviciu sau nu cumva să mă rătăcesc pe traseul de la Braşov la Piteşti.
Vă mulţumesc că i-aţi luat chiloţii lu’ tata ca probă la dosar (apropo, "bătrânul" zice că nu-i mai vrea înapoi, nu pentru că ar fi pătaţi de prune, ci pentru că bănuieşte ce aţi făcut cu ei. Dar eu unitatea de calculator tot o vreau, să ştiţi…). Vă mulţumesc că i-aţi luat şi sorei mele unitatea de la calculator din casă şi aţi lăsat-o fără documentaţia care-i era necesară la serviciu.
Vă mulţumesc că nu v-aţi antepronunţat şi că nu v-aţi dat cu presupusul, pe toate dealurile şi pe lângă toate barajele din judeţul Argeş, în legătură cu vinovăţia mea. Vă mulţumesc că aţi făcut eforturi să rămâneţi echilibraţi şi echidistanţi, ca nişte buni profesionişti ce sunteţi.
Vă mulţumesc că am reuşit, numai cu ajutorul dumneavoastră, să avansez în carieră şi să-mi iau salariul întreg. Vă mulţumesc pentru că, prin sprijinul dumneavoastră, veniturile mele au crescut substanţial, nu am primit reţineri salariale şi am, în sfârşit, cu ce să-mi plătesc ratele lunare.
Vă mulţumesc, din toată inima, pentru că, prin intermediul dumneavoastră, am reuşit să-mi cunosc adevăraţii prieteni.
Vă mulţumesc că aţi respectat şi prezumţia de nevinovăţie, şi legislaţia României. Şi că nu v-aţi bătut joc de viaţa mea."
Cititi si:
- Totul despre Cristian Cioacă - episodul 1
- Totul despre Cristian Cioacă - episodul 2
- Totul despre Cristian Cioacă - episodul 3
- Totul despre Cristian Cioacă - episodul 4
Corespondenţa dintre Elodia şi amant
Corespondenţa dintre avocata Elodia Ghinescu şi amantul său
incepe din aprilie 2007, dată la care SPP-istul a fost trimis in
Afganistan. Cei doi se cunoşteau din iunie 2006 şi, aşa cum reiese din
mail-urile pe care şi le-au trimis, incepuseră relaţia incă de atunci.
Interviu cu procurorul Marius Iacob
La 17 septembrie, procurorul Marius Iacob a preluat cazul avocatei
dispărute din Braşov, "pentru că era poliţist şi era vorba despre o
dispariţie". A doua zi, Cristian Cioacă a fost invinuit de omor
calificat. Dosarul devenise, dintr-unul de dispariţie, unul penal.
Intr-un interviu acordat in exclusivitate Jurnalului Naţional,
procurorul Marius Iacob declară: "M-am oferit să-l fac eu. Pentru că
altfel discut cu ei, altfel ne implicăm... Nu inseamnă că eu sunt cel
mai bun. Aşa a fost să fie!".
• "Dacă Elodia trăieşte, eu imi dau demisia" • "Noi n-am zis că Cioacă a aruncat obiectele in răpă" • "Aş pune dosarul pe net, ca oamenii să-l vadă"