La 1 Decembrie ascult “Treceţi batalioane române Carpaţii!”

Daniel David este unul dintre cei mai cunoscuţi psihologi şi psihoterapeuţi din România, profesor “Aron T. Beck” de psihologie clinică şi Psihoterapie la Universitatea Babeş-Bolyai. De asemenea, este şeful Catedrei de Psihologie Clinică şi Psihoterapie, profesor şi la Mount Sinai School of Medicine din New York. Iată răspunsurile sale la întrebările JN privind Ziua Naţională.

“Dacă ar trebui să avem în continuare Ziua Naţională la 1 Decembrie? Da, este ziua unităţii românilor. Şi nici nu am o altă propunere. Existenţa acestui popor, în acest spaţiu şi în «formatul» actual al României, este un miracol al istoriei, ţinând cont de imperiile care şi-au disputat mereu Transilvania, Moldova sau Ţara Românească (înţelese în sensul lor larg). Trebuie să ne amintim de asta, dacă nu constant, măcar o dată pe an! Astfel vom şti de unde venim, ce suntem şi unde trebuie să mergem. Spre exemplu, obligatoriu, în fiecare an de 1 Decembrie ascult cântecul «Treceţi batalioane române Carpaţii!».

În special, versurile de mai jos sunt foarte puternice:

«... Ardealul, Ardealul, Ardealul, ne-aşteaptă

Speranţa e numai la noi

Sărută-ţi, copile, părinţii şi fraţii

Şi-apoi să mergem la război.

… ’Nainte, ’nainte spre marea Unire

Hotarul nedrept să-l zdrobim

Să trecem Carpaţii, ne trebuie Ardealul

De-o fi să ne-ngropăm de vii

Cu toţii eram regimente române

Moldova, Muntenia, Ardeal

Fireasca Unire cu patria-mumă

Ne-a fost cel mai drept ideal...».

Ca ardelean, îmi retrezesc astfel un sentiment naţional mai larg şi mulţumirea către cei din fostul (vechiul) regat, care au murit în număr mare ca Ardealul să fie astăzi parte a României, fără ca asta să anuleze identitatea şi conştiinţa mea europeană sau respectul pentru minorităţile maghiare, germane etc. din Ardeal.”

• Daniel David

E greu să te bucuri iarna de Ziua Naţională

Dorel Zaica a dezvoltat, începând din 1965, nişte metode de creativitate pe care le-a aplicat pe copii, obţinând performanţe uluitoare. A fost profesor de desen şi pictură, director al Liceului “Nicolae Tonitza” şi autorul mai multor cărţi despre rezultatele tehnicilor de creativitate aplicată. După metoda sa a luat naştere emisiunea

“Copiii spun lucruri trăsnite”.

“Atâta vreme cât cel care a unit primul Ţările Române are în capitala noastră o ctitorie ascunsă bine în spatele unui bloc nou, ca un gunoi vârât sub preş, Ziua Naţională la 1 Decembrie nu poate reprezenta un omagiu adus Unirii decât formal. Biserica Mihai Vodă stă înghesuită undeva pe Cheiul Dâmboviţei fără s-o ştie nimeni. Vă propun să faceţi un sondaj să întrebaţi oamenii care este monumentul cel mai important al Capitalei României. Unii vor spune Casa Scînteii, care, ca şi oroarea de la Varşovia, este printre acele piese de arhitectură stalinistă – kitschuri penibile într-o epocă modernă. Şi apoi ne-am trezit cu Casa Poporului. Toate astea când oraşul nostru are o ctitorie de la cel care a făcut Unirea. Alţi locuitori ai capitalelor europene pot spune cu uşurinţă care este clădirea-etalon a oraşului lor, va fi interesant ce vor spune bucureştenii. În ceea ce priveşte data, în mod normal, românii ar trebui să se poată bucura de Ziua Naţională, şi asta nu prea se poate dacă e plasată într-o perioadă de iarnă. Vezi soldaţii trecând zgribuliţi pe ploaie pe sub Arcul de Triumf sau cântând tremurând în faţa statuii lui Mihai Viteazul, iar spectatorii abia aşteptând să ajungă fuga acasă la căldură. Sunt destule alte zile reprezentative în perioada verii pentru a alege Ziua Naţională.” Dorel Zaica