Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
SPECIAL
Constantin Paisie povesteste, in a doua parte a interviului, despre atacurile teroriste asupra unitatii militare, despre circumstantele procesului, ale executarii sentintei capitale si cui a dat obiectele personale ale lui Ceausescu.
|
|
IN LOC DE NECROLOG.
"Ai putere asupra poporului tau atata vreme cat nu i-ai luat totul. Atunci cand ai jefuit un om de tot ce are, el nu mai este in puterea ta" - Alexandr Soljenitin
|
Jurnalul National: Erati in biroul comandantului Militiei judetene. Cand ati vazut primul ofiter de Armata intrand in biroul in care va aflati cu Ceausestii?
Constantin Paisie: La zece minute dupa ce am facut perchezitia, s-au prezentat doi ofiteri de la Armata. Cam in acelasi moment a venit si colonelul Dinu, loctiitorul comandantului Securitatii judetene. Am coborat cu toti sase si in fata scarilor am urcat intr-un ARO, la volan fiind colonelul Dinu.
Le-au spus Ceausestilor, ca pentru o mai mare siguranta a lor, e mai bine sa mearga la unitatea militara din vecinatate. Cei doi Ceausesti au fost de acord. Am coborat cu totii.
V-a spus colonelul Cont sa-i insotiti si dumneavoastra pe Ceausesti in unitatea militara?
Intre Militie si Unitatea Militara erau cam o mie de metri maximum. Colonelul Kemenici ne-a poftit in sala din incinta comandamentului, in care am ramas eu si cei doi Ceausesti.
Am inteles ca a fost batut Ceausescu acolo, in incaperea aceea.
Aceasta s-a intamplat dupa momentul cand eu am iesit din incapere si m-am dus la comandament sa le spun ca Ceausestilor li s-a facut foame.
Sa discutam cum a fost cu atacul acela terorist din prima noapte?
In noaptea de 22 spre 23 decembrie, militarii din dispozitivele amplasate in fata comandamentului au inceput sa traga tiruri repetate, se tragea asurzitor. Noi, in incapere, ne-am adapostit sub paturi, langa zidul de sub fereastra. Cand s-a oprit toata canonada, am intrebat si noi ce-a fost. Ni s-a raspuns ca de la liceul de vizavi sau dintr-un parc alaturat s-a deschis focul asupra unitatii, iar cei din garnizoana au ripostat.
Mi se dadeau tot felul de explicatii asupra acelor impuscaturi infernale, ba ca teroristii au cucerit nu stiu ce depozit de armament, ba ca trag teroristii din podul unui liceu, ba, dintr-un parc din apropiere. Zugraveala zidurilor era intacta, nici urma de gloanteâ¦
Ce s-a intamplat dupa nebunia aia cu teroristii invizibili?
Spre ziua, pe la ora 5:00, ne-au scos din comandament,
ne-au urcat intr-o masina de campanie si ne-au dus in campul aflat in perimetrul garnizoanei militare.
De ce credeti ca au recurs la astfel de deplasari?
Fara motiv deosebit. Eu cred ca numai ca sa ne scoata din circuit, pe Ceausesti si pe mine, si sa ne tina in tensiune pana la nebunie.
Cand stateam noi acolo, in acea camera, se tragea in draci, iar ca cineva sa-i spuna lui Ceausescu, sa-i dea macar ceva informatii de ce se intampla afara, va spun ca nimeni n-a avut curajul s-o faca. In ceea ce-l priveste pe colonelul Kemenici, eu va spun, daca s-a vazut cu Ceausescu in tot acest timp, de doua ori, schimband doua-trei vorbe, atat.
Este posibil ca dinspre Bucuresti sa fi venit unele indicatii, prin colonelul Dinu sau prin altcineva, pentru mentinerea cuplului prezidential intr-o stare anume acolo, in garnizoana?
Mai repede cred ca prin colonelul Kemenici, pentru ca pe colonelul Dinu nici macar nu l-am vazut interesat sa vina sa-i contacteze. N-a intrat niciodata in camera unde erau cei doi Ceausesti.
De imbracat cu haine militare, cand i-ati imbracat pe Nicolae si Elena Ceausescu?
De doua sau trei ori. Ultima data in noaptea de 24 spre 25 decembrie, cand i-am dus in TAB-ul acela. Cand le-au dat acele mantale, le-a spus un ofiter din unitate sa se imbrace in ele, fiindca sunt teroristi in zona, in blocurile de vizavi. Sub pretextul acesta i-au imbracat militari: teama de teroristi.
Desi, cum sa va spun, Ceausescu, de regula, respingea ideea aceasta cu teroristii.
In legatura cu teroristii, la Targoviste, eu cred ca au fost basme.
Cand au venit elicopterele cu generalul Stanculescu & co., unde erati, ce-ati facut?
Cand am auzit elicopterele vajaind, eram in TAB cu Ceausestii si cu capitanul Boboc. Atunci ne-am zis: ori murim, ori vom fi salvati. Avuseseram mai inainte acea bufnitura in TAB-ul nostru, cand crezuseram, ca si atunci, ca vom fi lichidati. Deci asta am zis: ori ne terminam acum, ori suntem salvati. Chiar si Ceausestii, la auzul zgomotului facut de elicoptere, au prins ceva curaj. Parca asteptau sa fie eliberati de cineva si sa iasa din acea incarcerare.
Pe 24 spre 25 decembrie noaptea, cand v-au dus din nou in TAB, cum v-au motivat acest lucru?
Aceleasi motive, ca pot sa aiba loc atacuri ale teroristilor si ca suntem mai in siguranta in TAB.
Cand s-a intamplat acea busitura?
Spre dimineata. S-a auzit o busitura in spatele TAB-ului si conductorul din fata a zis: "Ne omoara!". Atunci si noi ne-am speriat si ne-am gandit ce se intampla. Noi am crezut ca suntem atacati de cine spuneau ei ca or sa ne atace. Dupa aceea s-a linistit totul. A venit un ofiter la usa tancului si m-a coborat pe mine.
Acel ofiter mi-a spus ca se asteapta din moment in moment sa fim atacati si, in momentul cand se va trage primul foc asupra tanchetei, eu sa iau pistolul de la capitanul Boboc si sa-i execut pe Ceausesti si dupa aceea sa ma impusc si eu, daca vad ca nu mai e nici o scapare.
Eu i-am raspuns atunci: "De ce sa iau pistolul⦠de ce sa n-o faca el, capitanul Boboc, si de ce s-o fac eu?".
Pe urma a venit si colonelul Kemenici, a coborat din blindat si capitanul Boboc si, in discutia iscata, eu am spus ca nu pot sa execut un asemenea ordin. N-am cazut practic la un acord privind impuscarea Ceausestilor. Cand au venit elicopterele - spuneam - Nicolae Ceausescu s-a luminat la fata si sotia sa la fel; si noi am rasuflat usurati, crezand ca o sa-i ia la Bucuresti si o sa scapam noi. Nu stiam de proces, de executie, nu stiam absolut nimic.
Din TAB a coborat primul capitanul Boboc.
Li s-a spus Ceausestilor, de catre cineva din TAB, despre cei care au coborat din elicoptere, despre generalul Stanculescu?
Da. Li s-a comunicat cate ceva, dar nu imi duc aminte daca s-a pomenit si despre domnul general Stanculescu. Pare-mi-se ca Ceausescu s-a adresat sotiei cu vorbele: "Stai linistita, ca au venit de la Bucuresti". Dar nu am retinut daca s-a pomenit numele domnului general Stanculescu.
Din TAB, primul a coborat capitanul Boboc, apoi Nicolae Ceausescu, Elena Ceausescu⦠Eu n-am coborat imediat. Mi-a fost oarecum teama. In orice caz, am fost ultimul care am coborat din TAB.
In momentul in care am intrat in cladire, l-am vazut pe Gelu Voican-Voiculescu, cu imbracamintea lui speciala. Dupa aceea, l-am zarit pe domnul general Stanculescu.
In vechea incapere am stat cu Ceausestii o jumatate de ora. A venit sanitarul in halat alb si i-a invitat in sala pentru consult medical. Cred ca, atunci cand i se lua tensiunea, l-a vazut pe domnul general Stanculescu trecand pe culoar. Cand a vazut ca domnul general Stanculescu nu vine la el, Ceausescu s-a aratat nedumerit si oarecum dezamagit.
Din acel moment eu m-am retras, n-am mai stat in preajma Ceausestilor. Il urmaream pe domnul general Stanculescu, in care imi puneam nadejdea sa ma scoata din incurcatura in care intrasem.
Ce facea in timpul acesta generalul Stanculescu?
Mai intai, domnul general Stanculescu a fost preocupat sa se amenajeze sala in care se va desfasura⦠procesul. Era cineva de la Procuratura Militara, poate domnul Mugurel Florescu, care indica in ce fel sa fie aranjate mesele, scauneleâ¦
Cum spuneam, eu am iesit din comandament, urmandu-l pe domnul general Stanculescu. In orice caz, l-am auzit pe domnul general Stanculescu cand s-a adresat colonelului Kemenici, sa fie pregatite doua foi de cort. Si atunci am stat un pic si m-am gandit: pentru ce doua foi de cort? Nu realizam, nici prin gand nu mi-a trecut ca atunci vor fi executati sotii Ceausescu. Eu puteam sa stau in sala in timpul procesului, dar mi-ar fi fost incomod, fiindca trebuia sa stau in picioare. Am stat un moment in usa, dar am sesizat ca il stanjenesc pe capitanul Baiu, care filma, si atunci am iesit pe culoar, de unde mai trageam cu urechea, ca toti ceilalti, intre care si colonelul Kemenici.
|
|
ZID. Locul in care sotii Ceausescu au fost executati
|
Dupa ce s-a dat sentinta, eram pe culoar, usa din sala de proces era deschisa si am vazut scena cum erau legati la maini cu sfori sotii Ceausescu si dusi spre locul executiei, de catre militarii parasutisti. Ofiterul operator se tot incurca in firele aparatului de filmat si pana sa iasa el si sa filmeze scena executiei, aceasta a fost deja grabita, infaptuita practic de catre un singur om, capitanul parasutist Boeru Ionel, care dupa ce l-a fixat pe Ceausescu la zid, langa sotia sa, s-a retras cativa metri, apoi a tras toate cele 30 de cartuse din incarcatorul automatului. Si acesta a fost sfarsitul lui Nicolae si Elenei Ceausescu.
Am impresia ca atunci cand Ceausestii, legati la maini, au ajuns la usa de iesire din comandament, el l-a strigat pe domnul general Stanculescu, dar mare lucru nu s-a inteles, pentru ca Elena Ceausescu tipa si se vaita din cauza stransorii mainilor cu sfoara.
Mie mi-a lasat impresia ca strigatul lui Ceausescu catre domnul general Stanculescu insemna un fel de interogare: de ce tot chinul si toata mascarada, cand totul putea sa se petreaca mai simplu si mai putin dureros?
In orice caz, Ceausescu s-a lasat legat cu mainile la spate, dar cel mai mult l-au afectat tanguirile sotiei sale, cand parasutistii ii legau cu forta mainile la spate.
Cum este cu plutonul de executie?
N-a fost nici un pluton de executie. Eu nu am vazut nici un pluton de executie. De la scarile de unde se iesea din cladire si pana la locul exectiei sunt pana in 10 metri. Asadar, dupa circa 3 metri de la iesirea lui Ceausescu, cineva, nu stiu cine, a ordonat parasutistilor care-i impingeau: "Luati-o pe acolo" si dupa aceasta au mai mers 3-4 metri si s-au auzit rafalele de automat.
Deci n-a fost nici o comanda "foc" si altele?
Repet, numai capitanul Boeru a tras.
L-ati auzit pe Ceausescu cantand, in drum spre locul de executie?
Da. L-am auzit. Era pe distanta parcursa de la scarile comandamentului spre zidul acela⦠Probabil ca Boeru, sau altcineva, le-a dat sa inteleaga ca vor fi executati acolo, imediat, si poate lucrul acesta l-a facut pe Ceausescu sa intoneze cateva versuri din "Internationala".
Tot in drum spre zidul executiei, Nicolae Ceausescu a strigat si "Traiasca Republica Socialista Romania, libera si independenta".
Cu cine ati calatorit in elicopter?
Cu domnul Magureanu Virgil, cu domnul avocat Lucescu Constantin si cu domnul avocat Teodorescu Nicolae⦠Eram vreo sase, plus cele doua cadavre; iesea sangele prin foile de cort. Ce-i drept, stateam foarte inghesuiti in acel elicopter.
Am zburat cu elicopterele direct spre Bucuresti, la distanta joasa, chiar pe deasupra Regimentului de elicoptere de la Boteni, am trecut si nu mai era de acum nici o teama ca se va trage de catre cineva asupra noastra. Pe seara, am aterizat pe stadionul "Steaua", din Ghencea, dupa cum am mai spus. De pe gazon am mers intr-un fel de sala, unde am fost tratati cu bufet rece si un pahar cu whisky.
Cu acea ocazie, mi-am adus aminte de obiectele retinute de la Nicolae Ceausescu. Am raportat domnului general Stanculescu de existenta lor, le-am prezentat, iar domnul general Stanculescu mi-a ordonat sa le predau, asa cum erau, unui domn colonel aflat si el la masa. M-am executat pe data, fara insa sa fi intocmit vreun act de predare-primire a respectivelor obiecte.
Mai stiti ceva despre acele obiecte pe care le-ati retinut de la Ceausescu, la Targoviste?
In perioada 1992-1994 am fost chestionat relativ la obiectele retinute de mine, la perchezitia facuta lui Nicolae Ceausescu. Astfel, am fost invitat la fostul consilier prezidential, generalul Ionel Vasile, iar acesta mi-a pus in fata, pe birou, obiectele respective. Am observat atunci ca lipsea agenda mica, aceea mai deosebita, precum si o parte din chei (pare-mi-se cele de seif); restul obiectelor erau cele pe care le preluasem si le pastrasem pana in noaptea de 25 decembrie 1989.
De asemenea, fostul ministru de Justitie, Chiuzbaian Iosif Gavrila, m-a invitat si dansul la o discutie in legatura cu obiectele retinute de la Nicolae Ceausescu. Mi le-a aratat. Erau aceleasi pe care le-am vazut pe biroul generalului Ionel Vasile.
|
VARIANTA
| ||
. . |
Pagini coordonate de Poliana Mardari
.
|
MULTUMIRI
|
|
Articolele cuprinse in aceasta retrospectiva au aparut in Jurnalul National sub semnatura ziaristilor:
Razvan Belciuganu, Dan Constantin, Eduard Ciufu, Carmen Dragomir, Daniela Dumitrescu, Cristian Grosu, Alexandra Oprea-Popescu, Miruna Pasa, Vasile Surcel, Marius Tuca, Andreea Tudorica, Valentin Zaschievici.
|
