La "Nunta Zamfirei" astazi se joaca altfel

In tinuturile Nasaudului, unde s-a nascut „Nunta Zamfirei", de vreo 20 de ani nu se mai fac nunti la fel. Costumele populare, cu acele palarioare ascunse sub fabuloase cozi de paun, zac in lazi ferecate si se mai scot doar pentru figuratie la filmele documentare. Iar ritualurile, cu farmecul lor misterios, s-au retras in memoria batranilor.

E un pacat mare si niciodata de iertat sa mergi cu masina pana la Telciu, cel mai frumos loc de pe pamant. Drumul prin „salbatica splendoare" de la Bistrita la Telciu, trecand prin Nasaud si Hordou, pe urmele lui George Cosbuc, ar trebui batut cu pasul. Asa ai intelege mai bine firea oamenilor locului: par niste pite tocmai scoase din cuibarul de spuza - pe dinafara, coaja grunjoasa, pe dinauntru, miezul moale si bun.

Dar, gata, pana aici! Telcenilor nu le place sa-i lauzi in fata. Poate si pentru a scapa de dusul caldicel al laudelor te strang in brate si te pupa de-ti scot sufletul. „Lasa, gura e pentru mancat si pentru cinstit, vorbele bune se vad si pe ochii omului!" Iar daca mai e si nunta in satul lor, coaja li se inmoaie cu totul. Atunci poti sa-i si injuri, ca tot asa iti vor spune: „Manca tu, oaspete, si bea una de-a noastra, cu margele, ca de vorbele rele vedem noi mai tarziu!". Asa a fost la nunta Vioricai Ganea cu Ioan Bichis: trei zile au zornait margele la gatul paharelor infuriate. Trei zile a fost sarbatoare in Telciu. Si poate mai tine si acum.

Genocid in cotete

La caminul cultural, unde mirele Ionel Bichis descarca una dupa alta carute cu stransura de nunta (strachini de tot felul, furculite, linguri), director pare sa fie domnul incruntat care inspecteaza autoritar cazanele si da ordine scurte si clare. Poarta sort de muiere si tunsoare de diplomat. Nu este decat un director interimar, pentru cateva zile. A fost promovat ocazional si pe durata determinata din functia de guard la primarie, prin bunavointa primarului Vasile Puica...

Ce s-o mai lungim ca la nuntile de trencalai? Scurt: „directorul" este Ion Tatar, bucatar fara diploma, dar vestit pe sapte munti pentru bucatele ce le stie face. Bucatar si maestru de ceremonii. De o saptamana pune la cale nunta asta, ajutat de un palc de telcence adevarate, cu solduri inguste si busturi triumfale, cele mai pricepute la facutul si pusul mancarii.

Pe doua plite imense, hranite cu risipa de lemne, in craterele cazanelor de inox fierb mormane de pasaret gras, galben de gras. De buna seama, pentru nunta asta s-a dat cu genocid prin cotete. Dar asa sunt nuntile in Telciu: ori ca-s la bogati, ori ca-s la saraci, sunt la fel. Pentru ca telcenii-s oameni mandri, nimic nu e prea mult sau prea scump pentru ei cand e vorba sa nu se faca de rasul lumii.

Marsuri funebre de bucurie

Cat se face pregateala la caminul cultural, impodobit cu covoare persane, traditia ii mana pe telceni fie la mireasa, fie la mire - fiecare dupa legatura cu impricinatul.

Marsodicul Florin Spanu, adica vioristul - daca nu chiar ceterasul, prin partile acelea - face vioara sa suspine in camera unde se gateste mireasa, Viorica. Ica. Trebuie s-o cauti atent la buletin, sa vezi daca nu cumva se marita minora. Asa pare, desi are 21 de ani. Sta la gatit, dar nici gand sa planga, dupa obicei. Rochie alba cu pantofi albi, numai buni de umblat pe ulitele pline de balti, de la ploaie. Dar lasa-i sa ploua, ca de aia-s platiti, iar ploaia la nunta e semn de belsug.

Alba ca savarina si zambitoare, Ica isi primeste inchinatorii - tot dupa datina: sta indaratul unei mese, in picioare, iar inchinatorii trec cate unul pe la ea, care parca ar da audiente. Fiecare ii pupa mana, ii ureaza ceva de bine si lasa niste bani in farfurie, dupa chimir si simpatie. Nu se mai pun banii in sanul miresei, fiindca: 1. e cam indecent; 2. in anumite cazuri, depinde de mireasa, darul poate sa nu incapa in san. De aceea, telcenii cred cu tarie in vorba veche, ca nu e bine sa-ti iei nevasta din Bistra (cu sanii mici ca pruna) si vaca din Rebra (naravasa si stearpa).

Ica e gata. Socrul mic, Dumitru Ganea, caruia de cateva saptamani i-a crescut la mana o glaja de palinca, da cate un paharel - acelasi - la inchinatori, cat si ceterasului. Mai ales ceterasului, fiindca el trebuie acum sa scarpine strunele ca la mort, ca iese mireasa. Muzica de jale, dar nu „Ia-ti, mireasa, ziua buna!". Asta nu se mai canta. „Nu mai ieaste ce-o fo’, si nici ce ieaste n-o sa mai cie", zice, ptiu!, filosofic, un padurar verde ca brotacul si la fata, si la echipamentul de serviciu.

Blugi traditionali

Mirele, Ionel (care, pe nou, a sarit barbieritul ritual), apare si el cu alai, din alt capat de sat, pe pas cu muzica lui Gica Bodiu, taragotistul. „Iar mai spre-amiazi, din departari/Vazutu-s-au crescand in zari/Radvan cu mire, cu nanasi,/Cu socri mari si cu nuntasi,/ Si nouazeci de feciorasi/ Veneau calari" - scria, in „Nunta Zamfirei", Cosbuc, care a facut doi ani de scoala primara in Telciu.

Ei bine, de vreo douazeci de ani nu mai apar nuntasii chiar ca-n literatura. Vin pe jos, cu umbrele, se tin de-a toarta, fumeaza si-si netezesc din mers blugii de-acum traditionali, ori costumele luate de la oras.

Dar ce mai conteaza? Il vede mireasa, „Un ins frumos si tinerel,/ Si fata s-a-ndragit de el,/ Ca doara numai Ionel/ I-a fost menit", cum ar spune (cu aproximatie) acelasi Cosbuc. Si impreuna, urmandu-i pe cei doi vanjosi care duc subsuori un covor turcesc, o iau cu alaiul spre biserica, sa se cunune odata! Se opresc numai la raspantii, pentru alte inchinari, pe ritmuri mobilizatoare: „Treceti, batalioane romane, Carpatii!".

Satul fara lacate

Dupa slujba incepe petrecerea. Printre cei aproape 500 de nuntasi, stransi de la 1.800 de case, nu se vede nici un costum popular. Dar macar nu se canta manele. Numai muzica de-a locului, „trei pasi la stanga linisor si alti trei pasi la dreapta lor". Barbatii se tin tantosi cu o mana de sfintele scule, cu alta de cap, unde ar trebui sa stea palaria aceea cu roata de pene, iar femeile se invart pofticioase in jurul lor. Telcenii iubesc si joaca aprig, cum ar da cu sisul. Pana dimineata, cand nasilor li se aduce gaina, cu o tigara in cioc si menita cu strugaturi deocheate: „Gaina mea-i fara pene,/ Cum e nasul in izmene!".

Fiecare daruieste masa dupa puteri. Dar si daca nu dai nimic, nu te da nimeni afara. Pentru ca te afli in Telciu. Un sat de oameni, in care usile sau portile nu le incuie nimeni, niciodata.

Au fost candva si nu mai sunt…

Dumitru Ganea, socrul mic, parca se simte vinovat ca nu-i vine nimeni la nunta in strai nasaudean. Ca nu se mai arunca grau peste casa miresei. Ca nu se mai joaca steagul. Ca nu se mai pune grau pe masa mirilor. Ca se bea bere, iar vinul doar cate putin, din pahare mici si subtiri ca degetele de sugari. Ca tinerii si batranii petrec laolalta, nu separat. Ca nu se mai face chematura cu colacul, ci numai cu vorba, din poarta in poarta. Ca nu mai exista druste, ca mireasa nu se mai imbraca in haine de Telciu... Toate astea au fost candva si azi nu mai sunt. Macar copiii sa fie fericiti, sa le dea Dumnezeu! Tare frumos mai era inainte, ce nunti, domnule, de nu le mai uitai, uite-asa ramaneau in suflet: ca un cuisor de aur sfintit... Nu mai departe de 26 de ani, parintii Icai s-au nuntit cum se nuntea si pe vremea Zamfirei: in costume populare, cu ritualuri complicate fara de care nunta nu era nunta. Si, brusc, in vreo douazeci de ani, toate acestea au disparut din lada de zestre a Telciului. Nuntile nasaudene autentice, filmate tot la ei in sat, telcenii le vad la emisiunile de folclor, prin cablu, stand la o cafea cu coniac.

„Tu-i amarul lui de dulce!"

Cazi lovit de dambla, daca nu esti de fel din Telciu, cand vezi un hectar de branzarime, mezelarime, piscotaraie, prajiturime de o mie de feluri si o capita de tort in trei etaje, fara lift, de te miri cum au urcat pana pe acoperis mirii cei mici si kitsch, din plastic. La nuntile din Telciu se mananca dulce pana te dor dintii, ca sa aiba si mirii parte de viata dulce, de limba dulce si de buze dulci, de inima ca zaharul. „He, tu-i amarul lui de dulce!", rade Ion Tatar, stiind el cat timp, truda si migala intra in dulcele bun si aratos. Pe la namiezi, sarmalele tremura in cazane ca niste boboci de o zi sub aripa gastei; parjoalele, fripturile, saleamurile, suncile, branzetele, fructele se vor infulecate; baraboaiele nu se mai recunosc in piureul mestecat cu lapte; cisterna cu supa de taitei e pe foc. Palinca, berea, vinul, sampania, apa minerala la litru sunt si ele in regula. Totul de trei ori mai mult decat ar permite cei mai inconstienti nutritionisti. Dar, cum zice Ion Tatar, „merita, de dragul mirilor, sa mananci o data pana ti se face rau, ca sa le fie lor bine toata viata".

Zama acra, contra mahmurelii

Se fierbe carnea (vita sau pasare) pana se desprinde de pe oase. Carnea se toaca si se mai clocoteste impreuna cu oasele. Se alege tocatura si zeama se pune iar la fiert. Se adauga morcov, ceapa, mirodenii, rantas (faina, ulei si paprica), se drege cu smantana. Astampara mahmureala. Efect garantat. Reteta recomandata de Ion Tatar, bucatar pe sapte munti

Sa nu se vada pasarica miresei

In fruntea alaiului, la nuntile din Telciu merg, de sute de ani, doi dintre flacaii cei mai apropiati de mireasa: fie neamuri, fie doi care n-au avut sansa sa mearga la altar cu ea. Duc sub brat un covor din casa miresei. Altadata se ducea un laicer tesut la razboi chiar de mireasa. Acum e un ditamai covor persan, imitatie. Ica si Ionel nu stiu ce e cu aceasta curioasa avangarda, cu covorul in brate, ei stiu ca asa se face. Purtatul covorului e un obicei din partea locului, de care batranii vorbesc numai punand mana la gura. Pe vremuri, miresele nu purtau chiloti, fiindca nu existau. Si cum telcenii sunt oameni pentru care curatenia e sfanta, podelele bisericii lor straluceau, lasand sa se vada, ca in oglinda, podoaba intangibila a miresei... De aceea mireasa trebuie sa stea si in zilele noastre pe covor la cununie. Se punea mare pret inainte pe feciorie. Acum intreb pe unul dintre purtatorii covorului daca imi poate arata, macar asa, pentru o poza la ziar, muntele lui Venus. Tanarul se uita incurcat in jur: „Venus? O fi dupa Tibles, incolo, dar eu n-am umblat, sincer!".

Nunta Savetei

Saveta Moldovan s-a maritat in Telciu, acum 72 de ani. A fost ca in „Nunta Zamfirei", mai putin „cu zdranganeii la opinci", ca nu s-au purtat niciodata. „Io ii spun lui Cosbuc al nostru in fata: Cosbuce, mintasti!", spune batrana. N-a ales: parintii i-au dat un barbat cu 12 ani mai mare. Dar ce bine au ales pentru ea, ce viata a avut pana sa vaduveasca! Nu era ca atunci cand fetele isi aleg de capul lor, la discoteca, molfaind la guma... Era ascultare, era rusine, era respect... Bunica Saveta n-a mai imbracat de 15 ani straiele purtate toata viata. S-a dat si ea pe tricouri si pe fuste nemtesti, de cand cu revolutia asta, care a sucit mintile oamenilor, chiar daca parintele Danut Parascan le indeamna sa se poarte in hainele lor... S-a imbracat in hainele de mireasa, punandu-si broboada neagra in loc de voal, doar sa ne arate cat de frumoase erau telcencele la nunta. Sovonul, panzaturile, beteala, cununa, camesa mandra, poalele o fac si acum pe bunica Saveta o mireasa frumoasa. „Cum eram noi si cum ne faceam nuntile, zice batrana, iaca nu se pomenea de divort. Erau niste randuieli. Si erau bune." Batrana are sapte copii, dintre care cinci plecati in America, Austria, Canada, Israel, Italia. Numai pentru ei s-ar mai imbraca in hainele ei de mireasa, daca ar veni s-o vada.

SUMAR EDITIE DE COLECTIE

Nunta la romani

Cum a zburat puiul de cuc din Casa Regala

Petreceri domnesti

Sarbatoare in tot satul

Idila se nastea la sezatoare

1944: „Se desfac cu viteza inimaginabila..."

Voie buna cu secera si ciocanul in spate

Dumnezeu a cerut oamenilor sa fie perechi

La "Nunta Zamfirei" astazi se joaca altfel

Nunta cu protocol, in Marginimea Sibiului

Pirostriile se pun in Cimitirul Vesel

Nunta in Frumusita

„Sa imbatraniti pe aceeasi perna!"

Masa bogata si voie buna

Mireasa de ieri, mireasa de astazi

A fost mai intai sot si apoi a devenit print

Ceremonii cu fite

Virginitatea e o floare pe cale de disparitie

Afacerea "Nunta"