"La parter – întreg Bucureştiul elegant, monden şi cunoscut”

Claymoor – Ecouri mondene (86)
În plin Belle Époque, Mişu Vacaresco publică în L’Indépendance Roumaine o rubrică pe care o semnează: Claymoor. Indiscret, histrion şi, mai ales, imprevizibil, cel mai important cronicar al României mondene de sfârşit de secol romantic a fost un personaj care se identifică astfel cu lumea salonardă pe care o descrie.

6 aprilie 1883
Trupa poloneză de balet atrage lume la teatrul mare. În toate serile sala e ticsită. Este o variaţie agreabilă pentru că opereta germană terminase prin a obosi publicul iar teatrul românesc, în ciuda Piciorului de oaie, nu mai găsea nicio oaie în turma lui Panurge. În această săptămână vrem să petrecem ca baronul de Frescata din Viaţa pariziană pentru că săptămâna viitoare va fi săracă.

7 aprilie 1883
Ziua de marţi a fost strălucitoare. O adevărată premieră a Primăverii. Soarele era cald şi săgeta cu razele sale de aur şoseaua care părea un furnicar. Piaţa teatrului era ticsită cum trebuie că a fost cândva forumul. Trotuarul era împodobit. La Şosea – mare baie de praf. Sirocco-ul în Sahara nu ridica nori mai groşi.

Vineri seara "un ricevimento” la legaţia Rusiei. A fost strălucitor. Dacă florile lipsesc încă primăverii noastre, era în schimb o preafrumoasă colecţie ieri în saloanele prinţesei Urusov care strălucea de frumuseţe şi graţie într-o rochie de satin negru cu corselet breton de velur cu mâneci albe. Flori proaspete în păr. A fost muzică. Domnişoara Sargiu a fermecat acest frumos auditoriu cu graţiosul său talent. în acest parter de femei frumoase care aplaudau artista era: prinţesa Natalia Filipescu,  un nor alb încoronat cu trandafiri; doamna Olimpia Lahovary în rochie de satin albastru brodat ochi de Minervă, trenă regală împodobită cu valuri de dantelă cu un paner de trandafiri în scară; doamna Dragoumis c-un păr de regină; doamna Zoe Ghica Comăneşti, orbitoare în dantele albe, ramuri de garoafe în corsaj, boboci de trandafir din briliante într-o pieptănătură de aur. Prinţesa Ferdinand Ghica în mare toaletă de satin albastru raze de lună, panere de regentă în punct englezesc, corsaj cu vârf; boboci de garoafe luându-i prizonier gâtul, diamante şi flori în păr; doamna Mihai Balş în rochie de satin de aur vechi, trenă din velură bătută cu aur de galion, pe umăr un nod de regentă prins cu o margaretă din briliante. Doamna Coralia Săvescu, în negru înveselit de o panseluţă în briliante pusă pe umăr; doamna Marieta Ghica; doamna Zoe Sturza în fragă zdrobită, doamna George Lahovary într-o frumoasă toaletă albastră japoneză cloazonat cu flori palide; doamna Vasile Boerescu; doamna Lili Bălăceanu în alb toată presărată cu trandafiri; doamna Elena Catargi, în roşu; doamna Hercule Arion toaletă foarte originală, corsaj de velur rubiniu pe o rochie de satin negru; domnişoara Constance Cantacuzino în gri etc.

20 aprilie 1883
Luni a avut loc la teatrul naţional un mare matineu muzical şi dramatic, organizat de doamna Cocorescu. De această dată numai hige-life-ul şi-a pregătit graţiosul său concurs. Societatea e divizată în două: unii sunt urcaţi pe scenă aducând tribut talentul lor, în timp ce ceilalţi tocmai îi aplaudau. în ciuda ploii şi a alegerilor, sala este bine împodobită şi prezintă un aspect dintre cele mai cochete. Toate lojile sunt ocupate. Este un paradis, o întreagă grădină de flori. Damele sunt cu pălărie şi toaletă de oraş. în avanscena din stânga, doamna general Manu, sufletul sărbătorii, doamna Olimpia Lahovary toată în albastru ochi de Minervă, doamna Geoerge Lahovary în floare de nu-mă-uita, domnişoara Constance Cantacuzino. Pe aceeaşi parte – doamna Dragumis c-un păr de regină. Prinţesa George Bibescu în negru unduitor de jais, domnişoarele de Listenay coafate în tocă valois, doamna Grigore Ghica în alb, domnişoara Maria Catargi, mai proaspătă decât trandafirii din pălăria sa, doamna Caterina Lahovary cu mantie de ducesă, perlată cu jais, doamna Maria Falcoianu cu un "devonshire” de aur vechi înflorit cu trandafiri, doamna Mihai Balş în fedora albă; doamna Marian, doamna general Călinescu, doamna Ractivanu şi domnişoara Ractivanu în negru, doamna Alexandru Grădişteanu; domnişoara Grigore Grădişteanu foarte graţioasă în albastru de mai, doamna Charles Ferikidis în negru, prinţesa Carol Ghica, doamna Coralia Săvescu într-o ceaţă de ţesut aerian alb, pălărie încoronată cu trandafiri albi, doamna Elena Budişteanu în trandafiriu emoţionant, prinţesa Natalia Filipescu în gri de ardezie. La dreapta, în avanscenă, doamna Alexandru Cantacuzio, prinţesa Dimitrie Moruzzi într-o toaletă bogată de satin fragă zdrobită, pălărie la fel; domnişoara Adina Ghica, domnişoara Zoe Greceanu, proaspăt logodită. Mai jos, doamna Maria Eliatte, cu o pălărie foarte originală, plasă de flori de cireş şi de frunze, doamna Adolf Cantacuzino cu pălărie hughenotă foarte înaltă din velur rubiniu, cu pene albastre, doamna Alexandru Darvariss în "gainsborough” negru înfăşurat de pene rebele. Doamna Lucia Petrovici în mjlocul a două roze gemene, fiicele sale; doamna Eufrosina Catargi; doamna George Creţeanu foarte frumoasă în capot de bebeluş împodobit cu roze dalbe, doamna Hercule Arion, prinţesa Maria Ştirbei foarte frumoasă în negru înveselit de mari trandafiri de Bengal, doamna Zoe Ghica Comăneşti, mai frumoasă ca niciodată, în verde de vameş şi pălărie de vizită din dantele albe înflorite cu trandafiri, doamna Eugenia de Laptew cu pălărie Lamballe împodobită cu aur şi pene albastre, domnişoarele de Laptew cu pălării cu boruri mari acoperite de perle, doamna Nicolae Grădişteanu în albastru, domnişoarele Boureli, domnişoara Arion etc.
La parter – întreg Bucureştiul elegant, monden şi cunoscut.

Literatura societăţii de ieri şi a celei de azi
Dacă acum un secol scriitoarele şi scriitorii îşi căutau aliaţi pentru un text literar în spectacole de teatru sau în dansuri de societate, dacă literatura secolului XX şi-a găsit un spaţiu de experiment în benzile desenate, astăzi, în secolul XXI mijloacele de expresie ale jocurilor pe calculator au devenit un mod de a face artă. "S-ar putea să nu mai fie mult până când prozatorii vor sări într-o nouă barcă, alegând un mediu care oferă unele dintre cele mai interesante posibilităţi”, scrie jurnalistul cultural Tim Martin, în "The Telegraph”.
Tot Tim Martin evocă unul dintre cazurile deja celebre, cel al prozatorului Douglas Adams, autorul romanului în mare vogă "Ghidul autostopistului galactic”. De altfel, Adams este şi autorul scenariului pentru jocul pe calculator omonim şi pentru "Bureaucracy”, un alt joc de succes, dar şi pentru un al treilea joc, "Starship Titanic”, care are în paralel corespondent romanesc în "Douglas Adams’s Starship Titanic”.
Un alt exemplu, pe care-l oferă Tim Martin este cel al jocului horror "I Have No Mouth, and I Must Scream”, un joc scris de romancierul Harlan Ellison. Valoarea literară a textului care a inspirat jocul fusese recunoscută printr-un premiu Hugo în 1968.
După această evocare grăbită, îmi este din ce în ce mai greu să afirm că tinerii îşi pierd vremea jucându-se pe computer.