Asasinarea, din ordinul lui Ceausescu, a autorilor atentatului de la 23 august 1981 este un episod socant al dosarului "Autobuzul". Doi dintre teroristi au fost dusi intr-o padure si impuscati, in timp cel al treilea se pare ca ar fi fost "ajutat" sa se sinucida.

Actiunea Autobuzul (3): lichidarea teroristilor

Actiunea Securitatii si Militiei de neutralizare a teroristilor a luat sfarsit cu un bilant tragic: sase morti si doisprezece raniti. Nimic nu trebuia sa mai aminteasca de acest eveniment care tulburase omagiile de 23 august. Ceausescu a dat ordin ca cei trei sa dispara de pe fata pamantului, iar subordonatii s-au grabit sa puna in aplicare ordinul. Doi dintre teroristi vor fi dusi intr-o padure si executati, in timp ce ultimul avea sa-si gaseasca sfarsitul intr-o celula de arest, spanzurat. Toti trei au fost ulterior ingropati in cimitir, fara a se lasa nici un semn care sa duca la identificarea locului.

Ordinul era asadar clar: "Sa fie lichidati fizic!". Postelnicu i-a rechemat in birou pe Nica, Mortoiu, Deheleanu si Blaga si i-a informat care este hotararea luata la "centru". Colonelul Blaga a fost intrebat daca are un om de la Bucuresti care sa se "ocupe" de aceasta treaba. Raspunsul venit a fost pozitiv: "Il am pe Tecsan!". O solutie plauzibila, pentru justificarea lichidarii, gasita de Postelnicu a fost "fuga de sub escorta", insa trebuia gasit un pretext pentru scoaterea din arest a celor trei. Aceasta versiune putea functiona numai in cazul lui Butincu si Muntean, Draganescu fiind destul de grav ranit, nu se putea deplasa. S-a luat hotararea ca doar primii doi sa fie dusi "la reconstituire" in comuna Pui. Cum Tecsan nu putea infaptui de unul singur misiunea, Deheleanu a fost intrebat de Postelnicu daca i se poate pune la dispozitie un om din Timisoara care ar putea sa-l ajute pe ofiterul USLA. Militianul propus pentru o asemenea misiune: Iulian Laza, plutonier adjutant, fost sef al arestului Militiei Timisoara. Dupa ce s-au pus la punct toate detaliile, cei doi teroristi au fost scosi din arest, bagati intr-o duba si toata echipa a plecat spre locul reconstituirii.

Trebuie impuscati!

"Am fost sunat la telefon in biroul in care lucram si mi s-a cerut sa ma prezint la comandantul militiei judetene, colonelul Deheleanu. In curtea Militiei judetene l-am intalnit pe colonelul Deheleanu, care m-a luat langa el si mi-a spus: "Din ordinul comandantului suprem, astia trebuie impuscati!". Mi-am dat seama ca era vorba de teroristi. Totodata, mi-a cerut sa-i scot pe cei implicati in eveniment din arest si sa-i urc intr-un ARO de culoare verde, care se afla in curte. Am intrat in arest, iar cand m-am uitat l-am vazut intr-o camera apropiata pe procurorul militar, cred ca era colonelul Batorfi, discutand cu una dintre persoanele in cauza", declara in 1993 Laza despre inceputul misiunii sale in dosarul "Autobuzul".

"S-ar putea sa ne coste viata"

Laza sustine ca a fost inarmat cu un pistol mitraliera marca AKM si cu un incarcator cu 30 de cartuse. "Revenind in curtea militiei judetene am observat ca cei doi indivizi erau urcati in ARO, avand mainile legate cu catuse. La volanul masinii s-a urcat un civil pe care nu-l mai vazusem pana atunci, iar langa acesta colonelul Deheleanu, eu urcandu-ma langa cei doi infractori", continua plutonierul.

El ii descrie amanuntit pe Butincu si Muntean, amintind in declaratia din 1993 si discutia dintre acestia: "Unul dintre ei era blond, de statura potrivita spre mic, iar cel de-al doilea era brunet, parul scurt, putin mai inalt decat cel descris anterior, cu o cicatrice pe unul dintre obraji. Mi-am dat seama ca ne deplasam cu autoturismul ARO pe soseaua spre Deva, iar la un moment dat cel blond i-a spus celui brunet: "Vezi ce am facut noi si numai din cauza ta, s-ar putea sa ne coste mult, poate chiar si viata!", la care celalalt i-a raspuns: "Vezi-ti de treaba, ca nu este chiar asa". In acele momente am auzit din fata vocea civilului pe care nu-l cunosteam si care conducea masina, care imi cerea sa nu-i las sa discute intre ei".

Da-i batrane, in spate!

Laza precizeaza ca, prin geamul cu gratii de la ARO, a putut vedea ca tot drumul au fost insotiti de o Dacie alba. Momentul asasinarii teroristilor este si el descris cu lux de amanunte: "Dupa circa o ora, autoturismul s-a oprit la sosea, colonelul Deheleanu a coborat, a ramas acolo, dupa care am urcat o panta si ne-am oprit intr-o poiana in padure, dupa care civilul a coborat de la volan si a deschis usa din spate, cerandu-mi sa-i dezleg pe cei doi. Eu i-am dezlegat, dupa care la cererea civilului m-am dat jos. Dupa ce eu am coborat, cetateanul in civil le-a cerut si celor doi sa coboare din masina. Dupa ce le-am desprins catusele de bancheta, acestia ramasesera cu cate o catusa prinsa fiecare de cate o mana, iar cel brunet a inceput sa tipe, spunandu-ne ca i-am adus sa-i impuscam. Cetateanul civil s-a urcat in ARO si a incercat sa-i dea fortat jos din masina, insa cei doi se tineau cu mainile de bancheta si tipau. Am auzit la un moment dat doua focuri de pistolet, iar cei doi au cazut din masina in iarba. Unul dintre acestia am vazut ca se rasucea, moment in care civilul mi-a spus: "Da-i batrane, in spate!" Am deschis focul de la circa 2 metri, avand arma pe foc automat si am tras cam trei cartuse in spatele fiecaruia dintre cei doi".

Laza isi aminteste ca in curte la inspectoratul Deva al MI, colonelul Deheleanu, vazandu-l cam "afectat", i-a spus: "Ce ai? Ai facut un act caritabil fata de cei care au murit!".

"Se imprastiase foarte mult sange"

Loctiitorul sefului Serviciului Antiterorism si Antideturnare (USLA) de la Aeroportul Otopeni, colonelul Constantin Tecsan, a sustinut ca el nu a facut decat sa-i forteze pe Butincu si Muntean sa coboare din ARO si ca cei doi au fost impuscati de fapt de subofiterul Laza. "Ajungand in padure, am oprit autoturismul ARO si atat eu, cat si subofiterul am coborat din masina. Subofiterul a deschis cu o cheie usa autoturismului si le-a ordonat celor doi, care aveau mainile legate la spate in catuse, sa coboare din masina, timp in care eu ma aflam in apropiere, langa usa. Unul dintre cei doi, blond, a coborat din masina, a facut cativa pasi, moment in care subofiterul al carui nume nu-l cunosteam a deschis foc automat, gloantele lovindu-l pe respectivul atat in fata, cat si in spate, eu vazandu-l ultima oara cu fata in sus. In aceste conditii, cel de-al doilea terorist a refuzat sa coboare din autoturism, a inceput sa tipe, motiv pentru care eu am urcat in masina si am incercat sa-l dau pe acesta jos, fortat, lovindu-l cu pistoletul Carpati pe care il aveam in omoplatul drept, imprejurare in care am scapat pistolul", declara Tecsan in cadrul anchetei asupra cazului, din 1993.

A TRAS SI EL. Colonelul a mai precizat ca a tras si el un foc, dar ca nu si-a dat seama daca a lovit sau nu vreunul dintre cei doi teroristi: "Am reusit sa intru din nou in posesia pistolului, l-am armat si am tras un foc in incinta masinii, fara a-mi da seama daca glontul l-a lovit sau nu pe individ. In clipele urmatoare, cu ajutorul subofiterului de militie am reusit sa-l taram pe acesta, care a cazut langa usa masinii, unde subofiterul a deschis foc automat asupra acestuia. Fac precizarea ca la locul celor intamplate se imprastiase foarte mult sange, dar in cele din urma, murdarindu-ne pe haine, i-am urcat pe cei doi in masina si am iesit in sosea".

"LINISTITI" CU O TUICA. Tecsan a marturisit insa ca si el, si Laza au fost fortati sa scrie cate o declaratie in care sa sublinieze ca Butincu si Muntean au vrut sa evadeze de sub escorta: "Ne-am continuat impreuna cu cele doua masini drumul pana la morga la Deva, unde am coborat din masina, fiind luat de o alta masina si am fost dus la inspectorat impreuna cu subofiterul care ma insotea. In curtea inspectoratului MI Deva fusese adusa masina cu care noi ne deplasaseram anterior, pe care cateva persoane o spalau de sange in interior. Am mers apoi intr-un dormitor din inspectorat, unde la putin timp au venit colonelul Blaga, colonelul Deheleanu si generalul Macri. Cei trei ne-au dat niste coli de hartie si ne-au dictat cate o declaratie, sugerandu-ne sa insinuam ca cei doi ne-au silit sa oprim pe drum, batand cu pumnii in geam, pentru a cobori in vederea satisfacerii nevoilor fiziologice, prilej cu care au incercat sa evadeze, iar noi i-am impuscat. Am luat masa, prilej cu care am fost serviti cu cateva pahare de tuica".

Dusi pe furis, in toiul noptii, la groapa comuna

La Deva, totul era rezolvat de generalul Emil Macri, care "aranjase" deja problema la morga. Cand autoturismul ARO care avea in spate cele doua cadavre a ajuns in curtea Inspectoratului MI, Macri a trimis pe cineva cu masina la morga. La examinarea cadavrelor, medicul legist Grama, care fusese chemat de urgenta, nu a fost de acord cu decizia "organelor" de a se consemna ca s-a tras de la o distanta de "aproximativ" 15 metri, intrucat observase urme suplimentare ale tragerii, semn ca se trasese de la foarte mica distanta. Ca urmare, acesta a inceput o discutie in contradictoriu cu ofiterii prezenti, care doreau neaparat consemnarea in actul medico-legal a distantei de 15 metri. Pana la urma, medicul legist a cedat in fata autoritatii. La putin timp dupa incheierea examinarii, cadavrele au fost duse in Cimitirul Calugareni din Deva si ingropate pe ascuns, fara stirea rudelor. Groparii au fost amenintati sa-si tina gura si nu a fost lasat nici un semn la locul inhumarii pentru ca ulterior, cand vor fi ingropate si alte cadavre in aceeasi groapa, cei doi teroristi sa nu poata fi identificati.

Al treilea terorist a fost "ajutat" sa se spanzure

Prima parte a misiunii fusese indeplinita. Doi dintre teroristi zaceau deja intr-o groapa necunoscuta din Cimitirul Calugareni, urmatorul pe lista mortii fiind Draganescu. Sarcina de a rezolva aceasta problema i-a revenit sefului Securitatii Timisoara, Mortoiu. Acesta se astepta ca starea de sanatate a lui Draganescu sa se inrautateasca, pentru ca natura sa-si urmeze cursul, dar cum teroristul nu dadea nici un semn ca ar fi vrea sa moara, trebuia gasita cat mai repede posibil o solutie. Mortoiu s-a sfatuit cu Tamas, seful Militiei Timisoara, caruia i-a spus ca ordinul ce urmau sa-l duca la bun sfarsit vine direct de la Ceausescu si au discutat indelung mai multe variante. La discutie a mai fost chemat si colonelul Gheorghe Gornic, medic militar ginecolog si medic-sef al Inspectoratului Judetean Timis. Intr-un final, s-a gasit solutia: ultimul ramas in viata dintre teroristi trebuia "rezolvat" pe cale medicala. S-a propus ca medicul sa fie cel care sa-i administreze tratamentul final. Doctorul Gornic nu a facut nici un fel de comentariu si a fost de acord ca sub pretextul administrarii unor calmante sa-i "bage in vena" lui Draganescu apa si aer, urmarea fiind decesul prin embolie. Dupa-amiaza de 24 august a insemnat inceputul sfarsitului pentru Draganescu. Medicul a inceput tratamentul "prescris", pe care l-a continuat pana a doua zi la ora 17:45, cand ii administreaza pentru ultima data "1.000.000 U.I. penicilina", asa cum rezulta din condica medicala II/1981 a arestului Militiei Timis.

STRANGULATORUL. Cu toate acestea, Draganescu refuza sa moara, iar situatia ajunsese intr-un impas, tratamentul nu isi facea efectul, pe holurile militiei se auzeau deja voci ca "ala nu vrea sa moara". De aici problema se complica, pentru ca dupa administrarea tratamentului Gornic a ramas singur in celula cu teroristul. Ofiterii si subofiterii care l-au vazut in acele zile pe Gornic agitandu-se prin arest au declarat ca acesta era foarte nervos. Dupa ultima injectie, a urmat o perioada de acalmie, dar pentru putin timp, deoarece medicul a dat alarma: "Detinutul s-a spanzurat!". Trebuie mentionat ca, asa cum rezulta din rechizitoriul Parchetului Militar din 1993, Gornic, ramas singur in celula cu Draganescu, i-ar fi luat acestuia fasa cu care acesta era bandajat la cot si l-a sugrumat. Totodata, se mai mentioneaza ca teroristul a fost gasit spanzurat intr-o "pozitie nefireasca". Pentru constatarea decesului a fost chemat medicul legist Dressler. Cand acesta a ajuns erau prezenti in celula Mortoiu si procurorul militar Batorfi. Printr-o "dispozitie" a acestuia din urma, legistul a fost obligat sa analizeze cadavrul in graba. Ciudat a fost faptul ca nu s-a facut o comisie de ancheta, cum se procedeaza in aceste situatii, care sa investigheze conditiile in care s-a produs sinuciderea.

ALTA INMORMANTARE. Constatarea medico-legala fiind facuta, nu mai urma decat capitolul final, care avea sa se desfasoare identic cu cel de la Deva. Mortoiu, Tamas, Batorfi si Gornic au fost vazuti cum au scos din arest cadavrul lui Draganescu si l-au urcat intr-o duba de culoare kaki, care nu apartinea militiei. Dupa plecarea medicului legist, Tamas si Mortoiu au dat ordin ca din celule sa fie scosi cativa detinuti arestati contraventional. Acestia au luat cadavrul lui Draganescu si, sub supravegherea celor doi ofiteri, au plecat spre Cimitirul Saracilor din Timisoara, unde la lumina lanternelor a fost ingropat si ultimul terorist. Ca si in cazul celorlalti doi, nu a fost lasat nici un indiciu, nici o urma. Acum misiunea lichidarii fusese indeplinita si Mortoiu s-a grabit sa-i telefoneze, dupa "inmormantare", lui Postelnicu, caruia i-a raportat indeplinirea misiunii.

GORNIC NEAGA. Pe parcursul anchetei, medicul Gornic nu a recunoscut crima. De asemenea, el nu a putut sa explice multe alte lucruri: "Tratamentul" aplicat lui Draganescu timp de aproape doua zile, afirmatiile lui Nica, Mortoiu si ale subofiterilor care au declarat ca tot timpul s-a agitat prin arest, cum a ajuns sa "participe" la scoaterea din sediul Militiei a cadavrului si participarea la inhumarea lui Draganescu. De asemenea, Gornic a mai declarat ca doar Tamas, seful Militiei, si Hotaran, seful arestului, au fost in permanenta in preajma lui si doar acestia cunosteau exact la ce activitati a participat. Foarte convenabil, de altfel, pentru ca in 1993, cand s-a redeschis ancheta, ambii militieni erau deja decedati. Pe de alta parte, din condica de consultatii de la arestul militiei timisorene se poate observa ca intre iunie 1981 si ianuarie 1982, Gornic a acordat asistenta medicala doar in zilele de 24 si 25 august 1981. Ca urmare, afirmatia sa ca a fost chemat de la Policlinica MI pentru a constata decesul unui detinut este departe de realitate. In aceste cazuri trebuia trimis un colectiv de control, asa cum se procedeaza de fiecare data cand ceva se intampla in arest. Mai mult, medicul legist Dressler constata decesul la ora 19:00, deci la putin mai mult de o ora de la ultimul "tratament" facut de Gornic.

Medicul: "Daca as fi primit ordinul, nu l-as fi executat!"

Iata ce declara medicul Gheorghe Gornic la ancheta din 1993: "In ziua de 25.08.1981, in timp ce ma aflam la policlinica MI din Timisoara, am fost anuntat telefonic ca trebuie sa ma prezint de urgenta la arest, deoarece s-a spanzurat un detinut. Am intrat in camera respectiva si am vazut cadavrul unui barbat de circa 25 de ani. Pe pieptul cadavrului se afla un bandaj-fasa de tifon, care era desfasurata. La una dintre extremitatile acestei fese se observau pete de sange inchegate. Fasa era innodata la cele doua capete, deci nu avea latul tipic de spanzuratoare. Am constatat moartea si am spus ca nu i se mai poate acorda vreun ajutor medical. Precizez ca, in camera respectiva am stat numai 5 minute si permanent in prezenta a doua persoane, colonelul Tamas Valentin si plutonierul major Hotaran Petru. Precizez ca nu sunt reale afirmatiile celor care sustin ca eu as fi provocat moartea lui Draganescu Andrei. Eu nu am primit vreun ordin in acest sens si chiar daca-l primeam nu l-as fi executat. In zilele respective, 23, 24 si 25.08.1981 nu m-am intalnit cu colonelul Nica Constantin si nici cu colonelul Corpodeanu Ioan".

VINOVATII

Nume controversate se regasesc si in dosarul "Autobuzul". Tudor Postelnicu, ultimul ministru de Interne ceausist, a absolvit Facultatea Muncitoreasca. Pana in 1987 a fost ministru secretar de stat si sef al Departamentului Securitatii Statului. A facut parte in august 1977 din comandamentul de reprimare de la Valea Jiului. Judecat pentru genocid si condamnat la detentie pe viata, a fost eliberat intre timp. Constantin Nuta, general, seful Inspectoratului General al Militiei, a participat in noiembrie 1987 la reprimarea revoltei muncitorilor de la Brasov. Emil Macri, general, a fost seful Directiei a II-a a Securitatii Statului. A condus operatiunile de reprimare a revoltei minerilor din Valea Jiului in august 1977, asistand sau efectuand anchete si a participat la reprimarea Revolutiei inca din momentul Timisoara. Judecat si condamnat, a murit in puscarie in aprilie 1995. Ion Deheleanu, colonel de Militie, a fost seful Inspectoratului Timis in 1989. Cand s-a declansat Revolutia la Timisoara a sustras din spital registrele de internare pe sectie, foile de observatie, registrele de operatie ale celor ucisi si raniti. Misiunea i-a fost comandata de generalul Nuta, care i-a ordonat sa faca sa dispara cele 43 de cadavre de la morga din Timisoara, incinerate ulterior la Bucuresti. Condamnat in 1997 la 15 ani inchisoare.

Inmormantati intr-o groapa comuna in cimitirul din Deva

Viorel Butincu si Emil Mircea Muntean au fost cei doi teroristi asasinati intr-o padure de langa Faget, pe drumul dintre Timisoara si Deva. Pentru a-si putea justifica crima, Militia si Securitatea le-au inscenat lui Butincu si Muntean fuga de sub escorta in drum spre comuna Pui, unde trebuia, chipurile, facuta reconstituirea spargerii postului de militie. Dupa ce au fost impuscati, au fost aruncati in ARO si dusi la morga din Deva. De aici, dupa o examinare sumara, cadavrele au fost transportate in toiul noptii si ingropate intr-o groapa comuna din Cimitirul Calugareni din Deva. Familiilor celor doi nu li s-a spus niciodata unde au fost inmormantati. De asemenea, nici un cuvant nu a fost suflat despre ceea ce li s-a intamplat din momentul arestarii.

Nu ratati!

In ziarul de maine va prezentam parcursul dosarului "Autobuzul" in instantele romanesti.