Literatura trece dincoace de gratii

VALERIU BARBU  ●  Un poet neobişnuit
Se numeşte Valeriu Barbu, are 40 de ani. Pentru nişte "ţepe" în care s-a încurcat mica lui firmă, este închis în penitenciarul Galaţi. De acolo a scris şi a publicat două cărţi.

VALERIU BARBU  ●  Un poet neobişnuit
Se numeşte Valeriu Barbu, are 40 de ani. Pentru nişte "ţepe" în care s-a încurcat mica lui firmă, este închis în penitenciarul Galaţi. De acolo a scris şi a publicat două cărţi.

Aţi văzut filmul "Închisoarea îngerilor"? Dacă da, vă amintiţi cum eroul principal, intelectualul fin, ajuns după gratii dintr-o greşeală judiciară, s-a zbătut şi a făcut din biblioteca închisorii un adevărat Rai pentru toţi deţinuţii. Ceva din această poveste are şi destinul lui Valeriu Barbu.

LA INTERVAL. A fost închis în 2007 din cauza unor "ţepe" făcute de unii "binevoitori" firmei sale, după cum spune el. Despre înclinaţiile sale scriitoriceşti s-a dus vorba pînă la comisarul Didi Miler, şeful serviciului de asistenţă psihosocială al penitenciarului. Valeriu i-a vorbit despre dorinţa lui de a publica un volum, iar comisarul a fost de acord. Cînd vorbeşte despre poetul din penitenciarul unde lucrează, comisarului Miler i se luminează faţa. Om cu mai multe cărţi publicate, doctor în istorie, comisarul consideră că Barbu este şi opera lui: "Valeriu este un filon de aur şi mă bucur că l-am descoperit". I-a oferit un birou, un computer pe care poate să-şi scrie poemele şi l-a numit şi bibliotecarul penitenciarului. Intenţiile de a umaniza această lume pe care noi o privim cu suspiciune şi o ştim doar din cărţi, filme şi imaginaţie nu s-au oprit aici. S-au născut acolo un cenaclu şi o revistă, Interval. E o vorbă: să ieşi la interval. "Acolo poţi să fii liber, să gîndeşti, la interval eşti om", spune comisarul Miler. Iar Valeriu Barbu este redactorul-şef al acestei reviste.

Lansarea "Arlechinului cu fesul pe dos", a doua carte a lui Valeriu Barbu, e poate cea mai de succes pe care am văzut-o. Un nume necunoscut a reuşit să strîngă în jurul lui peste 30 de persoane. Sala de concerte a Cercului Militar din Constanţa l-a primit cu un aer romantic: lumînări aprinse, coşuri cu flori, doamne cu evantaie, reporteri mulţi de la posturile locale de televiziune şi ziare. Cuvinte entuziaste rostite de Constantin Lămureanu, directorul Editurii "Nelinişti metafizice" care l-a publicat, Geo Vlad, Valeriu Cuşner, Ana Ruse.

ŢÎRCOVNIC. Audienţa mare de care s-a bucurat a fost şi rezultatul unei curiozităţi, trebuie să recunoaştem. Nu oricînd vezi un deţinut atît de select, un poet care publică din puşcărie. Impresia generală cu care a plecat lumea acasă a fost aceea că trăirile private de libertate sînt mai intense, dar şi aceea că autorul "Arlechinului..." s-a schimbat. Libertatea îşi află noi definiţii cînd ţi-a scăpat printre degete, iar timpul se dilată enorm. Aşa spune Valeriu. "Cînd eşti închis ai nelinişti, iar neliniştea te aduce faţă în faţă cu tine. Acum am timp mult. Mă gîndesc la mine, la tot ce am făcut. De cînd sînt aici l-am descoperit pe Dumnezeu. M-am împrietenit şi cu preotul de la capelă şi merg la slujbe. Sunt ţîrcovnic... Cînt la strană", spune cu satisfacţie poetul nostru. Nu s-a apropiat de divinitate pentru că ar fi disperat, ci pentru că se află în postura de a se gîndi cu mai multă aplecare la sine, nu mai este prins şi hărţuit de grijile zilnice. Dovadă că uneori pierderea libertăţii poate fi şi un avantaj. Al regăsirii sinelui şi al lui Dumnezeu. "Valeriu n-a renunţat să trăiască în libertate prin poezie", spune comisarul Miler. Şi aici nu îl contrazice nimeni, iar dacă pare o expresie de faţadă, nu este aşa.  

Cel mai bine îşi defineşte starea actuală chiar autorul poemei care dă titlul volumului: "Dacă/ m-aţi întoarce pe dos/ ca pe o cămaşă, combinezon, cearşaf plic/ sau/ ca pe o mănuşă, aţi avea surpriza să/ vă apară în faţa ochilor... arlechinul.// M-am săturat să fiu normal în mine/ şi afară/ în chingi electrochimice: sonorităţi/ secţionate lung,/ străzi, farfurii, ceruri, rugăciuni...". Cu alte cuvinte, Valeriu Barbu este acum un alt om.

ŞAIŞOPTIST. Are 40 de ani sau, este "şaişoptist", cum spune el, s-a  născut în nordul Galaţiului, dar a trăit prin Ardeal şi în alte părţi ale ţării. A muncit un timp în Italia, unde s-a îndrăgostit de Maria, viitoarea lui soţie. A început studierea Geologiei la Petroşani, dar a renunţat. "Îmi plac mineralele, dar perspectiva de a lucra cu pietrele nu îmi place. Poate trebuia să mă fac arheolog", spune Barbu. A scris prima poezie la 15 ani, cînd s-a îndrăgostit prima oară. De atunci nu se mai opreşte. Ar vrea să scrie proză şi poate o piesă de teatru. Are prieteni buni. Mariana Fulger i-a primit scrisorile şi i-a strîns poemele unul cîte unul pînă s-au făcut de o carte, "Din cioburi", apoi de încă una. Maria Tirenescu îi postează constant versuri pe site-ul poezie.ro. Scriitorii Elena Toma şi Florin Caragiu îi sînt şi ei alături. Valeriu Barbu aşteaptă efectuarea unor expertize contabile şi strîngerea unor probe pentru a fi rejudecat. Speră că va fi eliberat în urma procesului. Cineva i-a urat la lansare: "Sănătate, pace, soare!".