Acordul SUA-Iran oferă concesii uriașe Teheranului. Ce primește Washingtonul în schimb?
Analiza CNN sugerează că proiectul de acord dintre Statele Unite și Iran acordă beneficii economice masive Teheranului, în timp ce obligațiile asumate de regimul iranian rămân limitate și insuficient definite. Potrivit documentului obținut de CNN, Washingtonul pare dispus să facă numeroase concesii încă din prima etapă a înțelegerii.
Un proiect de acord între Statele Unite și Iran, intrat în posesia CNN, ridică numeroase semne de întrebare cu privire la echilibrul dintre concesiile oferite de Washington și angajamentele asumate de Teheran. Într-o analiză amplă, CNN concluzionează că administrația americană oferă Iranului beneficii economice și financiare de amploare, fără a obține în schimb obligații ferme privind programul nuclear, activitățile regionale sau sprijinul acordat grupărilor armate din Orientul Mijlociu.
Potrivit documentului, acordul este structurat în două etape. Prima intră în vigoare imediat după semnare, iar a doua presupune negocierea unui acord final în următoarele 60 de zile, perioadă care poate fi prelungită cu acordul ambelor părți.
Ce primește Iranul imediat după semnare
Elementul central al acordului îl reprezintă redeschiderea completă a traficului prin Strâmtoarea Ormuz, una dintre cele mai importante rute maritime pentru transportul petrolului la nivel mondial.
În baza articolelor 4 și 5, Statele Unite ar urma să ridice blocada navală, iar Iranul să elimine obstacolele care împiedică navigația, inclusiv eventualele mine maritime. Scopul este revenirea traficului la nivelurile de dinaintea conflictului în termen de 30 de zile.
Analiza CNN subliniază însă că obligațiile concrete ale Iranului par să se oprească aici, în timp ce angajamentele americane devin mult mai consistente.
Ridicarea sancțiunilor și acces la zeci de miliarde de dolari
Unul dintre cele mai importante articole este cel referitor la exporturile iraniene de petrol și produse petrochimice.
Documentul prevede că Statele Unite vor emite imediat derogări care permit exportul petrolului iranian, al produselor petrochimice și al serviciilor conexe, inclusiv activități bancare, asigurări și transport.
Potrivit experților din domeniul energetic citați în analiză, această măsură ar putea genera pentru Iran venituri suplimentare de aproximativ 60-70 de miliarde de dolari anual.
CNN remarcă faptul că Iranul ar reveni practic la nivelul de acces pe piețele internaționale de care beneficia în perioada acordului nuclear din era Obama, fără a oferi în schimb concesii majore suplimentare.
Fondurile înghețate ale Iranului ar putea fi deblocate
Un alt punct sensibil îl reprezintă accesul Iranului la activele financiare blocate în străinătate.
Textul acordului prevede că fondurile și activele restricționate ale Republicii Islamice vor fi eliberate și puse la dispoziția Teheranului. Mai mult, banca centrală iraniană ar avea dreptul să stabilească beneficiarii acestor fonduri.
CNN observă că această formulare diferă semnificativ de acordurile anterioare, în care banii deblocați puteau fi utilizați doar pentru scopuri umanitare sau alte destinații strict controlate.
Programul nuclear, lăsat pentru negocierile viitoare
În ceea ce privește dosarul nuclear, documentul nu conține obligații noi și concrete din partea Iranului.
Teheranul reafirmă că nu va produce arme nucleare, însă analiza CNN notează că formularea este chiar mai slabă decât cea inclusă în acordul nuclear din 2015, din care administrația Trump s-a retras în primul mandat.
Mai important, aspectele esențiale privind stocurile de material nuclear, infrastructura și viitorul programului atomic sunt amânate pentru acordul final ce urmează să fie negociat în următoarele două luni.
Potrivit analizei, Iranul nu își asumă în prezent angajamente suplimentare privind aceste elemente.
Fond de reconstrucție de 300 de miliarde de dolari
Un alt aspect care a atras atenția este prevederea referitoare la un plan economic major pentru Iran.
Statele Unite și partenerii regionali ar urma să elaboreze, în termen de 60 de zile, un program de dezvoltare economică și reconstrucție pentru Republica Islamică, cu o finanțare de cel puțin 300 de miliarde de dolari.
CNN interpretează această clauză drept una dintre cele mai importante pârghii de negociere pentru Iran. În practică, acordul final nu ar putea fi semnat fără existența unui astfel de mecanism financiar, ceea ce oferă Teheranului un avantaj considerabil în negocierile viitoare.
Ridicarea tuturor sancțiunilor, cel mai controversat punct
Poate cea mai sensibilă prevedere este angajamentul SUA de a elimina, în cadrul acordului final, toate tipurile de sancțiuni aplicate Iranului.
Textul menționează explicit sancțiunile ONU, rezoluțiile Agenției Internaționale pentru Energie Atomică și sancțiunile americane primare și secundare.
Analiza CNN avertizează că formularea poate fi interpretată de Teheran drept o promisiune de eliminare a tuturor restricțiilor, inclusiv a celor impuse pentru sprijinirea terorismului, încălcări ale drepturilor omului, programele de rachete și drone sau proliferarea armelor.
Potrivit autorului analizei, o asemenea concesie depășește ceea ce Statele Unite au oferit vreodată Iranului în trecut.
Încetarea conflictului și șansele reale ale acordului
Documentul prevede și încetarea imediată și permanentă a ostilităților în toate zonele de conflict, inclusiv în Liban, precum și angajamentul reciproc al SUA și Iranului de a nu utiliza forța militară.
Totuși, CNN atrage atenția că textul nu conține nicio obligație referitoare la sprijinul acordat de Iran unor grupări precum Hezbollah sau altor organizații aliate din regiune.
În concluzie, analiza CNN susține că proiectul de acord oferă Iranului beneficii economice și politice considerabile încă din prima etapă, în timp ce principalele probleme – programul nuclear, influența regională și activitățile considerate destabilizatoare – sunt amânate pentru negocieri viitoare. Autorul consideră că Washingtonul și-ar putea pierde o mare parte din pârghiile de negociere înainte de a obține garanții solide, ceea ce ridică semne de întrebare asupra durabilității și eficienței viitorului acord.


