x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Livada cu o mie de glasuri

Livada cu o mie de glasuri

31 Mai 2004   •   00:00

EDITIE DE COLECTIE

Cand altii abia ganguresc, "Jorjac" scria prima sa opera. … "Am fost cinci intr-unul: violonist, pianist, dirijor, compozitor, profesor", marturisea George Enescu.
CARMEN PLESA, ROXANA ROSETI

Prin vechea tara a Moldovei, timpul pare ici si colo ca s-a oprit in loc. Cate o casuta veche, cu muscate rosii care-ti zambesc din oale de lut, in dimineata friguroasa. Sate somnoaroase, sub soarele de mai. Sate din "amintirile" lui Creanga, poeziile lui Eminescu si strunele viorii lui Enescu.

Moldova de ieri, si de demult…

Un sat uitat, o sosea pe care masina abia merge. De fapt, care sosea? "... plaiuri moldave cu lanuri de orz si de porumb, cu peticele de paduri batrane la orizont si cu vechi sate pierdute intre salcii si mesteceni... Mai ales nu incercati sa aflati toate acestea dintr-un atlas. Cel mult veti gasi intre Siret si Prut - doi afluenti ai Dunarii, orasele Iasi si Dorohoi, Liveni-Varnav si Cracalia apartin insa amintirilor mele...", povestea candva Enescu unui prieten.

Casa de la Liveni are cerdac si scari din lemn. Lut spoit in alb. Si, de jur imprejur: livada cu toate glasurile care l-au inspirat pe Enescu in copilarie. Urechile obisnuite cu vacarmul Bucurestiului fac fata cu greu linistii sparte doar de glasul pasarilor… "Dar poftiti!…". Casa e friguroasa. Miroase a var proaspat si a lemn vechi. Peste tot, fotografii cu micul "Jorjac". George Enescu nu provenea dintr-o familie de agricultori oarecare. Strabunicul fusese un vestit cantaret in strana. Bunicul, Gheorge Enescu, fusese preot. Costache Enescu, tatal compozitorului, desi talentat in ale muzicii (canta la vioara) alesese sa fie arendas. Mama, Maria Enescu, canta si ea la pian.

Tinut sub un "clop de sticla"

Camera in care s-a nascut compozitorul mai pastreaza inca patul micut, din lemn. Vantul adie prin perdelele cusute cum numai moldovencele stiu. Cartile de povesti stau aliniate cuminti intr-un colt. George Enescu era al optulea copil al familiei Enescu. Dar singurul care a supravietuit. Ceilalti murisera la nastere sau fusesera doborati de molimele vremii. Se spune insa ca fiecare din micutii familiei Enescu fusesera inzestrati cu cate un talent deosebit. Cand s-au oprit asupra patutului din camera umbrita de crengile unui mar, ursitoarele se pare ca l-au inzestrat pe ultimul vlastar al familiei Enescu cu multa dragoste si aplecare spre muzica.

"Jorjac", cum ii spuneau parintii, a fost tinut ca sub un clop de sticla. Mama, speriata de cele 7 cruci din cimitir sub care ii odihneau copiii, l-a crescut pe Enescu cu exagerat de multa grija si teama. Copilul nu iesea decat rareori afara. Rudele nu aveau voie sa-l vada decat pe geam. Innebunita ca si-ar putea pierde si aceasta odrasla, mama dezinfecta clantele de la usi de zeci de ori pe zi. "Cand imi amintesc de copilaria mea parca mai simt inca in jur grija plina de teama in care cresteam. Ma pazeau de cele mai neinsemnate primejdii, tremurau la cel mai mic semn. In aceasta atmosfera inabusitoare si plina de patima am crescut prea repede, si daca sunt astazi un om mai mult decat sensibil, ca o rana vie, pricina o datorez copilariei mele", isi amintea Enescu.

La patru ani, stia sa scrie, sa citeasca si sa socoteasca. Vorbea franceza si germana.

Vioara tradatoare

Prima amintire muzicala: la trei ani. Parintii l-au luat pe "Jorjac" la Baltatesti, o statiune de pe langa Piatra-Neamt. Acolo, micutul s-a minunat in fel si chip de taraful de lautari. Intors acasa, si-a faurit din lemn o vioara pe care a agatat doua corzi tot de el inchipuite. Zgaraind cu betigasele ceea ce plasmuise, a incercat sa transpuna ce auzise de la lautari. Mare dezamagire. Vioara nu prea mergea. Ceea ce nu-l impiedica pe micut sa se chinuiasca toata ziua, ascuns in porumb sau prin livada, sa obtina sunetele auzite. Impresionat de ambitia copilului, tatal i-a daruit o vioara. "Jorjac" a incercat-o. O data, de doua ori… Vioara nu suna deloc ca cele ale lautarilor. Era o vioara de jucarie! Una cu trei corzi. Suparat, micutul a aruncat in foc vioara care-l tradase. Dupa un timp, a primit o vioara adevarata. Nu mica le-a fost mirarea parintilor, cand din curtea lor, de pe corzile noii viori, a inceput sa se auda clar "Valurile Dunarii". "Jorjac" canta…

"Mai intai canta-mi dumneata, sa vad ce stii!"

Laie Chioru, lautarul satului, a fost insarcinat sa-i dea lectii de vioara micutului. In cateva zile, "Jorjac" a invatat tot ce era de invatat de la lautar. Un inginer din sat l-a invatat notele. Copilul era genial. Intre timp, in casa a aparut si un pian. O data cu pianul, se nascu si dorinta de a deveni compozitor. "Avui de mic copil ideea fixa sa devin compozitor", marturisea Enescu la batranete.

La 5 ani, parintii il duc la Iasi, la profesorul Eduard Caudella. " - Te rog sa-mi canti ceva la violina. Stii vreo bucata? "Jorjac" isi lasa arcusul de-a lungul piciorului, puse vioara pe masa langa el, si privindu-l pe Caudella cu semetie, ii adresa cuvintele acestea: - " Mai intai canta-mi dumneata, ca sa vad ceea ce stii!" Caudella s-a speriat de indrazneala micutului si nu l-a privit cu ochi buni. Dar mai tarziu si-a dat seama ca la usa ii batuse un geniu al viorii.

Tot pe la 5 ani, Enescu incepe sa compuna. Mai intai o piesa pentru biserica si apoi "Pamant romanesc". La sapte ani intra la Conservatorul de la Viena. Ceilalti copii incepeau abia pe la 10. Din anul I, trece direct in anul III. Strainii sunt uimiti de talentul acestui "mic Mozart al Romaniei". Copil fiind, Enescu detinea vioara prima in renumita orchestra a Conservatorului de la Viena. Din banii obtinuti la primul concert, i-a cumparat mamei un medalion.

Amintiri de pe pamantul patriei

"Poema Romana"… Amintiri de la horele din vechea tara a Moldovei. "Aveam 15 ani cand am compus-o. Incercasem sa pun in aceasta mica suita simfonica cateva impresii si amintiri din copilarie, transpuse sau, daca preferati, stilizate. Era o evocare foarte indepartata, un mijloc pentru mine - care imi parasisem tara de bastina de 8 ani - de a reinvia cateva imagini care imi fusesera familiale".

Pe cat de friguroasa e casa din Liveni, pe atat de insorita livada. Frunze crude si glasul vantului de primavara. Pasarile… Acordurile pe care Enescu le-a aruncat pe corzile viorii si pe clapele pianului. Marul batran strajuieste fidel fereastra camerei lui "Jorjac". Pe aici intindea micutul, de sub "clopul de sticla", ca sa apuce un fruct. Cateva bancute vechi din lemn. Si, peste toate, cele o mie de glasuri ale livezii.

CV - George Enescu

  • Se naste in 1867 la Liveni-Varnav (Botosani)

  • La 4 ani scria, socotea, citea, vorbea in franceza si germana

  • La 5 ani compune "Pamant romanesc"

  • La 7 ani este admis la Conservatorul de la Viena

  • La 15 ani scrie "Poema romana"

  • Se casatoreste la 59 de ani cu printesa Maria Cantacuzino Dintre operele importante: Poema romana, Rapsodiile, Sonata a 3-a pentru vioara si pian, Trei melodii, Simfonia II si Simfonia III, inspirate din tragedia razboiului, Sonata nr. 2 pentru violoncel si pian, Cvartetul de Coarde nr. 2, poemul simfonic Vox Maris, Simfonia de camera

    Iulia Hasdeu - o copila minune

    La numai 2 ani, varsta la care ceilalti copii sunt preocupati de biberon, Iulia, copila lui Bogdan Petriceicu-Hasdeu, recunostea literele si memora poezii. "… peste 3-4 luni, copila va dovedi o completa putinta de citire in bucoavele cu poze si desene care-i soseau din toate partile, atat in limba materna, cat si in cea franceza sau germana" - SC. Manolache, "Scanteietoarea viata a Iuliei Hasdeu".

    Citea in trei limbi straine

    La patru ani, Lilica citea in franceza, engleza si germana, scria caligrafic si schita capete de batrani si copii.

    La sase ani, manualele scolare ale cursului primar nu mai aveau nici o taina pentru ea; la opt ani neimpliniti, eleva Hasdeu a trecut, cumulate, examenele pentru cele patru clase. Pe atunci, scria povesti pentru copii si versuri pe teme istorice. A studiat in particular germana, franceza si engleza, a luat lectii de pian, canto si de desen.

    Doctor in litere

    Scoala gimnaziala a facut-o la Liceul "Sf. Sava" din Bucuresti, paralel cu sustinerea examenelor la Conservator. In 1881, Iulia este primita in clasa a treia la Colegiul Sevigne din Paris. In iulie 1886 isi ia Bacalaureatul in litere la Sorbona, frecventand in acelasi timp cursurile la Ecole des Hautes Etudes. Ia lectii de greaca si de latina. La numai 20 de ani, Iulia Hasdeu ar fi devenit prima femeie doctor in litere a Facultatii din Paris, insa tuberculoza o rapune inainte sa implineasca 19 ani.

    CV - Iulia Hasdeu

  • S-a nascut in 1869 in Bucuresti

  • La doi ani si jumatate stia sa citeasca si recita poezii

  • La opt ani vorbea curent franceza, germana, engleza

  • La 11 ani a terminat Gimnaziul "Sf. Sava" din Bucuresti si Conservatorul

  • La 16 ani - eleva Colegiului Sevigne din Paris, obtine Bacalaureatul in litere si se inscrie la Sorbona

  • Se imbolnaveste de tuberculoza si moare la 19 ani

    SUMAR EDITIE DE COLECTIE

    Copii geniali ai Romaniei

    Livada cu o mie de glasuri

    Ca un luceafar "a stralucit si a cazut"

    Desface probleme, dar si face

    Ana: matematica pura

    Tabla de sah este toata lumea lui

    Poetesa care vrea sa scoata Valea Jiului la lumina

    Copilaria ca antidot

    Micul Yehudi Menuhin, un fenomen al viorii

    Micul Pavarotti renunta la scena pentru altar

    Urmasele lui Picasso

    Olimpiada de informatica, viza de Statele Unite

    Programatorii mileniului

    Doi liceeni au reusit sa modifice manualele

    "Talentul se mosteneste din generatie in generatie"
  • ×
    Subiecte în articol: special enescu vioară jorjac