Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
COMEMORARE ● Mica adunare de la gară, la 75 de ani de la Griviţa
Clasa muncitoare, mândră ca o floare, mândră ca un munte de fier, şi-a
strâns rândurile sâmbătă dimineaţă în faţa Gării de Nord din Bucureşti.
Pentru a comemora luptele de la Atelierele Griviţa de acum 75 de ani.
COMEMORARE ● Mica adunare de la gară, la 75 de ani de la Griviţa
Clasa muncitoare, mândră ca o floare, mândră ca un munte de fier, şi-a strâns rândurile sâmbătă dimineaţă în faţa Gării de Nord din Bucureşti. Pentru a comemora luptele de la Atelierele Griviţa de acum 75 de ani.
Cinci vajnici comunişti, membri ai Noului PCR, consecvenţi cinstirii eroilor clasei muncitoare. Şi o pancartă. Roşie. Cărată preţ de vreo 20 de minute de tânărul lider de 28 de ani Radu Mihai Florian prin faţa Gării de Nord, până-n parcul de lângă Ministerul Transporturilor.
SECŢIA DE PROPAGANDÅ. "E grea pancarta şi eu sunt slab", ne-a mărturisit ţinându-se de şale micul Che Guevara, membru al "Secţiei de Propagandă" a NPCR, ajuns la destinaţie. Procesiunea trebuia să înceapă la nouă şi jumătate, cu participarea extraordinară a Noului Partid Comunist Român şi a Partidului Stângii Unite, pentru "a aduce un omagiu muncitorilor căzuţi în luptele de la Griviţa pentru o viaţă mai bună, contra exploatării capitaliste". Dar n-au venit. "Poate din cauza vremii", şi-a dat cu părerea unul dintre veteranii partidului. Păi sigur, pe soarele ăla orbitor de dimineaţă, cine să iasă din casă la miting? Nu-i nimic! Cei mai importanţi reprezentanţi ai noii stângi radicale de la noi au fost acolo şi-au ţinut steagu’ cu mândrie. Cinci bucăţi cu totul. Petre Ignatenco, preşedintele NPCR, n-a putut să li se alăture. "Cine mai vine?", întreba îngrijorat veteranul omniprezent la manifestaţiile comuniste, tovarăşul Micu Andrei, cu puţin înainte de ora zece. "Păi mai vin mulţi", credea cu tărie Radu Florian. "Când?" "Pe la nouă jumate-zece." Dar deja trecuse timpul, şi ei tot nu mai apăreau...
OAMENII DEŞTEPŢI... "Păi de ce să nu fiu comunist?", se întreba domn profesor de istorie Radu Florian, încercând să reducă la atât răspunsul la întrebarea mea, "de ce eşti comunist?" Dar nu i-am lăsat satisfacţia asta şi l-am rugat să detalieze. Ce-l mână-n luptă? "Păi am văzut şi eu că s-a prăbuşit comunismul. Când am început eu să devin, aveam vreo 14-15 ani. Trecuseră deja cinci ani de la reinstaurarea capitalismului şi vedeam că încă de pe-atunci din ce în ce mai mulţi oameni începuseră să regrete sistemul. Nu era perfect, dar era mai bun decât ăsta de-acum. Pe urmă, la biblioteca liceului erau multe cărţi de-astea cu Marx, Engels, Lenin şi am văzut că marxismul e ideologia cea mai bine argumentată, cea mai logică. Lenin spunea că forţa marxismului constă în faptul că este logic." Bine, bine, dar cum rămâne cu ideologia asta, care niciodată n-a fost în practică aşa cum e-n cărţi? "Oamenii inteligenţi sunt cei care reuşesc să înveţe din greşeli", s-a exprimat el, ca un adevărat cugetător.
CINEVA SE CREDE CHE GUEVARA. Pe la zece fără zece a mai apărut un tânăr adept, de 18 ani. "Dorinţa de a schimba lumea-n bine! Asta dorim", a strigat şi acesta din urmă, ferm convins de dreptatea stângii luptătoare. Dar cum? "Prin revoluţie! Prin răsturnarea capitalismului", explica profu’ de istorie. "Momentan asta nu se poate acum, dar în timp veţi vedea că va avea loc şi o revoluţie. Toate sondajele care s-au făcut arată că oamenii acum sunt mai nemulţumiţi decât în ’89. Propaganda capitalistă se manifestă pe toate planurile. Noi prevedem că va continua să fie puternică încă vreo cinci-zece ani. Revoluţia nu se întâmplă de la sine. Revoluţiile au loc atunci când există condiţii obiective, dar ar trebui să existe şi condiţii subiective. Condiţiile obiective sunt nemulţumirea oamenilor, iar cele subiective sunt propaganda marxist-leninistă şi nivelul de avangardă al partidului", ne-a predicat Radu Florian. Dar care avangardă? Poate post-gardă, ceva... Că partidul cu pricina s-a înfiinţat pe la începutul secolului al XX-lea. În fine, dacă ei sunt convinşi că e avangardă, e dreptul lor democratic...
CREZUL LUI CHE. "Dacă ai ambele condiţii, atunci poate să iasă o revoluţie, cum a fost în octombrie 1917", spunea domn profesor de istorie, afişând un zâmbet deja triumfător şi lăsând să i se citească în priviri superioritatea celui care se uită de sus la un viitor deţinut politic. "La un moment dat, când se vor coace toate condiţiile, va fi revoluţie." Da’ ce te faci cu ăştia care au murit pe la canal şi prin închisorile comuniste? "Cei care-au murit la canal reprezintă o minoritate în populaţia României. N-am fost noi primii care am inventat deţinuţii politici. Au apărut prima oară în capitalism. Şi capitalismul a omorât oameni în închisori. Nu se poate altfel. Atâta vreme cât societatea se va împărţi în oameni care au şi oameni care nu au va exista o luptă între aceste categorii. Şi în această luptă se vor folosi multe lovituri sub centură. Pentru că asta e legea societăţii."
COMUNIŞTI ADEVÅRAŢI. În tot acest timp, tovarăşul Micu Andrei expunea ideologia comunistă în paralel, intervenind în discuţie şi ţinându-mă de umăr. "Comunişti adevăraţi în toate timpurile au fost puţini", a conchis profu’ de istorie, uitându-se cu mândrie spre tovarăşul de 96 de ani. "Un comunist adevărat este cel care pune comunismul înaintea oricărei alte valori. Eu mai am până atunci, dar, câtă vreme avem modele ca tovarăşul Micu Andrei, avem speranţa că vom învinge." După acest discurs demn de un lider revoluţionar, tovarăşul Micu ne-a explicat cum e treaba cu UE: "Astăzi noi suferim toate calamităţile sociale ale sistemului capitalist. Dacă în ’89 nu s-ar fi-ntâmplat oroarea, astăzi ai avea o viaţă demnă de trăit. Lupt pentru dreptate socială din ’27. În decembrie ’89 am fost aici şi am fost martor ocular la marea trădare. A fost războiul secret al CIA-ului, împreună cu trădătorii interni, în frunte cu Ion Iliescu. Uniunea Europeană este uniunea escrocilor. Este o creangă a imperialismului mondial. NATO cu toţi mercenarii vor să menţină puterea la nivel mondial". După acest excelent discurs de propagandă, tovarăşul Micu Andrei a văzut deja în mine un viitor vajnic luptător pentru dreptate socială şi materialism ştiinţific şi, strângându-mă mai tare de umăr, mi-a spus: "Să vii la mine să-ţi dau materiale, că vreau să te fac o adevărată luptătoare pentru victoria socialismului!". Colega mea fotoreporter Karina Knapek nu le-a stârnit interesul, probabil pentru că nu a vorbit prea mult în timp ce fotografia. Am plecat împreună, cu puţin înainte de 11: 00, "ora închiderii", ca să nu ne trezim şi cu vreun carnet de partid, în lipsă de alţi adepţi la adunare.
Clasa muncitoare, mândră ca o floare, mândră ca un munte de fier, şi-a strâns rândurile sâmbătă dimineaţă în faţa Gării de Nord din Bucureşti. Pentru a comemora luptele de la Atelierele Griviţa de acum 75 de ani.
Cinci vajnici comunişti, membri ai Noului PCR, consecvenţi cinstirii eroilor clasei muncitoare. Şi o pancartă. Roşie. Cărată preţ de vreo 20 de minute de tânărul lider de 28 de ani Radu Mihai Florian prin faţa Gării de Nord, până-n parcul de lângă Ministerul Transporturilor.
SECŢIA DE PROPAGANDÅ. "E grea pancarta şi eu sunt slab", ne-a mărturisit ţinându-se de şale micul Che Guevara, membru al "Secţiei de Propagandă" a NPCR, ajuns la destinaţie. Procesiunea trebuia să înceapă la nouă şi jumătate, cu participarea extraordinară a Noului Partid Comunist Român şi a Partidului Stângii Unite, pentru "a aduce un omagiu muncitorilor căzuţi în luptele de la Griviţa pentru o viaţă mai bună, contra exploatării capitaliste". Dar n-au venit. "Poate din cauza vremii", şi-a dat cu părerea unul dintre veteranii partidului. Păi sigur, pe soarele ăla orbitor de dimineaţă, cine să iasă din casă la miting? Nu-i nimic! Cei mai importanţi reprezentanţi ai noii stângi radicale de la noi au fost acolo şi-au ţinut steagu’ cu mândrie. Cinci bucăţi cu totul. Petre Ignatenco, preşedintele NPCR, n-a putut să li se alăture. "Cine mai vine?", întreba îngrijorat veteranul omniprezent la manifestaţiile comuniste, tovarăşul Micu Andrei, cu puţin înainte de ora zece. "Păi mai vin mulţi", credea cu tărie Radu Florian. "Când?" "Pe la nouă jumate-zece." Dar deja trecuse timpul, şi ei tot nu mai apăreau...
OAMENII DEŞTEPŢI... "Păi de ce să nu fiu comunist?", se întreba domn profesor de istorie Radu Florian, încercând să reducă la atât răspunsul la întrebarea mea, "de ce eşti comunist?" Dar nu i-am lăsat satisfacţia asta şi l-am rugat să detalieze. Ce-l mână-n luptă? "Păi am văzut şi eu că s-a prăbuşit comunismul. Când am început eu să devin, aveam vreo 14-15 ani. Trecuseră deja cinci ani de la reinstaurarea capitalismului şi vedeam că încă de pe-atunci din ce în ce mai mulţi oameni începuseră să regrete sistemul. Nu era perfect, dar era mai bun decât ăsta de-acum. Pe urmă, la biblioteca liceului erau multe cărţi de-astea cu Marx, Engels, Lenin şi am văzut că marxismul e ideologia cea mai bine argumentată, cea mai logică. Lenin spunea că forţa marxismului constă în faptul că este logic." Bine, bine, dar cum rămâne cu ideologia asta, care niciodată n-a fost în practică aşa cum e-n cărţi? "Oamenii inteligenţi sunt cei care reuşesc să înveţe din greşeli", s-a exprimat el, ca un adevărat cugetător.
CINEVA SE CREDE CHE GUEVARA. Pe la zece fără zece a mai apărut un tânăr adept, de 18 ani. "Dorinţa de a schimba lumea-n bine! Asta dorim", a strigat şi acesta din urmă, ferm convins de dreptatea stângii luptătoare. Dar cum? "Prin revoluţie! Prin răsturnarea capitalismului", explica profu’ de istorie. "Momentan asta nu se poate acum, dar în timp veţi vedea că va avea loc şi o revoluţie. Toate sondajele care s-au făcut arată că oamenii acum sunt mai nemulţumiţi decât în ’89. Propaganda capitalistă se manifestă pe toate planurile. Noi prevedem că va continua să fie puternică încă vreo cinci-zece ani. Revoluţia nu se întâmplă de la sine. Revoluţiile au loc atunci când există condiţii obiective, dar ar trebui să existe şi condiţii subiective. Condiţiile obiective sunt nemulţumirea oamenilor, iar cele subiective sunt propaganda marxist-leninistă şi nivelul de avangardă al partidului", ne-a predicat Radu Florian. Dar care avangardă? Poate post-gardă, ceva... Că partidul cu pricina s-a înfiinţat pe la începutul secolului al XX-lea. În fine, dacă ei sunt convinşi că e avangardă, e dreptul lor democratic... CREZUL LUI CHE. "Dacă ai ambele condiţii, atunci poate să iasă o revoluţie, cum a fost în octombrie 1917", spunea domn profesor de istorie, afişând un zâmbet deja triumfător şi lăsând să i se citească în priviri superioritatea celui care se uită de sus la un viitor deţinut politic. "La un moment dat, când se vor coace toate condiţiile, va fi revoluţie." Da’ ce te faci cu ăştia care au murit pe la canal şi prin închisorile comuniste? "Cei care-au murit la canal reprezintă o minoritate în populaţia României. N-am fost noi primii care am inventat deţinuţii politici. Au apărut prima oară în capitalism. Şi capitalismul a omorât oameni în închisori. Nu se poate altfel. Atâta vreme cât societatea se va împărţi în oameni care au şi oameni care nu au va exista o luptă între aceste categorii. Şi în această luptă se vor folosi multe lovituri sub centură. Pentru că asta e legea societăţii."
COMUNIŞTI ADEVÅRAŢI. În tot acest timp, tovarăşul Micu Andrei expunea ideologia comunistă în paralel, intervenind în discuţie şi ţinându-mă de umăr. "Comunişti adevăraţi în toate timpurile au fost puţini", a conchis profu’ de istorie, uitându-se cu mândrie spre tovarăşul de 96 de ani. "Un comunist adevărat este cel care pune comunismul înaintea oricărei alte valori. Eu mai am până atunci, dar, câtă vreme avem modele ca tovarăşul Micu Andrei, avem speranţa că vom învinge." După acest discurs demn de un lider revoluţionar, tovarăşul Micu ne-a explicat cum e treaba cu UE: "Astăzi noi suferim toate calamităţile sociale ale sistemului capitalist. Dacă în ’89 nu s-ar fi-ntâmplat oroarea, astăzi ai avea o viaţă demnă de trăit. Lupt pentru dreptate socială din ’27. În decembrie ’89 am fost aici şi am fost martor ocular la marea trădare. A fost războiul secret al CIA-ului, împreună cu trădătorii interni, în frunte cu Ion Iliescu. Uniunea Europeană este uniunea escrocilor. Este o creangă a imperialismului mondial. NATO cu toţi mercenarii vor să menţină puterea la nivel mondial". După acest excelent discurs de propagandă, tovarăşul Micu Andrei a văzut deja în mine un viitor vajnic luptător pentru dreptate socială şi materialism ştiinţific şi, strângându-mă mai tare de umăr, mi-a spus: "Să vii la mine să-ţi dau materiale, că vreau să te fac o adevărată luptătoare pentru victoria socialismului!". Colega mea fotoreporter Karina Knapek nu le-a stârnit interesul, probabil pentru că nu a vorbit prea mult în timp ce fotografia. Am plecat împreună, cu puţin înainte de 11: 00, "ora închiderii", ca să nu ne trezim şi cu vreun carnet de partid, în lipsă de alţi adepţi la adunare.
