Lupta pe viață și pe moarte pe plagiate

Plagiatul a funcționat, în ultimii 11 ani, în toată Europa, ca armă de atac la adresa oricărui premier, ministru, parlamentar, chiar președinte de stat, iar în România s-a extins la serviciile de intelligence, la Poliție și academiile care pregătesc specialiștii pentru apărarea statului. Modul de operare – descris pe larg, în mai multe articole din Jurnalul - este mereu același: un blogger sau un jurnalist declară plagiatul, apoi ONG-urile cer demisia învinuitului care nu mai are dreptul la apărare. Ministerul Educației din România a pregătit o modificare legislativă care să aducă la normalitate problema plagiatului, adică să introducă, pentru prima oară, dreptul la apărare, garantat, de altfel, de Constituție. Imediat au început atacurile la adresa ministrului și a secretarului general al Ministerului Educației. 

Sunt trei modificări esențiale care ar urma să aducă la normalitate procesele intentate împotriva celor acuzați de plagiat în România: să fie reverificată teza în integralitate, de către echipa de experți a Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (CNATDCU), nu doar de un soft; să se ia în considerare valoarea pe care o aduce o teză de doctorat, nu doar citatele din articole de lege, definiții din manuale sau citate din recomandările Comisiei Europene - care acum sunt identificate ca plagiat; să se respecte cadrul legislativ general, peste ale cărui principii s-a trecut, în ultimii 11 ani, atunci când politicienii și generalii din Poliție sau din SRI au fost executați, prin metoda „plagiatul”.

În ultimele două săptămâni, noile modificări legislative s-au elaborat și s-au discutat între experții de la Ministerul Educației și de la CNATDCU, ajungându-se la concluzia că, într-adevăr, softurile antiplagiat nu pot înlocui analiza comisiilor de experți, drept pentru care se cere ca, atunci când este reanalizată o teză de doctorat cu acuzație de plagiat, să se citească și lucrarea, în integralitate, nu doar pasajele generate de softurile antiplagiat. Această modificare – firească pentru oricine are gândire logică – îi deranjează foarte mult pe cei care susțin „decapitările” pe baza acuzațiilor de „furt intelectual”. De asemenea, pentru prima oară se invocă principiile Legii Drepturilor de Autor (8/1996), care definește plagiatul cu totul altfel decât și-ar dori cei care acuză: se consideră că un text este furat atunci când autorul acelui text depune plângere în acest sens. 

Citește și Războiul plagiatelor - împotriva sistemului universitar, nu a imposturii

Abolirea Inchiziției și a practicilor medievale

Prin introducerea acestor noi principii în legislație, se distruge un întreg sistem medieval de inchiziție, care-i scotea vinovați de plagiat pe toți cei care introduceau în tezele lor diverse pasaje din legislație, definiții care nu pot fi reinterpretate, diverse declarații oficiale și rezoluții ale unor instituții. Anul trecut s-a cerut, de exemplu, demiterea de urgență a Secretarului de Stat din Ministerul Afacerilor Interne, Bogdan Despescu, pentru acuzația de plagiat în teza de doctorat, iar „plagiatul” consta în menționarea unor articole de lege pe care autorul le comentează în cadrul tezei. Multe dintre citatele care au dus la acuzația de plagiat sunt în notele de subsol. Până acum nu s-a luat în considerare faptul că nu se poate comenta cadrul legislativ fără a se cita din textele de lege, deci e necesară introducerea citatelor exacte din legile comentate. În plus, unele reguli absurde impun un anumit procent din pagină pentru citate, în timp ce textele de lege nu pot fi nici „povestite” cu alte cuvinte, nici reformulate. La fel se întâmplă și în cazul definițiilor sau al declarațiilor oficiale care apar, de multe ori, ca „plagiat”, deși autorii tezelor menționează, în text, că urmează un citat și indică sursa. Tocmai pentru că în aceste cazuri s-a constatat o interpretare eronată a softurilor antiplagiat – care „văd” doar fragmentele de text similare, nu și contextul – se cere, acum, ca specialiștii din comisiile CNATDCU să citească realmente toate tezele pe care le reanalizează, în integralitate, pentru a aprecia corect valoarea tezei, nu erorile de interpretare ale softului, pe baza cărora au fost declarate mai multe plagiate, în ultimii 11 ani. 

Citește si Cum dai jos miniștri doar cu acuzația de plagiat

Marea „păruială” cu jurista ministerului

După ce lista cu modificările legislative a fost trimisă la CNATDCU, cu aproximativ două săptămâni în urmă, au apărut și „vești” despre jurista Ministerului Educației care a-ndrăznit să pună procesele de plagiat pe făgașul normalității juridice, blonda Ioana Lazăr. Pentru că nu are doctorat, nu i s-a putut găsi plagiat, dar este vinovată de a fi blondă și ar fi avut „relații penale” cu ministrul. Imediat, studenții de la Iași au cerut demisia ministrului Sorin Cîmpeanu. Acuzațiile sunt legate și de Codruț Olaru, procurorul CSM care a intrat în malaxorul inchizitoriu al acuzațiilor de plagiat anul acesta. Despre blonda Ioana Lazăr au apărut, în ultimele două săptămâni, știri care o descriu ca neprofesionistă și fără nicio legătură cu Educația, dar susținută de Sorin Cîmpeanu, care a ținut morțiș s-o introducă în Ministerul Educației, pe funcție de conducere (Secretar General). Doar că, din CV-ul Ioanei Lazăr, publicat pe site-ul Ministerului Educației, reiese că are legătură cu acest minister de 20 de ani, pentru că de atunci a ocupat, de mai multe ori, funcții de consultant juridic sau alte funcții de conducere, în departamentul juridic al ministerului, foarte mult timp.

Analiza de plagiat nu se va mai face fragmentat, în funcție doar de sesizările primite, ci în integralitate, de către experții CNATDCU și nu doar cu ajutorul softurilor antiplagiat. 

Studenții preiau scandalul și cer demisia ministrului 

Problema procurorului Codruț Olaru – pentru al cărui aviz negativ de recunoaștere a plagiatului este acuzată tot jurista blondă – este că are un proces pe rolul instanței de judecată, în cauza plagiatului. Olaru a dat în judecată CNATDCU și, conform legii, trebuie să se aștepte decizia instanței, până la decizia de plagiat. În acest context, ministrul Cîmpeanu este acuzat că nu a avizat „execuția”, în cazul procurorului CSM – adică retragerea titlului de doctor înainte de pronunțarea instanței -, deși ministrul nu are dreptul să intervină într-un astfel de caz, decât dacă încalcă legea – ceea ce nu a făcut. Pentru că Ioana Lazăr și Sorin Cîmpeanu au refuzat să încalce legea și au avut tupeu să modifice cadrul legislativ, pentru a-l corela cu principiile constituționale, studenții de la Iași cer acum demisia ministrului Educației. Liga Studenților Iași a transmis un comunicat în care sunt preluate ideile dintr-un articol apărut în presă, despre plagiatul lui Codruț Olaru, invocând „modificările machiavelice la metodologia CNATDCU (...) prin care se creează un mecanism de evitare a unei decizii definitive de plagiat, prin îngrădirea drepturilor persoanelor care realizează sesizări, limitarea materialelor care pot fi analizate și asumarea unei „autorități de lucru judecat” în cazul tezelor care au fost deja analizate, precum și prin utilizarea eronată a softurilor anti-plagiat”. Printre altele, autoritatea de lucru judecat nu poate fi atacată. Dar acest principiu de Drept nu-i impresionează pe studenți. În privința „drepturilor persoanelor care realizează sesizări”, corelarea definiției plagiatului cu cea din Legea Dreptului de Autor este – din punctul de vedere al studenților de la Iași - un abuz, nicidecum o reglementare absolut firească, în conformitate cu restul legislației în vigoare.