Măiastra şi spioana

Viaţa i-a fost pe căt de scurtă, pe atăt de plină de evenimente, controverse şi mister. Şi de-ar fi fost o oarecare, Maria Tănase tot ar fi tulburat oamenii cu povestea ei. Dar peste toate rămăne vocea-i inimitabilă.


Este aproape un sacrilegiu să scoţi la iveală detaliile vieţii unui om cu voce de inger. Maria Tănase nu a fost o femeie celebră şi atăt. Pietrele de incercare puse in calea sa scot la iveală un amalgam de durere şi fericire, de impliniri şi neimpliniri personale, de toane, mofturi, generozitate şi bunătate sufletească. O femeie aprigă, dar uluitor de sensibilă uneori. A avut in măinile sale fericirea şi a prelucrat-o aşa cum un sculptor lucrează materia brută. A fost conştientă de binele pe care un suflet este dator să-l facă unui alt suflet. Nu s-a intrebat căt să dea din "grănele sale" şi dacă nu cumva o să rămănă săracă, tot continuănd să dăruiască. S-a oferit intru totul. Puţini sunt aceia care au inţeles cine era Maria Tănase, ca om. Poate ca artist oamenii au fost in stare să-i bănuiască talentul privind doar la reacţia acelora care ştiau să o asculte (şi cu sufletul).


IUBIRI, IUBIRI. A iubit fără să stea să contorizeze căt şi cui trebuie să-şi "inchirieze" inima. "Dragostea este cea mai frumoasă şi cea mai nebună dintre toate pasiunile... Este ingenioasă şi ştie să facă posibilul şi imposibilul, căci dintr-un poltron face un om brav, dintr-un zgărcit, un risipitor, dintr-un infumurat, un om smerit şi modest, şi dintr-un inţelept, un nebun". Această explicaţie a "fenomenului" in cauză ne-a fost lăsată (din secolul al XVI-lea) de aristocratul inţelept Axel Oxenstierna. Maria a avut o viaţă pe care a impărţit-o, pe rănd, cu mai mulţi bărbaţi: Maurice Nègre, Sandu Eliade (regizor şi director al Teatrului Savoy), Mircea Cruţescu (diplomat), Gheorghe Anghel (sculptor), Constantin Brăncuşi şi Clery Sachelarie. "Cu Brăncuşi s-a intălnit la Paris. Era fatal ca să se intălnească la expoziţia din Paris, din 1938, pe care o serveau sub diriguirea lui D. Gusti, să se imprietenească fulgerător, să se despartă cu invective din partea neichii Costache, care afirma, in final, obosit că nu-i mai place căntecul Mariei Tănase...", dezvăluia Petre Pandrea in "Brăncuşi - Amintiri şi exegeze".


DATORIE. Dintre toţi bărbaţii care au intrat (şi-au ieşit) in inima Mariei Tănase, doar grecul Clery Sachelarie a devenit soţul ei. Din moşier s-a făcut bărbatul Mariei. Era cu 13 ani mai in vărstă, dar ea
l-a vrut şi l-a avut, cu acte, pe viaţă. "Cănd a pus ochii pe Maria scăpătase, era complet lefter... Fără să se sinchisească, şi-a dus viaţa pe lăngă ea fără să facă nimic. Intocmind de regulă austriace şi martingale la curse, ospătăndu-se fără reţinere la Capşa, unde Maria rămănea nu o dată datoare costul prănzului..." Astfel l-a descris fostul impresar Gaby Michailescu pe Clery.


IN DOUĂ PĂRŢI. Maria Tănase a fost specialistă de două ori: a ştiut şi să cănte, şi să-şi trăiască viaţa, cu toată responsabilitatea. Marea căntăreaţă a transmis informaţii secrete francezilor şi englezilor. A fost spion, devenind din "reacţionară" informatoare a Securităţii. A trăit intens, fără să se ingrijească de modul in care va rămăne in "arhivele" emoţionale ale publicului prin ceea ce-a făcut ea ca om. S-a ingrijit doar de imaginea pe care o va lăsa folclorului romănesc. "Culege-mi visele pe care le-am croit lăngă tine şi impartă-le oamenilor", i-a spus soţului Clery Sachelarie, inainte de marea despărţire de pămănteni. "Cu racheta o să sui/ In tăria cerului/ Şi fac haltă de-ajustare/ Doar la cele două Care/ Eu mă urc in carul mic/ Şi c-un fir de borangic/ Trag cu mine la plimbare/ Tot tarafu-n Carul mare." Aceasta era viziunea Mariei despre cea mai lungă (şi importantă) călătorie: cu taraful după ea! Tezaurul pe care ni l-a lăsat "Maria, cea fără de moarte"(aşa cum i-a zis fostul impresar, Gaby Michailescu) vi-l prezentăm in două părţi. Veţi putea primi astfel două CD-uri de colecţie. Dacă melodiile de primul CD le-aţi mai auzit măcar o dată-n viaţă, pe cel de-al doilea veţi descoperi căntece inedite din perioada 1936-1957, pe care specialiştii le credeau pierdute. Etnografii de la Institutul de Etnografie şi Folclor "Constantin Brăiloiu" au căutat documente sonore in arhiva proprie şi au recondiţionat tehnic căntecele, readucăndu-le la viaţă. Maria Tănase trăieşte (domiciliu: Carul mic), iar noi, pămăntenii, putem s-o ascultăm. S-o ascultăm...

Blestemul unei văduve, făcut celebru de Maria Tănase

Greu blestem de dragoste, căntecul "Cine iubeşte şi lasă" a fost cules de etnograful Harry Brauner in 1929, din satul braşovean Drăguş. Specialistul a "lucrat" versurile şi linia melodică a originalului ("Tărăişul şarpelui"), astfel incăt să se potrivească vocii şi ţinutei scenice ale artistei Maria Tănase. Am mers la Drăguş pe urmele faimosului căntec şi am intălnit-o pe maica Silve, nepoata lelii Hirea, cea pe care o inregistrase Brauner in urmă cu 78 de ani. "Eu aveam atuncea doi ani, bunica - 42 şi era văduvă. Ea se cam ocupa cu căntatul, iar «tărăgănata» asta se ştia că-i căntecul ei de văduvă", şi-a amintit maica Silve. Blestemul unei văduve dintr-un colţ de ţară mărginit de mlaştini a ajuns celebru graţie interpretării dumnezeieşti a Mariei Tănase. "Cine iubeşte şi lasă", căntecul ce musteşte parcă de toate nefericitele sale iubiri se regăseşte pe CD-ul de colecţie "Maria Tănase - partea I".