x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Maria, regina României. În tovărăşia vărului George

Maria, regina României. În tovărăşia vărului George

23 Mar 2012   •   21:00
Maria, regina României. În tovărăşia vărului George

Scumpa printesa Marie, “Asa am facut si am fost rasplatiti prin faptul ca am gasit un loc minunat, iar dupa ce se asezara gonacii la locurile lor, se ivi o namila de urs. Mr. Morie trase si-l intinse la pamant, dar el se scula iar si fugi. Eu trasei de la departare si-i fransei un picior dindarat. N-aveam noroc, caci zapada nefiind prea mare, ursul putea merge destul de repede, ceea ce si facu; apoi, erau si pomii, astfel ca, din nenorocire, se facu nevazut.

Ne luaram dupa urmele lui, dar furam nevoiti sa renuntam, caci nu puteam sa-l urmarim mai mult, avand sa ne intoarcem la Petersburg la timp pentru marele bal. Dar totusi, cred c-au sa ne aduca ursul, caci am aflat de la gonaci ca l-am fi putut prinde cu usurinta daca am mai fi stat o zi: ii rugaram sa ni-l aduca la St. Petersburg daca se intampla sa-l prinda.

A fost o excursie minunata si drumul cu sania, ziua si noaptea, prin aceste paduri e cel mai incantator lucru din lume. Sper sa mai fac cateva plimbari la fel, dar saptamana aceasta lady Coke, cu mine si cu dl Soloviev plecam la Moscova, oras pe care, bineinteles, trebuie sa-l vedem.

Nu prea am fost izbit de frumusetea rusoaicelor, dar multi din barbati cat se poate de frumosi, iar uniformele de la palat, in zilele de mare gala, sunt ceva uimitor.

A fost aseara un bal de vreo doua mii de oaspeti. De acum are sa fie un sir neintrerupt de baluri, pana incepe postul. Acum, scumpa printesa Marie, trebuie sa va trimit cel mai afectuos salut. Ma intreb daca au sosit vreodata cartile ce I le-am trimis lui fräulein, cu o cadra in ele. Poate veti fi buna sa intrebati?

La revedere, cu toata dragostea, al dumneavoastra devotat Maurice A. Bourke'

Mai aveam inca un foarte bun prieten in zilele acelea nevinovate de la Malta; e vorba de varul nostru George. Cu toate ca era cu zece ani mai mare decat mine, era si el foarte tanar pe acea vreme si nicidecum prea mare sau prea mandru de a nu petrece de minune in tovarasia noastra.

Mi se pare ca nici nu i se zicea pe atunci ducele de York, ci numai printul George. Era si el pe vasul “Alexandra', sub comanda tatei. Parintii mei il iubeau foarte mult, si la Saint Antonio avea intotdeauna o camera pregatita pentru dansul, cand nu era retinut la bord. Varul George era un tovaras foarte iubit de noi. Avea si el darul sa potoleasca zvapaiatul nostru trio. Ne poreclise “dragele trei', dar imi amintesc cu mandrie ca, in ceea ce-l priveste pe varul George, eu eram fara doar si poate cea preferata; nu putea fi despre aceasta nici o indoiala.

Ce incantatoare veselie impartaseam cu George, ce nevinovata veselie!... Ne plimbam intr-un docar inalt cu doua roti; calul pe care il mana el, un murg foarte linistit, se numea Cockey. Una din noi sta langa dansul si celelalte doua, la spate. Cele de la spate stateau de obicei in genunchi pe bancheta si flecareau cat le tinea gura cu cei doi din fata. Mai erau si minunate plimbari calare, cu varul George, care avea un roib cu par lucios, numit Real Jam.

La Malta, toata lumea privea cu luare-aminte caii vecinilor sai, caci tineau un loc atat de mare in viata de acolo, incat ai fi crezut ca fac parte din familie. Real Jam era o fiinta desavarsita, si cand luara sfarsit zilele de la Malta, stapanul lui il lua cu dansul la Sandringham. De cate ori era cu putinta, varul George ne insotea in excursiile noastre de fiece sambata, si-i placea sa declare ca “dragele trei' se purtau mult mai bine si erau mai putin zburdalnice cand conducea el nebunatica gloata.

×