Mărirea şi decăderea visului american

Data de 1 iunie va intra în istoria SUA. Ca şi 15 septembrie, ziua falimentului Lehman Brothers, cel mai mare din istoria planetei, data de 1 iunie este legată de un faliment: cel al General Motors, cel mai mare faliment industrial din lume.

Povestea măririi şi decăderii General Motors, un simbol al industriei de peste Ocean, este asemănătoare tuturor falimentelor răsunătoare. Mândrie combinată cu greşeli economice strategice, costuri imense, pierderea luptei cu eficienţa competitorilor japonezi, preţul crescând al bariliului de petrol toate şi-au avut partea lor la trimiterea General Motors pe cealaltă lume economică. GM a cerut protecţie în faţa creditorilor cu active de 82,3 miliarde de dolari şi datorii de 172,8 miliarde de dolari.

Povestea General Motors, o companie chintesenţială pentru secolul al XX-lea, cu unităţi de producţie în 34 de state şi 244.500 de angajaţi, începe în 1908.
Atunci, William Durant, producător de trăsuri, pune bazele GM incluzând în producţie Buick Motor, iar în anul următor achiziţionează Oldsmobile, Oakland Motor Car Company, cunoscută acum drept Pontiac, Cadillac şi Rapid Motor Vehicle rebrenduită GMC.

În 1911, Durant pleacă de la GM şi porneşte o nouă companie împreună cu pilotul Louis Chevrolet. Dar Durant se va întoarce la GM în 1916, iar în 1918 General Motors cumpără Chevrolet. Anul 1919 aduce cu sine formarea GM Acceptance Corp, pentru a finanţa cumpărarea de maşini. Ulterior, GMAC devine o instituţie financiară în toată regula, care va acoperi mai multe domenii, inclusiv cel imobiliar.

Cadillac LaSalle, lansat în anii '20, a făcut furori cu formele şi stilul său. Marea Depresiune, cum a sosit, a şi trecut, iar constructorul a supravieţuit condiţiilor economice vitrege din anii 1929-1933. Ba chiar s-a extins, achiziţionând Opel din Germania. În schimb, în 1936 şi 1937, compania are probleme foarte mari cu muncitorii. Aceştia au ocupat timp de 44 de zile fabricile din Flint într-o grevă pentru salarii şi beneficii. Muncitorii ignoră chiar un ordin judecătoresc de evacuare, iar greva nu trece până ce GM nu negociază cu United Automobile Workers of America, sindicatul muncitorilor.

 În cursul celui de-al doilea război mondial, GM şi-a schimbat liniile de asamblare pentru a participa la efortul de război. Între 1942 şi 1945, GM furnizează bunuri de peste 12 miliarde de dolari, incluzând aici avioane de luptă, tancuri, motoare diesel pentru Marina SUA, mitraliere şi cartuşe, precizează revista americană BusinessWeek. După război, gigantul introduce primele motoare V8 pe maşinile Cadillac şi Oldsmobile (1948), în timp ce popularul Buick Roadmaster (1949) vine cu un nou tip de transmisie şi un nou design.

"CE E BUN PENTRU GM E BUN PENTRU AMERICA"
Compania creşte văzând cu ochii şi este unul dintre pilonii industriei americane. Preşedintele GM Charles Erwin Wilson este citat spunând "Ce este bun pentru General Motors este bun pentru ţară" în Senatul american atunci când era audiat pentru a deveni Secretarul pentru Apărare al preşedintelui Dwight Eisenhower. Wilson a fost confirmat în funcţie.

Corvette, unul dintre cele mai populare modele ale grupului, este lansat în 1953. Preţul: doar 3.498 de dolari. Pasiunea americană pentru maşini cromate îşi are originea în modelele de lux Cadillac Eldorado, puse în vânzare în 1959. Istoria GM nu e lipsită de scandaluri. Ralph Nader publică în 1965 cartea "Nesigur la orice viteză" subliniind lipsa oricăror elemente de siguranţă. Cartea a dus la elaborarea unei legislaţii a protecţiei şoferilor şi pasagerilor în anul următor.

În acelaşi timp, Nader dă în judecată GM pentru invadarea intimităţii după ce gigantul auto a angajat detectivi particulari pentru a-i cerceta viaţa privată. A câştigat 425.000 de dolari în urma verdictului. Pontiac Firebird şi Chevrolet Camaro, maşini intrate în legendă prin forţa degajată, îşi fac şi ele apariţia ca simboluri ale culturii anilor '60. În 1968, compania deschide General Motors Building, un zgârie-nor aflat în New York pe Fifth Avenue.

Dar vai, criza petrolului din anii '70, loveşte constructorul, care începe în octombrie 1973 să producă maşini mai mici şi mai puţin puternice. Cultura "muşchilor americani" primeşte prima lovitură. Anul următor, compania introduce un convertor catalitic care să reducă emisiile conform cu legislaţia.

ÎMPOTRIVA ISTORIEI
Anul 1989 surprinde compania făcând concedieri şi închizând fabrici în Flint, statul Michigan, exact locul său de naştere. Din 1990, General Motors începe să se extindă agresiv în afara SUA. Behemothul cumpără 50% din acţiunile producătorului suedez Saab. Însă acasă, în America, este din ce în ce mai vulnerabil în faţa competitorilor japonezi.

Din această cauză, GM va lansa tot în acest an brandul Saturn, ca parte a unui efort de a face faţă presiunii japoneze. John F Smith, preşedintele din 1996 al uriaşului industrial lansează EV-1, o maşină propulsată electric. S-a vândut în 800 de exemplare, iar în 2003, compania decide oprirea producţiei la acest model din cauza pierderilor pe care le provoca.





Tot în 1996, GM cumpără un alt bloc-turn, Renaissance Center, dezvoltat în anii '70 de Henry Ford al II-lea şi îşi relochează sediul la Detroit. În 1999, GM cumpără drepturile de a produce Hummer. În 2000, General Motors era în culmea gloriei sale comerciale. Titlurile sale erau cotate la 94,62 de dolari pe o acţiune, maximul tuturor timpurilor. În mai 2009, o acţiune se tranzacţionează pentru mai puţin de 1 dolar.

DRUMUL CĂTRE COLAPS
Tot în 2000, Rick Wagoner este învestit ca director executiv. Devine preşedinte al Consiliului de Administraţie în 2003. Concurenţa japoneză este tot mai sufocantă, iar producătorul auto anunţă planurile de închidere a brandului Oldsmobile. Ultima maşină purtând acest nume este produsă în 2004. Anul 2005 aduce prima zvârcolire: gigantul începe să se restructureze, după ce a pierdut 10,5 miliarde de dolari, pierderi aduse parţial de creşterea preţului la petrol.

Era maşinilor musculoase, cu motoare enorme, sunete puternice şi consum pe măsură trecuse fără ca boşii de la GM să-şi dea seama.

Din acel an, compania este în luptă continuă cu datoriile. Criza financiară declanşată în 2007 reduce şi mai mult posibilităţile. În 2008, General Motors este în genunchi şi cere bani de la Congres. Acesta aprobă deblocarea sumei de 17 miliarde de dolari pentru GM şi Chrysler. Episodul rămâne memorabil după ce executivii General Motors au debarcat din avioane private de 35 de milioane de dolari, deţinute de GM, pentru a cerşi banii publici.

Rick Wagoner este aruncat peste bord la presiunea administraţiei Obama la începutul anului 2009. Frederick Henderson este numit director general cu misiunea de a prezenta un plan de viabilizare a companiei până la 1 iunie. Ceasul ticăie, iar secunda-limită trece.
General Motors trebuie să îşi înfrunte propriile decizii şi intră în faliment.

 

Din criză în criză de-a lungul anilor
General Motors n-a dus-o pe roze în cei 101 ani de existenţă. Compania s-a confruntat cu mai multe greve de amploare. Dacă în 1936-1937 muncitorii au ocupat timp de 44 de zile fabricile din Flint, în 1945-1946 sindicatul United Automobile Workers (UAW) a declanşat o grevă de 113 zile în încercarea de a obţine majorări salariale. În septembrie 1970, într-o Americă roasă de recesiune şi inflaţie, 400.000 de lucrători de la GM, 0,5% din angajaţii americani din industrie, au intrat în grevă.

Aceasta a fost cea mai importantă mişcare sindicală la nivel naţional din istoria companiei şi a durat aproape 10 săptămâni. Pe durata protestului rata şomajului la nivel naţional a crescut de la 5,1% la 5,5%, pentru că încetarea producţiei la GM a lovit în companiile care lucrau cu aceasta, iar rata de creştere a PIB-ului SUA s-a redus de la 2,5% la 1,4% în acel trimestru. Şi grevele nu au fost singurele probleme.

În 1973 ţările OPEC au sistat livrările de petrol către naţiunile care au susţinut Israelul în conflictul cu Siria, Egiptul şi Irakul. Piaţa auto americană a fost puternic afectată de acest embargo. Producătorii americani, care făceau maşini cu motoare puternice şi "lacome" au fost loviţi de invazia de maşini europene şi asiatice mai "econoame". GM a fost nevoit să investească în dezvoltarea unor modele eficiente.

După doar şase ani, America a fost lovită de o a doua criză a petrolului şi constructorii săi auto s-au confruntat cu o nouă scădere a vânzărilor. În 1992, GM s-a aflat la un pas de insolvenţă şi faliment după ce în 1991 înregistrase o pierdere de 4,45 miliarde de dolari. A urmat o perioadă de revigorare, însă în 2005 GM a intrat iar la apă afişând pierderi de 10,6 miliarde de dolari.

    Florina Zăinescu

 

 

Opel virează spre Moscova şi intră în concurenţă cu tradiţionala Volga
Guvernul german s-a luptat să protejeze bunurile Opel de falimentul General Motors şi a reuşit să vândă compania chiar cu o zi înainte de falimentul gigantului american. Ca o ironie a istoriei, Opel a ajuns la ruşii de la Sberbank pentru a ocoli falimentul GM, după ce în urmă cu 80 de ani a fost preluată de GM tocmai pentru a scăpa de efectele crahului financiar din 1929-1931.

 

Fanionul industriei auto germane a intrat acum pe mâna ruşilor de la Sberbank, care iau în calcul să producă autoturismele Opel la fabrica din Nijni Novgorod, situată la 440 km de Moscova, unde se fabrică acum Volga. Însuşi premierul rus, Vladimir Putin, a declarat că acordul prin care banca de stat Sberbank a preluat 35 de procente din divizia Opel a General Motors trebuie integrat în strategia de dezvoltare a sectorului auto rusesc.

 

Rămâne de văzut dacă visul ruşilor de a construi "Opelul rus" sau de a "transforma Opel în Volga", cum au titrat ziarele ruseşti, poate deveni realitate. Problema este că deocamdată Sberbank nu deţine decât 35% din Opel, la egalitate cu General Motors. Cum celelalte acţiuni aparţin companiei canadiene Magna, care controlează o cincime din acţiuni, şi salariaţilor, care au şi ei 10%, există şi varianta ca Magna să se alieze cu compania care va cumpăra marca Saturn a GM şi să producă aceste maşini în SUA sau în Canada. Saturn e marca-soră a Opel în SUA.

DESPĂGUBIRI DE RĂZBOI
Uzina Opel a mai ajuns la ruşi "dezmembrată" în anul 1945, drept despăgubire de război. Întreaga instalaţie de producţie a fost atunci dezactivată şi trimisă în Uniunea Sovietică, după ce în război, în anul 1944, sediul din Rüsselsheim a fost distrus în proporţie de 50%, iar cel din Brandenburg a fost făcut una cu pământul. Totuşi, la numai doi ani, Opel reînvie din propria cenuşă şi reîncepe producţia de maşini cu modelul Olympia.

În 1953, uzina producea peste 100.000 de unităţi anual. Istoria fabricii a început în 1862, când Adam Opel a intrat în afaceri în oraşul său natal, Rüsselsheim, şi a construit prima maşină de cusut. Afacerea mergea ca unsă, şi în anul 1886, fiii lui Adam decid să intre în afaceri cu biciclete, ulterior şi cu motociclete. Abia în 1899 apare numele primului automobil marca Opel, Opel Patent Motor Car, System Lutzmann.

Până în anul 1906, uzina a produs deja 1.000 de automobile şi şi-a mai construit un alt sediu în Berlin. Anii de prosperitate se termină o dată cu criza financiară din 1929, când GM a salvat Opelul prin preluarea unui pachet de 80% din acţiuni cu doar 26 de milioane de dolari. În 1935, gigantul american devine acţionarul majoritar.

Au urmat 80 de ani de dezvoltare, timp în care Opel a devenit una dintre cele mai importante companii europene, cu fabrici în Germania, Polonia, Spania, Anglia, Belgia, India, Taiwan şi cu 26.000 de angajaţi. Rămâne de văzut care va fi soarta acestor oameni.

 

Hummer made in China
Buick, Cadillac, Chevrolet, Daewoo, GMC, Holden, Hummer, Pontiac, Saturn, Saab, Vauxhall, mărci celebre aflate în posesia General Motors, sunt acum de vânzare, scoase "pe tarabă" de guvernul american sau închise. Deasupra hoitului General Motors roiesc investitori chinezi, ruşi şi indieni, care speră să cumpere pe mai nimic mărci cu istorii de o sută de ani.

Totuşi, guvernul american vrea să susţină mărcile Cadillac, Buick, GMC şi Daewoo, pe care le va include în noul GM, aflat în proprietatea statului. Hummerul, marcă emblematică pentru industria autovehiculelor 4x4 din SUA, a ajuns la producătorul de utilaje grele Sichuan Tengzhong, din China. Imediat după parafarea acordului, compania chineză a anunţat că va păstra actuala conducere executivă a Hummer şi "echipa operaţională".

Chinezii sunt încrezători în brandul Hummer, pentru că piaţa SUV-urilor reprezintă 25 de procente din imensa piaţă auto chineză, iar brandul va fi produs şi pentru export. Guvernul american este mulţumit, vânzarea a salvat 3.000 de locuri de muncă din SUA. În negocieri mai sunt acum mărcile Saturn şi Saab, pentru care există deja ofertanţi ţinuţi secreţi de companiile şi guvernele implicate. Mărcile care nu vor avea căutare vor avea aceeaşi soartă ca şi Pontiacul, ce va fi închis în 2010, fiind pe cele mai mari pierderi.