Mariupol – orașul unde Moartea și-a luat viză de flotant

Fetița se joacă cu paginile unei cărți, îi e teamă. În fundal se aude bubuit de tun, deasupra străzile sunt presărate cu cadavre. Filmarea cu drama micuței nu creează emoție, devine propagandă: „Mariupol. Luptăm până la ultimul om!”.

În orașul din estul Ucrainei, moartea agață după cherem. Nu doar soldații cad sub focul automatelor. Mulți care pavează străzile sunt trupurile civililor. Ieri, de Florii a mai avut loc un masacru. Când camera pornește, vezi o stradă frământată de bombe, undeva lângă ceva ce pare a fi fost o fabrică. Este Ilici, o mare uzină din Mariupol. Lângă asfaltul rupt din pricina bătăliilor, sprijinit de trunchiul ronțăit de gloanțe al unui copac, este un corp. Omul a murit privind cerul. Lângă cadavru este o pungă. Camera nu zăbovește mult asupra omului mort de lângă copac, cadrele fug către mijlocul străzii, acolo e o mogâldeață. Chiar pe mijloc, într-o rână. Se vede cum sângele s-a scurs din cel împușcat, a curs înspre rigolă. 

Cel care filmează merge repede: pe trotuar mai este un civil, zace cu fața la pământ și puținul din sacoșa pe care o avea este împrăștiat în jur. Pe trotuarul de vizavi îi numeri: unul, doi, trei, patru. Cam la cinci metri depărtare unul de celălalt. Par că dorm liniștiți pe betonul scormonit. 

Trotuarul are o culoare nouă: un roșu proaspăt, amestecat cu negrul de pământ reavăn aruncat de explozii din grădinile din jur. O stație de autobuz este ferfeniță. În resturi a izbit o mașină albastră. E ciuruită. Ușa șoferului e deschisă, la puțină distanță a căzut șoferul, probabil. Cadavrul lui zace sub niște ciulini, se uită către corpul unui bărbat care și-a dat sufletul, mai încolo, împroșcat de gloanțe. Camera se oprește brusc. 

Morții prinși în filmare sunt civili din Mariupol care au căzut în schimburi grele de focuri.  Până acum astfel de masacre erau subiecte cu care se acuzau taberele: separatiștii ajutați de ceceni (care luptă pentru Federația Rusă) și paramilitarii Azov, sprijiniți de voluntari străini (care apără cauza Ucrainei). Ultimul masacru nici nu a fost luat în seamă. 

Înmormântări în viteza glonțului

Într-un cartier din Mariupol, controlat de forțele Federației Ruse, se împarte pâine. Un copil povestește că nu-i place războiul. A venit într-un suflet @la pâine@. Pe drum soldații au tras după el. Sunt unii cărora nu le plac civilii care cer ajutorul rușilor. Copilul spune că nu a mai mâncat nimic de câteva zile. Mai înspre centru, un mare bulevard e despărțit de rămășițele unor blocuri de o zonă verde. Două doamne traversează în fugă, nu se știe de unde poate veni glonțul. Ori grenada. Sau racheta. Nu mai e nimeni pe o întinsură cât bate camera. Doar un bătrân pigulește agale cu o săpăligă o ridicătură de pământ. Acolo e înmormântată soția sa. La căpătâi două bucăți din rest de scândură îi sunt cruce. Pe fundal se vede acum tot părculețul: e presărat cu morminte săpate în fugă. 

În fața blocurilor nu mai miră pe nimeni că au apărut gropi în care sunt înmormântați  în viteză cei ce au devenit ținte vii pentru forțele care distrug orașul casă cu casă. Morminte au apărut și pe marginea străzilor, și la locurile de joacă. Vezi un balansoar lângă o cruce de nuiele, un tobogan lângă un mușuroi de pământ sub care a fost pus câte unul împușcat aiurea. Azi dimineață, a mai apărut încă o filmare: o stradă liniștită. Curios, nu se aude niciun bubuit. Doar foșnetul resturilor luate de vânt. Pe stradă sunt mașini cu ușile deschise. Tabloul este privit de pe o bancă de către o femeie. Mașinile sunt, toate, avariate de explozii, femeia e moartă. Sub gluga trasă peste cap i se poate vedea un pic fața: o paloare de verde-cenușiu. În ultimele zile, la Mariupol a fost cald, apoi a plouat. Resturile de oameni se descompun pe străzi, puțini mai au curajul să-i îngroape. Nu știi de unde vine glonțul. 

Mariupol. Filmarile au fost facute ieri si astazi cu ajutorul dronelor. Intr-un video - folosit de Ramzan Kadirov ca propaganda - se poate vedea cum este provocat dezastrul chiar de catre soldatii sai. Mariupolul a devenit un oras-ruina in care, zilnic, se petrec zeci drame pic.twitter.com/gHcCwdeIpL

— Jurnalul (@JurnalulN) April 16, 2022

Cum se distruge un oraș cu tancul

Înspre Azovstal – ultima redută a ucrainenilor – e jale. Fiecare bloc dărâmat are propria filmare pusă pe canalele virtuale. Fiecare luptă e dusă cu imagini și mesaje de propagandă. În marginea terenului de bătălie e găsit un voluntar din Batalionul Azov. E mort, corpul i-a fost aruncat într-o pubelă. Într-o casă asediată, niște ceceni se distrează. Ca în filmele americane care arătau războiul din Vietnam, cecenii aruncă într-un beci – în care, zic ei, s-au refugiat luptători ucraineni – două grenade. Pivnița bubuie, pe imagini se văd fire de praf ce se scurg din tavanul casei. Un cecen varsă un încărcător de mitralieră de companie în ce a mai rămas jos. Apoi, e liniște. „Hamdulilah”! (adică „Voia lui Dumnezeu”), conchide unul pe filmare.

 Alte imagini arată o bestie de tanc greu T 72 care calcă totul în șenile - mașini, resturi de case, copaci – și se oprește un pic. Tunul bubuie de-l clatină și pe cel care filmează. Jumătate din blocul de vizavi a dispărut. Apoi, sunt cadre cu ceva ce, odată, a fost o stradă. Acum e un amalgam de resturi. Un bloc întreg sare în aer. Un batalion de separatist își adjudecă fapta: a fost o răzbunare pentru un camarad ucis de un lunetist ascuns acolo. 

Luptatorii ucraineni sunt urmariti cu lovituri de mortier. La Mariupol pic.twitter.com/9TxX3hpRCG

— Jurnalul (@JurnalulN) April 17, 2022

Vin și alte filmări. De sus, de această dată. Camera unei drone arată cum unii din Azov sunt fugăriți cu lovituri de mortier. Se întâmplă în zona portului – acolo, acum o săptămână, era teritoriu sub control ucrainean. Pe filmare loviturile prind un grup de paramilitari. Unul încearcă să tragă după el corpul unui camarad rănit. Siluetele pier într-un nor de fum. Aproape, un alt masiv T 72 își face cărare printre apartamentele unor blocuri. Foc pe țeavă, totul în fața mastodontului de metal se năruie. În spate vin două transportatoare: trasoarele macină ce a mai rămas în picioare. Un Suhoi varsă șir de bombe explozive înspre Azovstal. Se vede ca în filme, cu luciri roșii-portocalii.

„Știi unde ești, Alice?...Da. Într-un buncăr...Și îți place aici?”. Micuța dă din cap: nu. „Aș vrea să plec acasă. La bunica Sveta…”.