Mărţişorul la alte popoare

Mărţişorul este o tradiţie unică în sud-es­tul Europei. Pe lângă români, mai toa­te popoarele din Balcani îl săr­bă­to­resc. Fe­lul în care e sărbătorit face însă ca fi­e­ca­re mărţişor să fie unic în fiecare ţară.

Nici un anotimp nu este mai frumos decât primăvara. În multe locuri din lume acest anotimp este sărbătorit în fel şi chip, dar nici un festival sau sărbătoare nu este mai impresionant decât mărţişorul din Europa de Est.

MARTENIŢA. Bulgarii pre­ţu­iesc peste măsură sărbătoarea măr­ţi­şo­rului şi susţin chiar că originea obice­iu­lui provine de la ei, de unde ar fi fost preluată şi de alte popoare din Balcani. Argumentul lor este o legen­dă bulgară, care spune că Huba şi fra­tele său, Boian, se aflau în prizonie­rat când hanul Asparuh le-a trimis un şoim legat cu un fir de aţă albă, pentru a le da de ştire că îi va ajuta să eva­de­ze. Cei doi au reuşit să fugă, însă, în apro­piere de malul Dunării, Boian a fost ucis. Huba a dat drumul şoimului care avea legat de picior firul de aţă albă înroşit de sângele lui Boian, pentru a-l înştiinţa pe Asparuh despre moartea fratelui său. La aflarea veştii, de durere, hanul bulgar a poruncit soldaţilor săi să poarte un fir de lână albă şi unul de lână roşie pentru a-i feri de necazuri. Acest lucru s-ar fi în­tâm­plat la 1 martie 681.

În Bulgaria, mărţişoarele sunt oferite şi bărbaţilor, de obicei sub forma unui şnur alb cu roşu, simplu. Nici animalele nu sunt mai prejos. În satele mici din munţi, oamenii le pun mărţişoare pisicilor, mieilor, cailor, caprelor, iar casele au şi ele propriul mărţişor. În anumite regiuni din Bulgaria, mărţişoarele sunt purtate în funcţie de statutul social: fetele nemăritate în partea stângă a rochiei, fetele bătrâne, la degetul mic al mâinii stângi, iar bărbaţii căsătoriţi, la şoseta dreaptă. Marteniţa, cum sunt denumite mărţişoarele în bulgară, au fost acceptate din timpuri străvechi, ca o amuletă specială, care te poate proteja de spiritele rele. Şi acum bulgarii cred că vor fi sănătoşi tot anul dacă poartă marteniţa, zicala de bază fiind: “Dacă nu porţi mărţişor, Baba Marta va aduce spiritele rele în casa ta”. Baba Marta, ca şi Baba Dochia a românilor, personifică primăvara. Conform tradiţiei bulgare, Baba Marta este o bătrână capricioasă şi neputincioasă, care se sprijină într-un băţ de fier. Din acest motiv, în fiecare an, la sfârşitul lui februarie, bulgarii fac curăţenie generală în case, deoarece Baba Marta nu vizitează decât casele îngrijite!

ŞI BĂRBAŢII POARTĂ. La cele două fire de mătase răsucite între ele se ataşează monede, păr din coadă de cal, mărgele, usturoi, carcase de melci şi altele, care formează amuleta. Deoarece marteniţa (marta, marticika, gadaluşka, kicilka – în funcţie de zo­nă), cum sunt denumite măr­ţi­şoa­rele în bulgară, a fost acceptate din timpuri străvechi ca o amuletă specială, care te poate proteja de spiritele rele. De ceva vreme românii se tot miră: “La bulgari, şi bărbaţii primesc mărţişoare!”. Ei bine, da, aşa este, în Bulgaria, măr­ţi­şoa­rele nu sunt oferite numai fetelor, ci şi băieţilor – de obicei sub forma unui şnur alb cu roşu, simplu. Dar şi în Moldova există zone în care fetele confecţionează mărţişoare şi le oferă aleşilor lor. Şi în Bucovina la fel.

MĂSELNIŢA. Ca şi măr­ţi­şo­rul românesc, cel rusesc datează din vremuri păgâne şi este o sărbătoare a revenirii primăverii. Mesele îm­bel­şu­ga­te sunt obiceiuri care trebuie să în­so­­ţească această tradiţie.

Clătitele sunt preparatele cele mai importante. Acestea sunt rotunde, galbene şi calde, la fel ca şi soarele. Sunt servite cu unt, ciuperci sau peşte (cel mai adesea, nisetru). Sărbătoarea se încheie cu arderea unei sperietori, care simbo­li­zea­ză arderea iernii de anotimpurile calde. Ultima zi a Mă­sel­ni­ţei este numită şi “Ziua iertării”. Atunci, toţi trebuie să ceară iertare celorlalţi pentru greşelile comise şi să fie mai în­gă­du­itori cu cei care greşesc faţă de ei.