"De când ai plecat dintre noi s-au petrecut atât de multe lucruri, probabil mult mai multe decât ar fi normal să se întâmple într-o ţară care ştie încotro o ia şi de ce... Mi-ar fi greu să-ţi spun pe îndelete povestea acestor ani, aşa că mă mulţumesc cu esenţialul. Mai ales că mi-e dor să aud comentariile tale pe care acum nu mai pot decât să mi le închipui. Ralu, mergem înapoi. După ce am intrat şi în NATO şi în UE, ne-am aşezat pe iarbă şi nici măcar nu privim cerul, ne uităm unii la alţii cu duşmănie, ne mai tragem câte o palmă şi atât. Ştiu că ai pledat mult pentru instituţii solide, care să funcţioneze dincolo de jocuri şi de sforării.
Instituţiile se prăbuşesc acum una după alta, ceea ce contează e voinţa unui singur om şi cine nu înţelege asta e intimidat, ridiculizat, filmat, înregistrat, ostracizat. Judecătorii pleacă din justiţie, doctorii din spitale, profesorii din şcoli, românii din România.
În acest vid, cei care conduc cheamă la sacrificii şi îndeamnă la reforme. Nu mai e nici apatie, e o sfârşeală rău prevestitoare peste tot. Ştiu că ai pledat pentru un statut solid al presei. Acum, presa dispare, se sufocă, se refugiază pe net, e izolată sau transformată treptat în spaţiu de circ când în ţară nu e loc pentru pâine. Multe dintre ziarele la care ai lucrat sau pe care îţi plăcea să le citeşti au dispărut. Iar publicul e împins tot mai mult nu spre dezbaterile la care participai, ci spre show-uri decoltate şi probleme de budoar. Însăşi instituţia cetăţeanului e pe cale de dispariţie. Mi-e dor de tine şi în acelaşi timp o parte din mine se bucură că nu vezi toate astea...
Adrian Năstase"