"Mi-e foarte mare teamă de moarte..."

de Roxana Roseti | 09 Noi 2008 • 00:00

COLIN SCOTT • OMUL DIN SPATELE WHISKY-ULUI
Nu în fiecare zi ai ocazia să te întâlneşti la o cafea, la ora 10 dimineaţa, cu un domn în kilt – ştiţi dumneavoastră, fustanela aceea scoţiană simpatică. Şi, când domnul respectiv mai este supranumit şi "o legendă vie", atunci gândul – întrebare dacă poartă chiloţi pe sub fustanelă se ruşinează!

Domnul ce îşi flutură fusta şi cravata cu elefănţei prin Vienna Cafe Marriot într-o zi de miercuri, la ora 10 dimineaţa, este nimeni altul decât Colin Scott. Master Blender al celebrei case Chivas Brothers şi creatorul whisky-ului Chivas Regal 25 Year Old – o noutate. De fapt, un omagiu adus primei "creaţii" a brandului – un whisky maturat timp de 25 de ani în butoi, care a fost transportat din Aberdeen (Scoţia) la New York, în 1909, pentru a satisface sofisticatele gusturi ale high class-ului american. Colin continuă tradiţia familiei sale, care adună aproape 100 de ani de creat whisky (şi tatăl şi bunicul lui şi-au dedicat viaţa aceluiaşi domeniu), are o experienţă de peste 30 de ani în domeniu şi este alături de brand-ul Chivas de 35 de ani.

Păşeşte baletist, pe întâmplătoare acorduri de Chopin. Sigur pe el, un cunoscător – ştie caracteristicile fiecărui tip de whisky în parte – cum se va învechi şi care va fi caracterul său peste 12, 18 sau chiar peste 40 de ani. Este gata să turuie despre distinşii clienţi (o armată de conţi, duci, generali, amirali, plus regalităţi) ai Chivas Brothers, despre vânzări de peste 48 de milioane de sticle anual, sticle, cifre şi iar sticle. Totuşi... ce poate face whisky-ul din om?!? El, omul Colin Scott, în ce "băutură" se scaldă?

DOAR ALCHIMIST. "Domnule Scott, cât whisky beţi pe zi?" Au zburat elefănţeii, s-au întortocheat statisticile privitoare la dopurile magnifice brodate cu auriu şi argintiu, fustanela a rămas la locul ei. I s-au dus de pe frunte cutele create de fiecare sticlă, numerotată individual. Râde. "...Ceea ce facem, noi, Master Blenderii... nu bem cu adevărat whisky! Doar cuantificăm valorile, aromele, mirosurile, pe baza nasului nostru, dar, bineînţeles, pentru că acei care îl consumă, îl gustă, şi noi îl gustăm, dar nu îl înghiţim!" Dar... "Dar, desigur, când ajung acasă şi mă relaxez cu soţia şi prietenii beau puţin. Whisky-ul este foarte bun să-l... împarţi, să-l bei cu prietenii, dar trebuie consumat cu moderaţie." Bun. Atunci... cât whisky miroase, adulmecă, aşa, în general? "Într-o zi pot mirosi 20 de mostre, 200 sau chiar 400 de mostre, deci, într-un an, miros mii de mostre. Însă ceea ce este important este să verific tot timpul calitatea, maturarea în timp a băuturii noastre şi, totodată, consistenţa în timp."

LA PĂSTRARE. Depozitul fraţilor Chivas, locul unde sticlele cu preţioasa băutură aşteptau, cuminţi, clienţi mai puţin cuminţi!

100 DE ANI DE CREAT WHISKY... Şi bunicul şi tatăl lui şi-au dedicat viaţa aceluiaşi domeniu. Iar tu, Colin, să trăieşti încă din copilărie într-o lume dominată de whisky. Uimitor. "Nu este nici o problemă să trăieşti de mic într-o lume dominată de whisky (râde). Pentru că whisky-ul scoţian este sută la sută natural, deci lucrăm cu natura! Într-adevăr, tatăl şi bunicul meu au fost parte din industria whisky-ului, dar nu erau cu compania Chivas, ci cu alte companii. Nu au fost Master Blenderi, dar o viaţă petrecută în jurul whisky-ului m-a determinat să... mă dedic lui! Pentru a deveni un Master Blender... asta ia mult timp, necesită multă experienţă..."

M-a înnebunit cu acest termen, Master Blender în sus, Master Blender în jos. "E un fel de rege al whisky-ului?" "Nu cred că e rege, poate doar alchimist!" "Daţi-mi o scurtă definiţie a ceea ce înseamnă." "În primul rând, avem cea mai bună meserie din lume (râde)... Dar ca să o definesc, pot spune că noi păstrăm integritatea tuturor scotch-urilor noastre şi prin asta gustul, textura rămân constante, ieri, astăzi şi în viitor!"

LEGENDA. S-a născut în aprilie 1950, "sus, în nordul Scoţiei, pe o insulă verde, dar care nu are nici un fel de copaci, deoarece bate vântul tot timpul anului, este o zonă foarte bună pentru agricultură, se cresc oi, are multe relicve din perioada neolitică, mai bântuie şi amintirea vikingilor..." Acolo, "pe insula verde" lucra tatăl său în industria whisky-ului şi apoi a lucrat şi în Glasgow. Cum a arătat copilăria unei legende vii, "deoarece sunteţi considerat o legendă vie, asta e, ce să ne mai ascundem după deget." "A fost o copilărie normală! Creşti cu prietenii, te duci la şcoală, iar îţi faci prieteni... Nu am fost la universitate, am intrat direct în muncă, aşa că în 1973 m-am angajat direct la Chivas Brothers. În 1989 am devenit Master Blender, când fostul Master Blender s-a retras... Şi restul e istorie..." A intrat direct în muncă, adică a intrat direct în... whisky? "Nu chiar... nu am început direct cu scotch whisky-ul... Am lucrat câţiva ani într-o companie financiară, în contabilitate..." "Plictisitor, nu?." "Mda... plictisitor... scotch whisky-ul, în schimb, e foarte interesant!" "Acum vă înţeleg." Cum e să fii o legendă vie în domeniu, îi convine această etichetare? "E extraordinar că lumea spune că sunt o legendă vie... Pentru mine e business-ul de zi cu zi, e bucuria de a aduce oamenilor...whisky-ul! Durează mult timp, cam 10 ani, până ajungi un Master Blender, aşa că echipa noastră are cam 150 de ani de experienţă, per total, în whisky! E frumos, pentru că alerg, călătoresc peste tot în lume, cunosc oameni de tot felul, care îmi pun întrebări de tot felul, aşa cum faceţi dumneavoastră!"

ÎNDEMN. "Comunică, vorbeşte, bucură-te, întâlneşte-te cu oamenii... Trăieşte clipa, că mâine nu ştii ce va fi", este lunga deviză a lui Colin Scott

PETRECEREA. Nu îl oboseşte tot ceea ce face? În ce pahar mai încape familia? "Mai aveţi timp pentru ea?" "Bineînţeles!" "Înseamnă că este un pahar mare..." "E suficient de mare... Relaxarea este foarte importantă, te mai decongestionează de stresul muncii, la muncă îţi ia foarte mult timp să miroşi fiecare whisky..." Sincer, pare obsedat de această neînduplecată adulmecare a băuturii cu pricina. Chiar a declarat cândva că este gardianul unui stil unic de whisky. "De ce gardian? Păziţi o reţetă unică şi secretă, desigur." "Toate reţetele şi formulele noastre nu le dezvăluim, sunt micul nostru secret. Important pentru echipă este să transmit mai departe către viitorul Master Blender toate secretele, toate tradiţiile, tot ce este legat de reţeta acestui whisky, aşa cum şi eu le-am preluat, la rândul meu. Aşa că suntem cu toţii nişte mici gardieni ai secretelor reţetelor noastre!"

Cam ciudat să fie whisky-ul singurul vis. "Un vis care a devenit realitate. Când m-am alăturat companiei, Chivas fiind un brand cunoscut în toată lumea, a captat toată atenţia muncii mele, iar în 1997, când am creat «Chivas 18 Year Old», pot spune că a fost un coşmar devenit realitate! Nu, acum glumesc... A fost un vis împlinit. Pentru mine a fost foarte important să reuşesc să ating aceste aşteptări, să le depăşesc, o provocare. Aşa că sper, ca şi «Chivas 25 Year Old» să devină la fel." Se pare însă că este un vis nemonoton. "Lucrez cu foarte multe faţete ale whisky-ului." "Deci, whisky-ul poate fi chiar un personaj?." "Da, poate fi. Dar ceea ce este extraordinar pentru whisky-ul scoţian este că avem 190 de distilerii şi fiecare whisky produs în fiecare distilerie are caracterul lui propriu, e ca şi cum ai avea într-o cameră 190 de oameni, fiecare are firea sa proprie, şi încerci să-i combini, astfel încât să iasă o petrecere!."

ELEFANŢI ŞI NAS. "Timpul dumneavoastră liber înseamnă tot whisky?." "Îmi place să merg în natură, să pescuiesc..." "Văd că aveţi o cravată cu elefănţei...Cred că aveţi foarte mult umor, ceea ce este o parte importantă în meseria dumneavoastră..." "Este necesar şi umorul, dar este nevoie şi de multă gravitate, seriozitate. Pentru a păstra calitatea băuturii trebuie făcut totul foarte în serios. Dar, vorbind despre elefanţi, nu ştiu dacă ştiţi că Chivas are o legătură cu jocul de polo pe elefanţi. Avem şi o cupă. Nu suntem noi foarte buni la fotbal, dar suntem la polo pe elefanţi!"

Apropo de elefanţi şi de trompa lor, cum stă cu nasul, nu i-a obosit simţul olfactiv? "Nu, cred că e un lucru pe care oamenii nu-l exploatează suficient. Nu ştiu ce poate face nasul lor. Oamenii vor face doar un mic comentariu, dacă miros ceva ce le place, sau ceva ce nu le place. Nasul este cea mai importantă parte a meseriei mele, iar noi suntem testaţi înainte de a începe să facem această meserie, pentru a se vedea dacă nasul nostru distinge aromele. Deci, nu sunt şcoli, nu sunt universităţi, nu sunt examene, este doar timpul care te ajută să-ţi dezvolţi simţul olfactiv." Cu alte cuvinte, îţi trebuie un nas cu imaginaţie... "Dumnezeu ne dă nasul, te naşti cu el, fie că este supersenzitiv, fie că nu este. Eram într-o dimineaţă la Londra, am adulmecat parfumul unei femei, mirosul de ţigară de pe un bărbat, mirosul de ziare, mirosul metroului... E fantastic. Unii oameni chiar nu au capacitatea de a simţi vreun miros. Aşa că noi căutăm nasuri care sunt cel puţin peste media. Iar apoi îi pregătim, îi obişnuim cu caracterul whisky-ului..."

FEMEI, BĂRBAŢI. Îi plac băutorii? "Dacă îi pui pe oameni să facă o degustare a lui Chivas 25, pentru prima dată, îi vezi zâmbind!." Dar nebăutorii? "Totul ţine de plăcerea ta personală, e plăcut să bei, dar dacă alegi să fii nebăutor, pierzi foarte multe bucurii, dar până la urmă... ţine de plăcerea ta personală! Am cunoscut, la un moment dat, o doamnă, la o degustare, am întrebat-o dacă bea, şi a zis că... nu bea. Atunci, am pus într-un pahar înalt puţin whisky şi restul apă. Apoi am vorbit, şi ea bea, şi noi vorbeam, şi ea, astfel, a băut tot paharul. Iar, în final, am întrebat-o: "«Mai doriţi un alt pahar?»" Şi a spus: «Da»! (râde)." Dacă femeia ar fi o băutură, ce băutură ar fi? "O întrebare extraordinară... Este foarte dificil. O întrebare foarte dificilă." Atunci, dacă bărbatul ar fi o băutură, ce băutură ar fi? "Oh, Doamne! Interesant este că oamenii, la modul istoric, ar spune că whisky-ul este o băutură pentru bărbaţi. Dar în whisky găseşti băutură şi pentru femei, şi pentru bărbaţi. Aceea tare, afumată, a bărbaţilor, şi apoi, acele whisky-uri care sunt mai dulci, mai aromate, şi care ar putea avea o legătură mai mare cu femeile. Poate aici este mai mult mister decât pe partea directă, hotărâtă a bărbaţilor."

PORTRET. Omul-Colin, cel din spatele whisky-ului, are preferinţele, plăcerile şi... fricile lui, scăldându-se în aproximativ aceeaşi băutură ca noi toţi!

VIAŢA. I s-ar părea plictisitoare viaţa fără whisky? "Da, foarte!." Bun, dacă viaţa ar fi o băutură, ce băutură ar fi? "Ar trebui să fie un blender scotch whisky, pentru că într-un blended-whisky ai toate acele arome, toate acele mici caracteristici care definesc viaţa." Avem de-a face cu un colecţionar de arome. "Pe parcursul vieţii, acumulez multe arome, aşa că din punctul acesta de vedere, da, pot spune că strâng arome... ." Un om ca el ar trebui să aibă o deviză. "Trebuie să-ţi trăieşti viaţa, să te bucuri de ea. Comunică, vorbeşte, bucură-te, întâlneşte-te cu oamenii... Trăieşte clipa, că mâine nu ştii ce va fi. Viaţa de azi e foarte stresantă, aşa că e mai greu..."

"Credeţi în destin?." "Cred că există puterea binelui şi cea a răului. Însă mi-e foarte mare teamă de moarte..." Face o pauză îndelungă. "Nu m-aţi întrebat dacă port chiloţi pe sub kilt!." Fir-ar să fie, cum a parat, nu vrea să fie dramatic. Este neînfricatul păzitor al uneia dintre uşoarele plăceri ale vieţii, teoretic n-are voie să fie om, pentru simplul motiv că este simţul olfactiv al Casei Chivas. Eu plec, el rămâne gânditor în faţa unui... suc. Oare se gândeşte la buchetul de portocale dulci şi piersici, urmat de note de marţipan şi nuci, plus o nuanţă insinuantă de ciocolată, care îi caracterizează "opera" pe care a venit să şi-o prezinte la Bucureşti? Sau poate se gândeşte la faptul că face ceea ce face nu atât "din dragoste" pentru whisky, ci pentru a-şi prelungi într-un mod plăcut scurta viaţă de muritor?

E trecut bine de ora 10, e deja plină zi, o zi ca o Margarita într-o nepotrivită cupă de şampanie, cu felie de lămâie verde pe margine. Teama de moarte dispare cu o duşcă bună de whisky? Am uitat să-l întreb.

Mult timp în pivniţe

Secolul al XIX-lea, Aberdeen (Scoţia). Un oraş în dezvoltare explozivă. Aici au început James şi John Chivas să ofere elitei oraşului cele mai rafinate mâncăruri şi băuturi, din imperiul lor de mărfuri de clasă. După ce au primit primul din lungul şir de Mandate Regale de a aproviziona cu mărfuri casa Reginei Victoria, în 1843, faima fraţilor Chivas s-a răspândit atât în ţară, cât şi peste hotare. Comenzile de whisky îi... inundau, iar ei au început să îşi petreacă mult timp în pivniţele casei, pentru a experimenta noi amestecuri şi pentru a crea un whisky scoţian de lux.

Cea mai căutată

De-a lungul vremii, îndeletnicirea din pivniţă a fraţilor Chivas a fost trecută pe mâinile unor Master Blenderi pricepuţi care le-au continuat efortul. Astfel, în 1909, visul a devenit realitate: Casa Chivas oferea Americii primul whisky de lux, autentic scoţian – Chivas Regal 25 Year Old blend. În câteva luni a devenit cea mai căutată băutură alcoolică, iar New York-ul i-a adus succesul. Odată cu apariţia prohibiţiei, acest whisky a dispărut "de la suprafaţă", devenind un obiect de colecţie foarte râvnit. De dispărut însă, nu a dispărut niciodată cu adevărat...

Un om simplu, onest şi, mai ales, sincer!

Întâiul Master Blender al Chivas Brothers a fost acela care a adus lumii primul blended whisky de lux, respectiv chiar unul dintre fraţi, James. Iată cum îl caracteriza presa vremii pe acest domn: "Oamenii apelează la domnul Chivas pentru orice, iar pe el nu-l lasă inima să îi dezamăgească. Un om simplu, onest şi sincer" (Aberdeen Journal). James cumpăra butoaie din lemn de 10 galoane, de la cele mai bune distilerii din munţii Scoţiei, pe care le păstra în pivniţa magazinului său. Dotat cu un extraordinar simţ al mirosului şi al gustului, James a dobândit cu timpul cunoştinţe enciclopedice despre whisky.