Mihai Chiţac, contraatac la "13-15 iunie"

Generalul Mihai Chiţac, fost ministru de Interne după Revoluţie, a făcut o plăngere penală impotriva făptuitorilor infracţiunilor contra siguranţei statului produse in ziua de 13 iunie 1990.

Evenimentele din 13-15 iunie 1990 s-au petrecut in ceaţa timpului şi mai sunt readuse in actualitate de "incălzirea" unor procese. Instrumentarea dosarelor a stărnit multe controverse juridice. Mulţi consideră inculparea lui Ion Iliescu, a generalului Mihai Chiţac şi a altor responsabili politici ai vremii drept răzbunări politice. Generalul Mihai Chiţac a solicitat procurorului general punerea in mişcare a acţiunii penale impotriva celor care in acele zile au săvărşit infracţiuni contra siguranţei statului. Iată, in opinia generalului, care era ministru de Interne in acea perioadă, cum au decurs evenimentele.


In ziua de 13.06.1990, incepănd cu orele 14:00, grupuri de manifestanţi inarmaţi cu mijloace contondente, incendiare, iar unii chiar cu arme de foc, au atacat cu maximă violenţă instituţii de interes central ale statului, avănd ca urmare rănirea unor militari din efectivele de pază şi producerea de distrugeri materiale masive, evaluate la suma de 2,5 milioane de dolari.

Descrierea faptelor

La Poliţia Capitalei

In jurul orei 17:45, mai multe grupuri de manifestanţi au pătruns pe platforma din incinta sediului poliţiei şi concomitent cu spargerea geamurilor au forţat uşile exterioare cu ajutorul unor autovehicule parcate pe platou, reuşind astfel să pătrundă in interiorul clădirii.

Atacurile s-au concentrat asupra incăperilor serviciilor de evidenţa populaţiei, judiciar, cercetări penale, criminalistică şi centrala telefonică, de unde au fost sustrase documente, apoi spaţiile au fost devastate şi incendiate.

Concomitent au fost sparte uşile magaziilor de arme şi muniţii, de unde au sustras 112 arme (23 pistoale Carpaţi, caibru 7,65 mm; 8 pistoale mitralieră, cal. 7,62 mm; 36 pistoale Makarov, cal. 9 mm; 7 pistoale Stecikin, cal. 9 mm şi 38 arme de vănătoare), precum şi 340 cartuşe, fapt ce a constituit un evident pericol pentru siguranţa statului.

De remarcat că ulterior sustragerilor de armament şi muniţii de la Poliţia Capitalei, unii demonstranţi care acţionau in zona Ministerului de Interne aveau asupra lor arme de foc care le-au fost confiscate de către armată.
Conform declaraţiei din 15.06.1990 a prim-ministrului din acea perioadă, publicată in Raportul Grupului de Dialog Social APADOR - Comitetul Helsinki, demonstranţii "au folosit armele pe care le luaseră din clădirea Poliţiei şi au tras inspre Ministerul de Interne".

Din alte incăperi demonstranţii au sustras uniforme de poliţie şi documente de uz intern. După sustragerea armelor şi materialelor mai sus menţionate, toate incăperile au fost incendiate. In final, agresorii au pătruns in subsolul clădirii unde au incendiat garajul şi au deschis prin forţă uşile arestului de unde au evadat 84 de deţinuţi de drept comun.

La sediul Serviciului Romăn de Informaţii.

După ce au ocupat sediul Poliţiei Capitalei, un grup de manifestanţi alcătuit din căteva zeci de persoane a trecut la atacul sediului Serviciului Romăn de Informaţii, reuşind să pătrundă prin forţă in clădire. După ce au distrus centrala telefonică, demonstranţii au incendiat incăperile de la parter şi tunelul de transmisiuni şi au sustras, pe lăngă diverse aparate, şi o parte din documentele secrete ale instituţiei.

La Sediul Ministerului de Interne

Incepănd cu ora 18:30, sute de manifestanţi s-au angajat intr-un asediu violent care a durat peste 8 ore, timp in care au atacat in valuri clădirea centrală a ministerului, precum şi cele ale studioului cinematografic şi biroului de informaţii pe care le-au distrus prin incendiere.

Forţa principală de atac a fost exercitată asupra porţilor de intrare in minister şi a geamurilor care au fost distruse in totalitate. Gama mijloacelor de atac folosite de manifestanţi a fost amplă şi variată: pietre aruncate manual şi cu catapulte, lanţuri şi alte obiecte metalice, băte, sticle incendiare, vase cu benzină, unii agresori avănd asupra lor şi arme de foc. De remarcat că o parte din sticlele incendiare folosite, aveau efecte incendiar-detonante, aceste mijloace fiind de provenienţă străină. După căteva ore de atac, demonstranţii, văzănd că nu pot pătrunde in clădire, au intensificat atacurile cu mijloace incendiare, concomitent cu intreruperea circuitului apei, astfel incăt personalul aflat in interior să nu poată stinge incendiile, şi in acelaşi scop au blocat o autospecială a pompierilor, căreia i-au tăiat furtunurile de dispersie a apei. Atacurile asupra sediului ministerului s-au amplificat prin aducerea lăngă zidul clădirii a unui microbuz incărcat cu butelii de oxigen, prin detonarea cărora se urmărea distrugerea clădirii, precum şi prin incercarea de a folosi gazul metan pentru producerea unei explozii puternice la subsolul acesteia.

In scopul ruperii grilajului metalic de la poarta de intrare in minister au fost folosite lanţuri trase de maşini, precum şi forţa unor autobuze grele propulsate pe panta dinspre Calea Victoriei.

La sediul Televiziunii Romăne

Incepănd cu ora 17:30, grupurile de manifestanţi au escaladat gardurile şi au pătruns in clădire, unde au provocat distrugeri pănă la etajele superioare. Unii manifestanţi au atacat cu răngi, cuţite, şi băte persoanele aflate in incinta televiziunii, provocănd decesul prin injunghiere a uneia dintre ele.

Indicarea făptuitorilor

Menţionez că nu deţin date precise referitoare la făptuitori. Consider că unele date cu privire la persoanele implicate in atacurile sus menţionate pot fi obţinute de la demonstranţii nominalizaţi in Raportul Comisiei Parlamentare de anchetă a evenimentelor din 13-15 iunie 1990, care la Cap. IV, pct. 3 precizează că: "Atăt la Poliţia Capitalei, căt şi in zona Ministerului de Interne şi Televiziunii s-a remarcat prezenţa unor lideri şi manifestanţi din Piaţa Universităţii (Marian Munteanu, Mihai Lupoi, Nica Leon, Mihai Gheorghiu, Dumitru Dincă, Ioan Neamţiu, Teodor Mărieş ş.a.).