Mihai Constantinescu si "O lume minunata"

PASIUNE ● Iubirea, poezia si necuvintatoarele... pe portativ
Un artist iubit de toate generatiile. Un nume care nu mai are nevoie de prezentare: Mihai Constantinescu.A indragit muzica de cind se stie, admirindu-si tatal, care avea o voce fenomenala. Luni, 11 august, o noua Editie de Colectie cu CD.

PASIUNE ● Iubirea, poezia şi necuvîntătoarele... pe portativ
Un artist iubit de toate generaţiile. Un nume care nu mai are nevoie de prezentare: Mihai Constantinescu.A îndrăgit muzica de cînd se ştie, admirîndu-şi tatăl, care avea o voce fenomenală. Luni, 11 august, o nouă Ediţie de Colecţie cu CD.

A învăţat să preţuiască muzica încă din copilărie, admirîndu-şi tatăl, militar de carieră, care avea o mare pasiune: îi plăcea să cînte şi să asculte arii de operă. "Tata a fost un om deosebit. Aveam doar 14 ani cînd s-a prăpădit... Înainte să fie scos la pensie trebuia să fie avansat general, dar n-a mai apucat. El a cîntat extraordinar. În ultima parte a vieţii a cîntat în trei coruri de biserici, precum şi la sinagogă. Cînta extraordinar de bine, era foarte apreciat şi mă mai lua şi pe mine şi, cînd se ridica şi începea să cînte, îngheţa toată lumea. El era tenor, undeva între Carusso şi Tito Spinto, marii grei ai vremii respective. Avea obiceiul să mă ia la Operă, să văd, să ascult şi poate că, într-un fel, mi-a creat o anumită imagine vizavi de muzică, de ceea ce înseamnă muzică", îşi aminteşte interpretul.

Pe cînd era elev în clasa a IV-a sau a V-a, colegii lui Mihai îl supranumiseră "Soprana". "Am fost remarcat şi cooptat în Corul de copii Radio. Am făcut parte din cor cam un an şi ceva, pînă cînd la Ateneul Român a fost ultimul concert, pentru că s-a făcut imprudenţa ca la final, bisaţi fiind ca şi copii, am cîntat Ave Maria. A fost dat afară dirijorul, Ion Vanica, şi aşa s-a încheiat şi povestea mea cu Corul de copii Radio.

BUCURIE. Pe cînd era elev în clasa a X-a, muzica îl însoţea pretutindeni. Se visa... toboşar şi ţinea ritmul, folosind pe post de baterie un scaun, în pauzele dintre cursuri. S-a alăturat apoi formaţiei Mondial, repetiţiile fiind susţinute în Clubul 303 din Politehnică. "M-am întîlnit cu băiatul dirijorului Vanica, Romeo. Este vorba despre cel care a compus melodiile pentru formaţia Mondial. Eu le-am ştiut primul, le-am cîntat primul, am cîntat şi cu ei în primă formulă. Apoi am cunoscut la Casa Studenţilor alţi băieţi, care erau conservatorişti toţi, în formaţia Dixi ’67: Petre Magdin, Marius Ţeicu, mai tîrziu a venit şi Marcel Dragomir; am susţinut nişte spectacole de varieté cu un mare succes. La vremea aceea, Casa Studenţilor era mult peste ceea ce se poate chema teatru de revistă. Noi ne întîlneam pentru că ne agream, doream să cîntăm, dar nu era la mijloc problema banului. Cîntam pur şi simplu din plăcere şi nu visam că vom deveni cineva. Ne bucuram că ne aplaudau cei din sală, ne gîndeam cum să facem mai bine, mai interesant", mai spune artistul.

REUŞITĂ. În 1971, la o emisiune de varietăţi, Mihai s-a prezentat cu două piese: "Anotimpuri" şi "Porumbiţa". "Într-o mare de solişti consacraţi, am venit eu, şi am făcut trei bisuri. Şi, uite aşa, a început povestea vieţii mele...", continuă interpretul pe firul amintirilor. Succesul nu s-a lăsat prea mult aşteptat. Oamenii îl recunoşteau pe stradă, îl opreau şi-i fredonau melodiile. Iar după spectacole primea zeci de buchete de flori. A făcut nenumărate turnee, în ţară, dar şi peste hotare. "Am fost într-un turneu lung, în ţară, cu trenul, într-un vagon în care fiecare aveam cabina noastră. Ne lăsa în cîte o gară. Era ceva incredibil. Noi eram copiii gărilor care mergeam şi dădeam spectacole. Sălile erau pline, arhipline, succesul nemaipomenit...", îşi aminteşte artistul.

AMINTIRI
"Ne-am născut cu pian în casă. Biata mama ne-a angajat o profesoară să învăţăm să cîntăm, dar nu prea ne-am ţinut. Dar totul a fost pe termen scurt, pentru că nu erau bani de profesoară... În perioada în care noi eram strînşi de gît de sărăcie, Mihai pleca în pădure, se căţăra în copaci, tăia crenguţe, le bibilea şi făcea sfeşnice decorative"
Ileana Cojocaru - sora artistului

COPIL MARE
"Cred că Mihai doreşte, ca mulţi dintre noi, să rămînă un copil mare, care visează că lumea ar putea fi şi rămîne o lume minunată în care nu există copii, flori sau cîini suferinzi, şi are dreptate: această lume în care trăim ar putea fi frumoasă dacă noi, oamenii, am vrea să o lăsăm aşa cum a gîndit-o bunul Dumnezeu"
Corina Chiriac

Muzică... de suflet

Pe CD-ul care însoţeşte Ediţia de Colecţie dedicată interpretului Mihai Constantinescu veţi regăsi 21 de piese cunoscute din repertoriul artistului: "Omul învaţă mereu", "Anotimpuri", "Un zîmbet, o floare", "Pe care drum", "Ad-o vîntule-napoi‘‘, "Peniţa", "Ploaia", "Bună seara, noapte bună!", "Iubiţi-ne că sîntem flori", "Am visat", "De unde vii?", "Fetiţa mea", "Timpul", "Balada unui greier mic", "O lume minunată", "Haideţi la joacă", "De-am greşit", "Sus în deal", "Te caut mereu", "Iubiţi şi cîinii vagabonzi!", "Plec în lume". În toate  melodiile, principala temă abordată este iubirea.