Inmormantarea Laurei Stoica si a lui Cristian Margescu a fost un specta-col pe jumatate tragic, pe jumatate grotesc. Din cele cateva mii de per-soane prezente, mai mult de juma-tate au venit la Cimitirul Bellu din curiozitate. O curio-zitate necrestineasca si maladiva.

Ploaie si lacrimi

Se spune ca, atunci cand ploua la inmormantare, celui care paraseste aceasta lume ii pare rau ca a murit. Ieri, in Bucuresti, a plouat torential. Laura Stoica si Cristian Margescu iubeau viata si se pregatisera sa traiasca… Cerul a plans o data cu ei.

Am evitat toata viata inmormantarile. Mi-a fost frica de ele dintr-un impuls pe care nu mi l-am analizat niciodata in mod special. Le evitam, pur si simplu. De aceea la inmormantarea Laurei Stoica si a lui Cristian Margescu tot ce am vazut mi s-a parut pe jumatate tragic, pe jumatate grotesc.

AU INTARZIAT. La ora 13:00, aleea principala din Cimitirul Bellu era ticsita de mii de oameni, care cu greu ar fi incaput in Sala Palatului. Venisera, o parte dintre ei, sa-i conduca pe artisti pe ultimul drum, iar altii, cei mai multi, - iertata-mi fie observatia - sa vada "spectacolul". Se aranjasera spontan in doua "galerii". Unii, in fata capelei, altii, pe alee si la groapa. Venisera cu multe ore inainte si acum erau indignati ca Laura si Cristian intarziasera la propria inmormantare. Nu-mi venea sa cred! Desi nu-i chemase nimeni si nu platisera bilet de intrare, tot ei erau suparati. E adevarat, cei doi artisti intarziasera la ultima "reprezentatie". Dar nu din vina lor.

CU FATA LA RASARIT. Pe la ora 14:30, in capatul Aleei Artistilor, a aparut cortegiul funerar cu sicriele. Oamenii au inceput sa aplaude. Mai intai pe Cristian Margescu. Apoi, cand a fost adus cosciugul Laurei, aplauzele s-au intetit. Rudele si prietenii duceau coroanele de flori. Erau atat de multe, incat nu mai era loc de nici o miscare. Ca un facut, cosciugele fusesera orientate invers de cum se cuvenea. "Cu fata la Rasarit, cu fata la Rasarit", tipa un preot. Cu chiu cu vai au reusit sa le intoarca. Au fost asezati amandoi in aceeasi groapa, unul peste altul, ca doi miri intru eternitate. Mai intai ea, apoi el. Pe la ora 15:00, preotii au inceput slujba de pomenire. In jurul gropii facusera zid fosti colegi ai Laurei: Adrian Daminescu, Adrian Enache, Daniel Iordachioaie, Gheorghe Gheorghiu, Vali Craciunescu etc. Lumea a inceput sa arunce cu flori in groapa peste capetele lor… "Pamantule, ia inapoi ce-i al tau", si-au incheiat preotii slujba. Dupa ce rudele si colegii au aruncat in groapa cate o mana de pamant amestecat cu ploaie, multimea a inceput sa aplaude. A fost ultimul bis. Nimeni n-a bocit. Cei care venisera sa vada un spectacol au fost dezamagiti… Aleea Artistilor era inundata de flori calcate in picioare.

REZERVAT

Un batran beat a cazut peste un mormant. L-au ridicat ceilalti, caci nu se cuvenea sa ramana acolo. Dar majoritatea spectatorilor era alcatuita din femei in varsta si copii. Cateva babe s-au luat la glume deochiate cu bodyguarzii. Altele se catarau pe morminte si pe postamentul cavourilor, ca sa nu rateze vreo faza. Cineva comenta: "I-au pus cam in drum. Aici nu era loc de mormant". Intr-adevar, groapa era amplasata cumva pe "teritoriul" unui alt cavou, vizavi de mormantul actorului Cornel Vulpe. Ca sa le faca loc, groparii "muscasera" un pic din alee. Ca sa aranjeze coroanele, oamenii au fost nevoiti sa sara peste groapa. "Atentie, sa nu cadeti. Groapa este rezervata!", glumea macabru un gropar.