Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ministerul Justiției pregătește un proiect de lege anti-SLAPP - „Litigiilor Strategice Împotriva Participării Publice” („Strategic Lawsuit Against Public Participation”), procese menite să cenzureze și să intimideze cetățenii, jurnaliștii sau ONG-urile. Comisia Europeană a dat o Directivă împotriva acestui tip de hărțuire a statului împotriva cetățenilor, pornind de la probleme transfrontaliere, însă forma pe care reprezentanții Ministerului Justiției au prezentat-o, la finalul săptămânii trecute, la o masă rotundă organizată de APADOR-CH, pe această temă, arată că se exclud, din start, exact situațiile cele mai importante, respectiv cauzele judecate în contencios administrativ și în penal. Legea, dacă va rămâne în forma actuală, se va referi doar la cauzele civile.
Consiliul Uniunii Europene a adoptat, în martie 2024, o directivă prin care jurnaliştii, organizaţiile media, apărătorii drepturilor omului, activiştii, cercetătorii şi artiştii sau simplii cetățeni vor fi protejaţi în UE de acţiunile strategice în justiţie împotriva mobilizării publice (SLAPP). Persoanele vizate de SLAPP, în general jurnaliştii şi apărătorii drepturilor omului, vor beneficia de o serie de măsuri şi salvgardări procedurale.
Directiva prevede garanţii pentru victimele SLAPP, inclusiv posibilitatea de a solicita respingerea unei reclamaţii vădit nefondate, într-un stadiu incipient al litigiului. Dacă procedurile sunt considerate abuzive, instanţa poate decide că reclamantul trebuie să acopere toate costurile procedurilor, inclusiv reprezentarea juridică a victimei SLAPP.
Astfel, directiva europeană anti-SLAPP ar trebui să creeze un echilibru de forțe în instanță, pentru justițiabili. Directiva europeană anti-SLAPP vizează situațiile transfrontaliere, dar se poate transpune în legislația românească și cu unele îmbunătățiri, în urma unui demers făcut de Asociația pentru apărarea drepturilor omului APADOR-CH. ONG-ul a solicitat o transpunere care să țină cont de situațiile de tip SLAPP din România, unde cele mai multe cazuri sunt legate de procese ale cetățenilor cu instituțiile statului sau cu reprezentanți ai acestora.
Transpunere de tip copy/paste
APADOR-CH a organizat o masă rotundă, pe această temă, joia trecută, la Salonul Albastru al Casei Capșa, din București. Prezentarea proiectului de transpunere în legislația națională a Directivei (UE) 2024/1069 a fost făcută de Ruxandra Paşoi, din partea Ministerului Justiției.
Problema care a atras atenția tuturor participanților este că Ministerul Justiției a eliminat, din start, posibilitatea de a aplica aceste prevederi în procesele din contencios administrativ sau penal, referindu-se exclusiv la cauzele civile. Deși la dezbatere s-au dat foarte multe exemple care arată că procesele SLAPP au ca victime cetățeni, jurnaliști sau ONG-uri care se judecă fie cu statul, fie cu reprezentanți ai instituțiilor, adică exact în spețe din contencios administrativ sau penal - atunci când funcționarii le fac plângeri penale, în mod abuziv, unor jurnaliști - reprezentanta Ministerului Justiției a explicat că echipa care lucrează la transpunere ia în considerare doar faptul că directiva nu prevede aplicarea normativului pentru cauze judecate în contencios administartiv sau în penal, deci nu se poate transpune decât pentru cauzele civile, apoi s-ar putea elabora alte proiecte de lege care să se refere la celelalte situații.
Citește pe Antena3.ro
Nu ar fi prima oară când o directivă europeană s-ar transpune în legislația românească printr-un simplu procedeu copy/paste, deși UE nu a condiționat legiferarea din fiecare stat prin preluarea integrală și întocmai a textelor directivelor. S-a mai întâmplat să fie elaborate legi de transpunere a unor directive prin traduceri parțiale sau eronate, dar la alte ministere, nu chiar la Ministerul Justiției, acolo unde ar trebui să se înțeleagă cel mai bine o astfel de situație juridică.
Există susținerea Comisiei Europene pentru extindere
APADOR-CH a făcut deja demersuri și a primit aprobarea din partea Comisiei Europene, pentru a extinde prevederile directivei anti-SLAPP. ONG-ul a început aceste demersuri pornind de la realitatea din România - a identificat trei modalități de intimidare a activiștilor în interes public și a jurnaliștilor, prin procese de tip SLAPP, prin obligarea la plata unor cheltuieli de judecată în cuantum foarte mare și prin inițierea unor proceduri penale. Chiar dacă nu toate se încadrează exact în definiția SLAPP din Directivă, efectele acestor metode de intimidare sunt aceleași: limitează libertatea de exprimare și drepturile civile ale cetățenilor.
APADOR-CH a solicitat Ministerului Justiției să țină cont de faptul că această lege ar trebui să-i apere pe cei care se luptă cu statul, pentru a apăra Drepturile Omului sau pentru alte cauze pentru interesul cetățenilor.
ONG-urile au cerut ajutorul Comisiei Europene, iar APADOR-CH a transmis, în noiembrie 2024, o scrisoare deschisă către Ministerului Justiției, semnată de peste 30 de organizații ale societății civile, cetățeni și jurnaliști, prin care a solicitat introducerea, în proiectul legii de transpunere a Directivei anti-SLAPP, a prevederii că garanțiile din această directivă se vor aplica și cazurilor naționale, nu numai celor transfrontaliere. În scrisoare, asociația a exemplificat numeroase cazuri existente în justiția națională, de organizații, cetățeni și jurnaliști care încearcă să-și revendice drepturi fundamentale și sunt intimidați și hărțuiți, de multe ori chiar de către autoritățile publice, fie prin solicitarea de despăgubiri și cheltuieli de judecată disproporționate, fie prin inițierea unor proceduri penale.
Ca răspuns la scrisoarea din noiembrie 2024, Ministerul Justiției a invitat semnatarii scrisorii la o discuție premergătoare întocmirii proiectului de lege. Din discuția la care a participat inclusiv ministrul Justiției de atunci, Alina Gorghiu, a reieșit că oficialii Ministerului nu erau convinși că legea de transpunere a Directivei poate să extindă prevederile acesteia și au promis că vor cere lămuriri de la Comisia Europeană, iar CE a răspuns, încurajând transpunerea directivei prin extinderea prevederilor la situațiile semnalate de ONG-uri.
Cazuri concrete de abuz
APADOR-CH și celelalte ONG-uri care apără drepturile omului încearcă, acum, să-i convingă pe cei care elaborează proiectul de lege să introducă și cauzele din contencios administrativ, și pe cele penale, acestea fiind cele mai importante din categoria SLAPP. La masa rotundă care s-a organizat săptămâna trecută s-au dezbătut mai multe exemple din cele două categorii eliminate din start de Ministerul Justiției.
Cei mai mulți cetățeni sunt intimidați în astfel de procese, atunci când încearcă să-și apere drepturile, în procese cu instituțiile statului. La fel sunt și ONG-urile care se luptă cu statul pentru a apăra drepturile omului.
Victime sunt și jurnaliștii, iar împotriva lor se pot depune plângeri penale, pentru a-i intimida și a le opri investigațiile care vizează instituții sau funcționari ai acestora. Jurnalista Emilia Șercan, prezentă la eveniment, a explicat cum a devenit victima unor astfel de demersuri, în conflictul cu unii angajați ai Ministerului Afacerilor Interne.
Acuzații de „furt” și contestarea calității de jurnalist
Cei vizați de anchetele jurnalistei au încercat să o intimideze prin depunerea unor plângeri penale împotriva ei, acuzând-o că ar fi furat tezele de doctorat despre care a scris mai multe articole. Situația în sine a fost bizară, pentru că acuzația de furt nu avea obiectul infracțiunii - adică tezele respective existau, fizic, în arhive, iar jurnalista a cerut să se lămurească această situație, solicitând în baza Legii 544/2001 răspuns la întrebarea... dacă lipsește vreo teză de doctorat din arhive.
În mod evident nu lipsea nicio teză, pentru că „furtul” se referea la o altă situație, care, însă, nu poate fi cercetată penal în acest fel: textele introduse în softul de depistare a plagiatului au fost obținute de jurnalistă, cu ajutorul unor „surse”. Legea protejează jurnalistul și „sursele” sale, inclusiv în fața instanței de judecată. Așadar, nici procurorii, nici judecătorii nu au dreptul să-l oblige pe jurnalist să-și divulge „sursele” - ceea ce se aplică și în cazul tezelor de doctorat în cauză.
Chiar dacă un jurnalist intră în posesia unor documente de acest fel, în format electronic, situația ca atare nu poate fi judecată ca infracțiune, fiind legată de „sursele” jurnalistului, iar „furtul” nu poate fi probat, pentru că nu s-a furat niciun document, în format fizic. Ar putea intra sub incidența legii infracțiunilor pe internet, dar nici pentru asta nu există probe, deci procurorii ar fi trebuit să constate, de la început, că nu există fapta și să claseze dosarul care o viza pe Emilia Șercan.
Cu toate acestea, jurnalista a fost audiată, pe baza acuzațiilor fără probe, iar în încercarea de a se apăra, s-a mai lovit de o situație care se poate repeta, în cazul tuturor jurnaliștilor care ar ajunge să fie chemați de procurori la audieri, în urma unor anchete jurnalistice: i s-a cerut să demonstreze că este jurnalist. Calitatea de jurnalist o disculpa, conform prevederilor legii, dar i-a fost contestată chiar meseria, pentru că în România nu este clar reglementată această meserie, jurnaliști fiind toți cei care exercită activitatea, fără a fi condiționată de o anumită pregătire profesională sau de apartenența la o asociație a jurnaliștilor - ca în cazul medicilor sau al avocaților.
Exemplul Emiliei Șercan este unul dintre cele mai relevante pentru procesele de tip SLAPP. Jurnalista a mai povestit și despre decizii de Neîncepere a Urmăririi Penale primite acasă, deși nu știa că a fost cercetată. Astfel de decizii au primit mulți jurnaliști, fără să știe că s-au depus plângeri penale împotriva lor.
În cele mai multe cazuri, procurorii nu ajung să cheme jurnaliștii la audieri, fiind în mod cert plângeri depuse pentru intimidare, dar tocmai pentru că se poate ajunge la abuzuri, APADOR-CH și celelalte ONG-uri cer extinderea prevederilor directivei europene anti-SLAPP pentru cauze penale și de contencios administrativ.
Proiectul de lege ar putea fi îmbunătățit, în perioada de consultare publică, după ce va fi pus în transparență decizională de Ministerul Justiției, în luna aprilie.
