Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La Muzeul National de Istorie a Romaniei sunt expuse, in sala de Tezaur, trei descoperiri transilvanene, trei mandreti de tezaure din aur care au spus multe despre istoria acestor meleaguri: Moigrad si Apahida.
Dealurile Transilvaniei. Sunt locuri care au ales sa-si dezvaluie comorile unor oameni simpli, din negura vremurilor. Oamenii n-au stiut intotdeauna ce au descoperit. Alteori le-a fost frica sa arate lumii aurul scos din pamant. Unii au distrus obiecte preistorice. Din ignoranta, din lacomie sau printr-un simplu accident. Altii le-au transformat sau le-au vandut pentru o bucata de paine. Dar au trecut de primejdii si le putem vedea si noi.Ingropat langa Moigrad
Un anume domn L. Manthner spunea prin 1912 ca nu stia cine hoinarise pe un deal numit de localnicii din satul Moigrad, judetul Salaj, Magura. Dar acel cineva necunoscut a dat "intamplator" peste o comoara. El, Manthner, cumparase aurul. Si acum vindea comoara Muzeului de Istorie din Cluj. Arheologii aveau insa semne de intrebare. Domnul Manthner mai falsificase obiecte din aur si le vanduse drept ramasite din vremurile antice. Tezaurul pe care il adusese la muzeu avea multe piese, din multe perioade de istorie zbuciumata. Erau obiecte care aduceau a preistorie, care aratau ca si cele din perioada migratiilor. Unele aveau insa o lucratura prea moderna ca sa nu fie pusa la indoiala provenienta. Arheologii de la Cluj au studiat indelung tezaurul si au trecut prin sita obiectele suspecte. In cele din urma a iesit la iveala adevarata comoara: o furca cu cinci dinti, din aur, un idol cu forma umana, un pandantiv inelar, patru idoli cu bratele in cruce, doua bratari deschise, margele si 204 inele. Toate de la sfarsitul neoliticului. Pandantivul este cel mai mare care a fost descoperit pana acum in Europa. Are aproximativ 764 de grame. Furca pentadent este si ea unicat in lume: e singura din aur.
Tezaurele de la Apahida
Candva, in vremea migratiilor, prin secolul al V-lea dupa Hristos, un popor care a trecut prin zona cetatii Clujului de mai tarziu, gepizii, si-au ingropat la Apahida capeteniile, impreuna cu doua tezaure, chiar mai frumoase decat cel vizigot de la Pietroasele, dupa cu spun specialistii.
Citește pe Antena3.ro
Cateva secole mai tarziu, pe la 1889, la marginea satului Apahida cineva a dat, nu se stie cum, peste un astfel de mormant: scheletul unui barbat asezat intr-un sicriu de lemn, cu fata spre rasarit si capul spre vest, candva imbracat cu o haina din care au ramas multe podoabe din aur, unele cu pietre semipretioase, o fibula, trei catarame din aur, o bratara masiva, mai multe pandantive. Au mai fost gasite trei inele, unul cu sigiliu, altul decorat cu trei cruci si al treilea inscriptionat cu numele celui care-l purtase: Omharus. Au mai gasit arheologii si cani de argint, si benzile care ornamentau un vas pierdut.
Peste alti 80 de ani, in 1968, un grup de muncitori sapau o groapa ca sa ridice un stalp. Se intampla la 300-400 de metri de locul unde se descoperise primul mormant. A fost distrus atunci scheletul unui barbat, de la brau in sus, si a scos la iveala un al doilea tezaur gepid. Muncitorii au vazut ca e aur si au raspandit prin sat o parte din tezaurul gasit. Autoritatile vremii au aflat de descoperire, au fost chemati arheologii de la Cluj, care au scos la iveala un tezaur chiar mai bogat decat cel descoperit mai devreme. Au fost gasite podoabe de vesmant din aur precum margele, o catarama, limbi de curea, arme, piese decorative pentru harnasament. ( ANA-MARIA LUCA )
Deschiderea comorilor (II)
Zilele cand comorile ard sunt zile mari sau insemnate, adica sarbatorile si anume ajunul acelor sarbatori.
Astfel: Spre Sf. Vasile, cum cred si rutenii; Spre Blagovistenie; Spre Florii; Spre Inviere; Spre Sf. Gheorghe; Spre Ispas; Spre Duminica Mare si Rusalii; Spre Sf. Petru; Spre Sf. Ilie; Spre Sf. Dumitru; Spre Craciun.
Si in sfarsit, dupa o scurgere de vreme de o jumatate de veac, nu ne vom mira daca vom auzi ca fiind socotita ca sarbatoare ziua de 10 Maiu, in ajunul ei ard comorile.
