Misterul disparitiei "baietilor in negru"

La Sibiu in ’89 a fost baie de sange. Armata a tras din toate pozitiile, a jucat toate rolurile posibile, inainte si dupa 22 decembrie. Cei care au semanat insa teroarea in oras sunt "oamenii in negru", ascunsi printre demonstranti si in podurile caselor. Cativa au fost prinsi si rapid eliberati, dupa ce au prezentat legitimatii de graniceri

Enigmele neelucidate ale revolutiei sibiene

Bilantul tragic al Revolutiei de la Sibiu cuprinde 99 de morti si aproape 200 de raniti. Consumul de munitie a fost imens: peste un milion de cartuse. In anii care au urmat, situatia a fost analizata in tot soiul de comisii, iar justitia a instrumentat mai multe dosare voluminoase. Cu toate acestea, Revolutia de la Sibiu are si acum enigmele sale, ramase inca neelucidate.

CONTINUARE: Imediat dupa revolta de la Brasov din 1987 - Manifeste si sindicat clandestine la Sibiu

In ultimele zile ale anului 1989, Sibiul a fost "scena" pe care s-au derulat unele dintre cele mai dramatice episoade ale Revolutiei. O tragedie care a avut la baza un scenariu ciudat in care Armata, actionand unitar, asemenea unui personaj colectiv, a jucat, rand pe rand, atat rolul eroului negativ, cat si pe cel al eroului pozitiv. Aflate sub comanda lt.-col. Aurel Dragomir, care avea functia de sef al garnizoanei, unitatile militare din oras au participat, intre 21 si 22 decembrie, la reprimarea miscarilor de protest ale localnicilor. Apoi, incepand cu dupa-amiaza de 22 decembrie 1989, aceiasi militari au trecut brusc de partea Revolutiei si s-au implicat masiv in straniul razboi dus contra "teroristilor". In anii care au urmat, Aurel Dragomir a parcurs si el o "traiectorie" la fel de intortocheata. Mai intai a fost considerat un adevarat erou, simbol al luptei contra "teroristilor". Ceva mai tarziu, a ajuns pe mana justitiei care, dupa anchete deosebit de complexe, care au durat cativa ani, l-a transformat in inculpat, trimis in judecata pentru comiterea unor fapte deosebit de grave. Rechizitoriul dosarului 59/P/1998, precum si declaratiile multora dintre sibienii care au participat la Revolutie constituie o "radiografie" complexa a acelei perioade dramatice.

EXTEMPORAL LA "MATERIA" TIMISOARA. La scurt timp dupa declansarea manifestatiilor de protest de la Timisoara, toate fortele armate au fost introduse in starea de alarma. La Sibiu, indicativul "Radu cel Frumos" a intrat in vigoare pe 17 decembrie cand, in jurul orei 19:00, generalul Ion Hortopan, comandantul Infanteriei si Tancurilor, i-a ordonat locotenent-colonelului Aurel Dragomir, comandantul garnizoanei Sibiu si al UM 01512, declansarea alarmei de lupta in toate unitatile din oras. Cam in acelasi timp, la Inspectoratul Judetean MI a sosit ordinul prin care toate unitatile de profil au intrat in "stare de necesitate". A doua zi dupa cuvantarea televizata a lui Nicolae Ceausescu, adica in dimineata zilei de 21 decembrie, Dragomir a dispus adunarea tuturor cadrelor si a elevilor din UM 01512, pe platoul scolii. Aici, dupa ce a facut apologia regimului comunist si a lui Ceausescu, a dat cuvantul unora dintre subalternii sai, care au condamnat demonstratiile din Timisoara. Dupa aceasta adunare "ad-hoc", elevii din Scoala Militara au fost dusi in salile de curs, unde au fost obligati sa dea un extemporal cu tema "Pozitia partidului si statului nostru, a tovarasului Nicolae Ceausescu fata de evenimentele din Timisoara". Mai multi martori au afirmat ca, in tot acel timp, Aurel Dragomir, a sustinut in mod public necesitatea utilizarii armamentului impotriva demonstrantilor.

"FORTAREATA" SIBIU. La sfarsitul anului 1989, garnizoana Sibiu dispunea de o forta redutabila, constituita din 11 unitati militare, de arme diferite, ale caror cadre erau hotarate sa actioneze contra propriilor concetateni in cazul in care acestia ar fi iesit in strada. In dimineata de 21 decembrie, primele grupuri de manifestanti sibieni iesite in oras s-au confruntat, mai intai, cu formatiunea "Scutul", grupare din subordinea militiei, ai carei membri erau instruiti special pentru interventii de restabilire a ordinii. In scurt timp "Scutul" s-a dovedit a fi insa ineficient, iar Dragomir, aflat aproape tot timpul in preajma lui Nicu Ceausescu, i-a cerut acestuia sa fie de acord cu interventia Armatei, sub motiv ca "astia de la Militie nu sunt buni de nimic". Avand acordul ministrului Vasile Milea si al generalului Hortopan, "Nicu" a acceptat oferta lui Dragomir, caruia i-a ordonat ca, incepand cu ora 10:00 a zilei de 21 decembrie, sa scoata militarii in oras, organizati in dispozitive speciale.

FORUL DEMOCRATIC. Primul care a vorbit despre "teroristi" a fost chiar Nicolae Ceausescu, care i-a adus "in scena" asociati cu "huliganii" ce provocau dezordine la Timisoara. Ignorat timp de cateva zeci de ore, termenul a fost reluat abia in seara de 22 decembrie, cand Ion Iliescu a vorbit despre "teroristii securisti, superinstruiti, care trag din orice pozitie", ramasi loiali dictatorului. In mod ciudat, peste tot, acestia nu si-au facut aparitia decat dupa ce revolutionarii din strada au inceput sa se asocieze in diferite organizatii locale, altele decat Frontul Salvarii Nationale. In acelasi timp "teroristii" au aparut pe fondul unei adevarate psihoze colective rezultate in urma nenumaratelor dezinformari lansate prin intermediul televiziunii, autobotezate "Libere". La Sibiu, acest "scenariu" a inclus o mare parte dintre aceste etape. In dimineata de 22 decembrie, muncitorii de la toate intreprinderile au iesit in strada. La 9:20, la Casa de Cultura a Sindicatelor, directorul Emil Stratulat a montat o statie de amplificare si acolo a inceput prima "Adunare Populara Libera". Peste o ora, in acelasi loc s-a infiintat Forul Democratic al Judetului Sibiu, printre ai carui initiatori s-a numarat si preotul Nicolae Streza. La 12:10, in Sibiu a inceput un cosmar care, cu unele intreruperi, avea sa dureze pana in primele zile ale anului 1990. In tot orasul a inceput sa se traga de peste tot: dinspre Militie, dinspre UM 01512, dar si din cele mai neasteptate locuri din oras. Acela a fost si momentul in care au inceput sa apara cei mai multi morti si raniti. Faptul ca pe toate "canalele media" se vorbea din ce in ce mai des despre "teroristi" si despre prezenta si actiunile lor in Sibiu a complicat si mai mult situatia de aici. Ca peste tot, si in acest oras, Armata s-a angajat intr-un razboi, pe viata si pe moarte, cu un adversar invizibil, care nu a fost descoperit nici pana in ziua de astazi. Sub paravanul atotstapanitoarei terori, pe 24 decembrie, in sediul fostului Consiliu Judetean Sibiu s-a infiintat Frontul Salvarii Nationale. Din nucleul sau de baza (care numara doar 25 de oameni) a facut parte si lt.-col. Dragomir, cel care, asa cum am vazut, incepuse prin a participa activ le reprimarea demonstrantilor. A doua zi, FSN Sibiu avea deja 100 de membri. In scurt timp, preotul Nicolae Streza si cativa dintre cei adunati in jurul sau, in Forul Democratic, au fost arestati, sub presupusa acuzatie de terorism. Batuti bine, ei au fost eliberati dupa doar cateva zile, timp in care FSN-ul luase deja conducerea peste tot.

RAZBOIUL CONTRA "TERORISTILOR". Asa cum spuneam, razboiul dus contra presupusilor "teroristi" a fost alimentat si a capatat proportiile unei isterii colective, mai ales prin zvonurile venite pe cele mai diverse cai. Astfel, la urechile sibienilor au ajuns informatii care mai de care mai infricosatoare: "Apa este otravita", "In cazarmi au patruns teroristi imbracati in haine militare", "Se anunta atac cu desant aerian asupra Sibiului", "A fost aruncata in aer conducta principala de alimentare cu apa a orasului", "La ora 24:00, Bucurestiul si Sibiul vor fi bombardate". In Sibiu, toate aceste zvonuri au circulat intre 22 si 31 decembrie 1989. Iar rezultatele lor au fost dramatice. Cei mai multi dintre mortii si ranitii din acest oras au fost inregistrati exact in aceste zile de haos. Tot atunci, in Sibiu s-a declansat actiunea "Bazinul UM 01512", unul dintre cele mai infernale episoade ale unei perioade care, slava Domnului, nu a dus lipsa de momente dramatice. Peste 600 de persoane, fosti angajati ai MI, dar si oameni simpli, de pe strada, au fost luati cu japca, adeseori batuti crunt si apoi aruncati in acel bazin de beton unde au fost tinuti zile si saptamani la rand in cele mai inumane conditii cu putinta. Acum, dupa 15 ani, cand vedem cum infractori periculosi sunt lasati in libertate doar prin invocarea unor marunte vicii de procedura sau pentru ca sustin ca sunt atat de bolnavi incat nu suporta detentia, ni se pare greu de crezut ca cele cateva sute de oameni au putut fi aruncate intr-un adevarat infern, fara mandate de arestare si fara respectarea celor mai elementare drepturi juridice. Si totusi, asa s-a intamplat.

UNDE SUNT TERORISTII? Cu toate acestea, in acea perioada, in tot orasul s-au produs nenumarate episoade care pareau sa confirme existenta "teroristilor". In cartea "Sase zile care au zguduit Romania - Ministerul de Interne in decembrie 1989", semnata de generalii Gheorghe Florea, Ion Pitulescu, Marin Lazar si Ion Constantin, exista declaratia martorului Ioan Sisterli, referitoare la prezenta unor persoane neidentificate care au tras din podurile unor cladiri. Iata declaratia lui Sisterli: "La data de 21 decembrie 1989, fiind acasa cu sotia mea, in jurul orei 10:00, a inceput sa se traga cu foc de arma automata sau mitraliera, din podul casei unde locuiesc eu. (…) Mentionez in mod expres ca in toata perioada cand s-a tras am auzit zgomote in pod si mi-am dat seama ca sunt doua sau trei persoane, intrucat trageau atat concomitent, cred, cu mitraliera, cat si separat. (…) Prin trei orificii din pod mi-am dat seama ca s-a tras, intrucat praful de pe grinda era sters, iar in orificiul indreptat spre Piata Republicii am gasit banda de la cartusele de mitraliera, dar si aproape 200 de tuburi goale de la banda de mitraliera". In aceeasi carte este publicata si o declaratie a lui Nicu Ceausescu, data in contextul evenimentelor care incepeau sa se desfasoare la Sibiu: "… daca la noi se intampla ceva vom trage in ei si nu ne vor invinge ei pe noi. Nu voi, securistii si militienii de la Sibiu, veti trage - ca sunteti prosti - si nu stiti sa trageti, o sa-mi chem specialistii mei din Bucuresti". Dupa aceasta afirmatie, Nicu Ceausescu ar fi cerut imediat sa i se faca legatura telefonica cu fostul ministru de Interne Tudor Postelnicu. La scurt timp, pe aeroportul din oras a aterizat un ROMBAC din care au coborat 42 de tineri, cu alura de sportivi, echipati in costume negre. Localnicii povestesc si acum despre ei, dar nimeni nu stie vreun amanunt legat de motivul real al sosirii lor in oras. Despre tragerile executate de anumite persoane, ramase necunoscute, din podurile caselor ne-au relatat si mai multi revolutionari. Cladirile din Sibiu au lucarne in stil sasesc, locuri in care martorii care ne-au relatat astfel de episoade au vazut ca se tragea cu mitraliera. Unul dintre acesti revolutionari ne-a declarat ca, pe 29 decembrie ’89, in podul unei cladiri de pe Str. Tipografilor, in dreptul unei lucarne, a fost gasita o luneta de la o pusca semiautomata. De asemenea, revolutionarii povestesc si acum ca, incepand cu dupa-amiaza de 22 decembrie, in podurile cladirilor din oras au fost descoperiti si retinuti mai multi militari care pareau sa apartina trupelor de graniceri. Erau imbracati in echipament de culoare neagra, si aveau asupra lor acte care le atestau apartenenta la aceasta arma. Apoi, toti au disparut fara urma si de atunci nu s-a aflat nici ce cautau in Sibiu, nici ce s-a mai intamplat cu ei dupa Revolutie. Localnicii sunt convinsi ca in Sibiu au "functionat" si celebrele "simulatoare de foc", aparate electronice, nu foarte complicate, amplasate prin podurile caselor, dar si pe anumite cladiri oficiale, care starneau panica printre oameni prin emiterea unor zgomote similare rafalelor de arma automata.

Epilog. De la acele evenimente dramatice au trecut deja aproape 15 ani. Tot ce s-a reusit sa se afle despre ele este cuprins in cateva carti si intre copertile catorva dosare penale. Cel mai mare dintre acestea este cel prin care Aurel Dragomir, in calitatea sa de "organizator" al iadului din "Bazinul UM 01512" a fost trimis in judecata sub acuzatia de "instigare improprie la omor deosebit de grav" si "aplicarea unor tratamente neomenoase". Alaturi de alti cativa militari, el a inceput sa fie judecat in anul 1998. Procesul s-a tarat ani la rand, prin cateva instante, pentru ca, in urma cu ceva timp, intregul dosar sa fie restituit la Parchetul Militar, "pentru completarea cercetarii penale". Si, cel putin pana acum, nu prea exista semnale ca vreun procuror se mai oboseste sa afle vreo "noutate", despre acele evenimente incalcite despre care nu ne mai aducem aminte, formal, doar in ultimele zile ale fiecarui an.

ANCHETA

La scurt timp dupa restabilirea linistii, cercetarea evenimentelor de la Sibiu a fost preluata de anchetatorii Parchetului Militar Brasov, condusi de catre procurorul Socacs. Revolutionarul Ioan Nemes ne-a declarat ca in acea perioada a adunat tot felul de gloante din zidurile caselor in care s-a tras, precum si parti componente ale unor pusti cu luneta, gasite prin poduri. Alti localnici afirma ca mai multe simulatoare de foc, gasite in imobilele amplasate in jurul unor unitati militare, au fost predate comisiei de ancheta, conduse de acelasi Socaciu. Tot acolo s-a predat si o ciudata geanta diplomat in interiorul careia era mascat un revolver cu care se putea deschide focul in mod discret. Imaginea acelui dispozitiv a aparut in mai multe ziare. Dupa doi ani, anchetatorii au anuntat ca toate aceste probe, alaturi de mai multe declaratii de martor, au disparut fara urma si nu au mai fost gasite niciodata.

Foc automat

"La data de 21 decembrie 1989, fiind acasa cu sotia mea, in jurul orei 10:00, a inceput sa se traga cu foc de arma automata sau mitraliera, din podul casei unde locuiesc eu. (…) mentionez in mod expres, ca in toata perioada cand s-a tras am auzit zgomote in pod si mi-am dat seama ca sunt doua sau trei persoane" - Ioan Sisterli, Martor

Cea mai tanara victima

Paul Alin Chirca avea trei ani in decembrie 1989. Era 24 decembrie. Se afla pe bancheta din spate a autoturismului condus de tatal sau, alaturi de care se afla sotia sa, gravida in sapte luni. Un al patrulea sau al cincilea filtru format din fortele de ordine opresc masina. Cu lacrimi in ochi, tatal copilului povesteste: "Cei care ne-au oprit erau de la UM 1205, baza unde fusesem militar in termen. La acest filtru dupa ce initial ni se facuse semn ca putem sa trecem s-a deschis foc asupra masinii." Copilul a murit pe loc, iar anchetatorii au descoperit 37 de gauri de gloante trase asupra masinii, desi mai tarziu s-a spus ca s-a tras asupra rotilor. Cei doi soti Chirca au fost raniti. Innebuniti si disperati de starea baietelului, nu au stiut ce se intampla in acele momente dramatice. Ea a ajuns internata la spital sub paza militara. El a ajuns la bazin. Calvarul continua. Acesta a fost momentul in care li s-a pus stigmatul de teroristi pe care l-au carat pe umeri 4-5 ani dupa Revolutie. Adrian Chirca povesteste ca s-a trezit la bazin cu catuse la maini, unde a stat pana in luna ianuarie. I s-au confiscat actele, verigheta, ceasul pe care nu le-a mai recuperat niciodata. Nu stie cine sunt persoanele care i-au omorat copilul. "Cei de la UM 1205 nu au spus cine facea parte din filtru. Nu stiu si nici nu vreau sa aflu cine au fost cei care au tras pentru ca si acum as avea ceva de impartit cu ei", spune Adrian Chirca. Drama sotiei sale este la fel de mare. "Am stat internata si am fost pazita de Francisc Toba. Intra din 15 in 15 minute si aprindea lumina si ne numara", povesteste doamna Chirca. "Nu stiu daca m-as intalni acum cu Toba, ce reactie as mai avea. Dar oamenii care mi-au omorat copilul sunt si acum liberi si nu-i deranjeaza nimeni", continua mama copilului, care a reusit sa duca sarcina la termen si sa dea nastere unei fetite in varsta acum de aproape 15 ani. Acesteia i s-a transferat toata dragostea care nu a mai putut fi oferita lui Paul Alin.

DISPOZITIVELE REPRESIUNII

Fiecare din unitatile militare din componenta Garnizoanei Sibiu au fost dispuse in oras conform unei scheme detaliate.

In "Piata Republicii" a fost amplasat un detasament pus sub comanda lt.-col. Milan Irimescu, compus din trei companii provenite de la Scoala Militara de Ofiteri Activi "Nicolae Balcescu" (UM 01512). Tot acolo au mai fost dispusa o companie de elevi, sub comanda col. Gh. Cumbari, un transportor blindat pentru cercetare si trei TAB-uri.

La Casa Armatei: un pluton de elevi sub comanda lt. maj. Constantin Porumb.

In zona Hotelului Bulevard, Baia Populara si Consiliul Popular Local: doua plutoane de elevi sub comanda mr. Ioan Neagu.

Liceul Economic: un pluton de elevi sub comanda cpt. Mircea Cergan. Consiliul Popular Judetean: un TAB, sub comanda cpt. Aurel Padureanu.

Str. Lilly Paneth (linga locuinta lui Nicu Ceausescu): un pluton de elevi si doua TAB-uri. In afara acestor dispozitive, amplasate in punctele strategice, au mai existat si altele, de mai mica amploare, cu efective provenite de la celelalte scoli militare din oras. Astfel, Sibiul a fost "acoperit" in intregime. "Dispozitivele" Armatei erau compuse dintr-un numar total de 135 de ofiteri, 15 subofiteri, 5 maistri militari, 1.950 de elevi si militari in termen, 20 de TAB-uri, 22 de autocamioane si 10 autoturisme. Toti militarii au fost inarmati, avand in dotare si munitie de razboi. La aceste forte s-au mai adaugat patru camioane, cu 60 de militari ai Trupelor de Securitate, pusi sub comanda mr. Laurentiu Catana, plutonul antiterorist din cadrul acelorasi trupe si doua autospeciale de pompieri, cu echipaje complete, comandate de lt.-col. Sergiu Dragan. Cand s-a constatat ca aparitia angajatilor MI ii irita foarte mult pe demonstranti, s-a dispus retragerea lor in unitati si incepand cu ora 12:00, pe strazi au ramas doar cadrele si soldatii MApN. Despre fiecare dintre acestia se stie cu precizie ce a facut si unde a actionat. In zonele lor de "competenta" s-au inregistrat victimele Ioan Mititel, Gheorghe Botei si Liviu Giura. Cu toate astea, pana acum, nimeni nu a raspuns in fata justitiei pentru mortii inregistrati in Sibiu inainte de fuga lui Ceausescu.

FOTO

LA BAZIN. Peste sase sute de persoane au fost retinute ilegal in bazinul UM 01512 timp de mai multe zile, indurand un regim de teroare impus de cadrele din garnizoana

VICTIME. Bilantul negru al revolutiei sibiene: 99 de morti si peste doua sute de raniti

INCENDIERI. Zeci de imobile din Sibiu au fost distruse

NEVINOVAT. Cea mai tanara victima a revolutiei sibiene a fost un copil de trei ani. Parintii si-au revenit greu dupa pierderea fiului lor, impuscat

MANIFESTATIE. Mii de oameni s-au strans in centrul Sibiului, fiind inconjurati de fortele armate