Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La 17 ani de la Revoluţie şi după acceptarea in structurile europene şi euro-atlantice, in societatea romănească incă se judecă in alb şi negru, după principiul "nu eşti cu noi, eşti impotriva noastră". Un exemplu de incapacitate funciară, asociată cu lipsa voinţei politice de a inchide un anumit capitol istoric, comentează intr-o analiză complexă dr Liviu Turcu.
La 17 ani de la Revoluţie şi după acceptarea in structurile europene şi euro-atlantice, in societatea romănească incă se judecă in alb şi negru, după principiul "nu eşti cu noi, eşti impotriva noastră". Un exemplu de incapacitate funciară, asociată cu lipsa voinţei politice de a inchide un anumit capitol istoric, comentează intr-o analiză complexă dr Liviu Turcu.
Intr-o lume in care superficialul, senzaţionalul şi manipulările de culise domină copios viaţa politică romănească, adevărul, ca unul dintre punctele de referinţă fundamentale pentru viaţa politică a unei societăţi democratice, continuă să rămănă o Cenuşăreasă aflată intr-o perpetuă suferinţă şi marginalizare. Drept rezultat, o mare parte a romănilor trăiesc şi sunt stimulaţi continuu să o facă intr-un fals univers socio-politic de tip Potemkin.
Ultimele luni au marcat deja apogeul polarizării societăţii romăneşti la cote nemaiintălnite cănd totul, dar absolut tot ceea ce se intămplă in viaţa politică, se raportează la "bătălia" dintre grupurile de interese ale preşedintelui Traian Băsescu şi premierul Călin Popescu Tăriceanu. O bătălie in care caracterul acut al conflictului promovează cu asiduitate exclusiv judecăţi in alb şi negru. Modelul este pe căt de simplu, pe atăt de primitiv, reducăndu-se la sintagma "dacă nu eşti cu noi eşti impotriva noastră, o a treia cale nu există". Să revii după 17 ani de "construcţie democratică" şi acceptarea in structurile europene şi euro-atlantice la o asemenea abordare de tip bolşevic este intr-adevăr o performanţă unică. Situaţia reflectă nu numai restanţele clasei politice pentru rezolvarea temelor majore moştenite de la fostul regim, dar şi incapacitatea funciară asociată cu lipsa voinţei politice de a inchide un anumit capitol istoric şi concentrarea eforturilor de modernizare asupra prezentului şi viitorului.
In acest context am decis, in spiritul clasic al "luptei cu morile de vănt", să propun opiniei publice ocazia de a reflecta in mod onest la nocivitatea judecăţilor dogmatice in alb şi negru şi necesitatea instaurării fie şi tardive a judecăţilor nuanţate aplicate pe cazuri concrete şi nu la en-gros. In caz contrar, nu numai că vom fi victimele facile ale tuturor manipulatorilor de orice culoare politică, dar vom asista la un proces general de alienare cu efecte extrem de nocive pe termen lung la adresa inseşi fibrei morale a acestei naţii.
INTRE SOARTÃ... ŞI DESTIN. Am ales metoda analitică a unui "studiu de caz", aflat azi in preocuparea mass-media, intrucăt reprezintă o rară, dar fructuoasă oportunitate pentru a inţelege mai bine căt de complexă este realitatea istorică moştenită mai ales la nivelul destinelor celor ce au trăit intr-o societate de tip totalitar. Analiza este o intenţie onestă complet obiectivă şi fără nici un fel de alinieri la confruntările politice de azi. Subliniez in mod deosebit acest lucru pentru a evita de la bun inceput interpretarea facilă de a mă plasa fie de partea susţinătorilor, fie de partea incriminatorilor. Opinia personală o voi exprima cu un alt prilej şi in cu totul alt context. Procedănd in acest mod fiecare dintre cititori va avea prilejul de a judeca la modul personal cazul propriu-zis cu atăt mai mult cu căt va fi obligat să se pronunţe prin exercitarea dreptului de vot la apropiatele alegeri euro-parlamentare. O ocazie in acelaşi timp de a-şi construi sau completa propriul sistem de referinţă in judecarea corectă, in spiritul adevărului a ceea ce i se serveşte zilnic pe scena politică.
A FI SAU A NU FI EUROPARLAMENTAR: "cazul" Daniel Daianu. Iată despre ce este vorba: cu puţin timp in urmă, PNL a anunţat că in fruntea listei candidaţilor pentru alegerile euro-parlamentare se află dna Renate Weber şi dnul Daniel Dăianu. Ambii nu ocupă in prezent nici o funcţie oficială guvernamentală sau in cadrul partidului. Este de presupus că au fost propuşi drept candidaţi in virtutea faptului că sunt personalităţi ale societăţii civile şi, mai corect, ca urmare a faptului că nici unul dintre liderii potenţial eligibili ai PNL nu doresc să părăsească prima scenă politică a ţării pentru cea de la Bruxelles. Cel puţin nu in acest moment marcat de confruntări aprige cu adversarii cunoscuţi. In treacăt fie spus, această idiosincrazie o liderilor mai tuturor partidelor politice de a "ieşi" de pe scena politică a Romăniei merită o analiză de sine stătătoare şi promit că o voi face intr-un viitor căt se poate de apropiat.
La scurt timp după anunţarea nominalizărilor menţionate, cotidianul "ZIUA" a publicat sub semnătura dlui Radu Portocală un articol intitulat "Securiştii buni ai PNL". Ideea de bază a materialului menţionat este punerea in discuţie a temei dacă PNL are dreptul, ca partid istoric, să ia decizia de a asimila in poziţii publice foşti ofiţeri ai DSS prin, citez: "acreditarea mitului potrivit căruia securiştii pot fi impărţiţi in buni şi răi, mit pe care pănă mai ieri, il critica vehement". După care urmează analiza biografiei dlui Daniel Dăianu, de o manieră menită să demonstreze incompatibilitatea ideologică şi politică a candidaturii sale pentru alegerile euro-parlamentare.
Silogismul utilizat de dnul Radu Portocală este simplu. Prima premisă: "nu există securişti buni, ci numai securişti răi". A doua premisă: "Daniel Dăianu a fost securist". Concluzia logică: "Daniel Dăianu a fost securist rău şi deci este incompatibil cu poziţia de candidat PNL la alegerile euro-parlamentare". Silogismul pare şi se doreşte a fi imbatabil. Ceea ce este insă grav pentru Daniel Dăianu, in virtutea raţionamentului făcut de autor, este ipoteza implicită că după ieşirea oficială din DIE nu putea rămăne fără dependenţe colaboraţioniste cu sistemul DSS. Mai mult, folosind cazul ca speţă, pentru a da maximă greutate politico-ideologică dreptului de a critica poziţia de principiu a conducerii PNL, autorul reiterează teza conform căreia astfel de candidaturi subminează de facto mortal procesul declanşat de activiştii societăţii civile pentru epurarea definitivă a foştilor ofiţeri DSS din viaţa politică romănească. Răspunsul şefului PNL, C.P. Tăriceanu, a fost, in pofida aparenţelor (ca partea vodevilului potemkian menţionat la inceputul analizei), unul tipic politicianist şi de o ipocrizie monumentală: "Propunem electoratului o formulă nouă de prezentare in Parlamentul European. Romănii s-au săturat de politica arătării cu degetul. Trebuie să ne delimităm de trecut şi să privim inainte".
DILEMA LIBERALILOR DE RÃ...ND: "una se spune, alta se fumeaza". Dacă declaraţia ar fi fost sinceră şi nu dictată de anumite interese, declaraţia ar găsi cu siguranţă un important ecou şi sprijin intr-o importantă parte a societăţii romăneşti. Contradicţia intre vorbă şi faptă devine insă evidentă cănd se constată că principalii colaboratori şi consilieri apropiaţi ai premierului (Marius Oprea, Stejărel Olaru, dar şi alţii) promovaţi din postura activiştilor societăţii civile duc simultan in mod sistematic o campanie mediatică şi legislativă extrem de agresivă pe linia epurărilor fără excepţie a fostelor cadre ale DSS. Prima concluzie se impune de la sine: conducerea PNL una spune şi alta face in pofida deciziei oficiale de partid şi a declaraţiilor publice de principiu. Cu alte cuvinte, practică in subsidiar o politică de cadre de tip selectiv. Un compromis de culise ce explică coexistenţa principial nefirească in partid, dacă rămănem la nivelul tezelor oficial enunţate, a unei importante fracţiuni a societăţii civile de sorginte ideologică liberală ce profesează intransigent necesitatea pedepsirii colaboraţionismului şi ofiţerilor DSS cu o conducere a partidului ce include deja cadre colaboraţioniste de notorietate publică.
Nu este intenţia mea de a contesta o clipă dreptul dlui Radu Portocală de a semnala această contradicţie şi de a opta liber şi necondiţionat la oricare poziţie politico-ideologică pe subiect. Ceea ce rămăne discutabil sub aspectul deontologiei profesionale (jurnalistice) dincolo de enunţul politic este anemica argumentaţie folosită, in mare parte bazată pe inexactităţi şi aproximaţii ce anulează de fapt intregul eşafodaj logic folosit. Adică ignorarea recursului obligatoriu la o regulă de fier a logicii aristotelice: premizele false conduc inevitabil la concluzii false. Unul este enunţul politic al unei opinii şi cu totul altceva este incercarea de a o fundamenta pe o cvasi-falsă argumentaţie.
ENCICLOPEDIA ERORILOR "ERUDITE": Intre ignoranŢa Şi rea-voinŢa. Există in Romănia postdecembristă o colecţie incredibilă de materiale mediatizate pe tema DSS şi indeosebi a fostului DIE/CIE ce nu intrunesc un minimum de profesionalism jurnalistic sub aspectul acurateţei documentare. Imensul număr de comentarii pe marginea acestora pe forumurile mass-media, deşi reprezintă in principiu un remarcabil progres la exercitarea dreptului democratic la exprimare publică reflectă un proces de diseminare in proporţie de masă a erorilor promovate pe canalele mediatice. Şi mai grav este faptul că falsurile şi manipulările fie ele pro sau contra pe aceste subiecte au creat prin repetiţie timp de 17 ani aparentele unei false legitimităţi in raport cu realitatea istorică.
Faptul că noul regim a refuzat cu obstinaţie accesul public la documentele ce ar fi permis cunoaşterea corectă a modului de operare al instituţiilor menţionate este de importanţă crucială. In acelaşi timp lenea, lipsa de profesionalism şi mai ales subsumarea temei manipulărilor de tip politicianist au impins criteriul adevărului ca punct de referinţă la periferia deontologiei profesionale. O maladie, de altfel larg răspăndită, am putea spune de ordin pandemic in cadrul societăţii romăneşti postdecembriste. Ignoranţa, superficialitatea şi manipularea intenţionată a informaţiilor privind teme de mare importanţă pentru adevărata reconciliere naţională, precum colaboraţionismul şi raportarea la vechiul regim politic, au subminat grav procesul edificării intr-un ritm accelerat al noului sistem politic democratic. In mod perpetuu interesele de grup şi de clan au prevalat indiferent de umbrela ideologică folosită in defavoarea interesului naţional.
RESTAURAŢIE SAU FUNDAMENTALISM IDEOLOGIC? Cănd am citit materialul semnat de dnul Radu Portocală am ştiut instantaneu că va urma intr-o formă sau alta replica PNL via candidatul Daniel Daianu. Ţine de "logica sistemului" postdecembrist şi a modelului de operare dămboviţean "lovitură contra lovitură". Răspunsul a venit prin interviul dat de dnul Daniel Dăianu site-ului Hotnews, respectiv luat de dnul Dan Tăpălagă. Un interviu important de analizat atăt sub aspect jurnalistic, dar şi al "jocului" politic menţionat mai sus.
Parcurgerea interviului mi-a amintit de vechea zicală conform căreia mai niciodată "socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din tărg", şi mai bine cu formula "operaţia a reuşit, dar pacientul a murit". Asta, pentru că in locul unui interviu, fie obiectiv (adică unul in care jurnalistul adoptă o poziţie strict neutră), fie unul "de serviciu" (in care jurnalistul adoptă intenţionat o atitudine prointervievat, servind o anume cauză politică), dnul Daniel Dăianu s-a trezit in mod clar in situaţia de a fi surprins de faptul că dnul Dan Tăpălagă s-a autoplasat apriori simultan in postura de inchizitor (in sensul semantic al vestitei organizaţii catolice), procuror şi judecător.
Această postură mi-a amintit de unul dintre tabuurile mortale deprofesionalizante cu care ne-a vaccinat respectatul professor H. Stahl in anul intăi la Facultatea de Sociologie. Folosesc totodată prilejul pentru a comenta afirmaţia dlui Robert Turcescu, care in emisunea sa pe subiectul Daniel Dăianu a simţit nevoia, altfel onorabilă, să se declare solidar cu confratele Dan Tăpălagă cu privire la caracterul agresiv al intrebărilor puse. In cazul discutat este insă o mare diferenţă intre poziţia unui jurnalist care in spiritul serviciului public doreşte să ajungă la adevăr prin intrebări fie ele şi incomode, dar păstrează strict linia neutralităţii şi cea in care nu numai formulările utilizate, dar insuşi titlul o incalcă flagrant: "Spovedania ofiţerului Dăianu". O solidaritate gratuită şi dăunătoare, ce constituie un exemplu nefericit de urmat de tănăra generaţie de jurnalişti. Solidarităţile "in alb", fie ele profesionale, fie politice, sunt o grea piatră de moară agăţată de picioarelei firavei noastre democraţii.
OBIECTIVITATEA CLIENTELARÃ.... Altfel, revenind cum se spune la oile noastre, trebuie arătat că in calitate de activist al facţiunii ideologice liberale intransigente (in termenii zilei, fundamentaliste) a societăţii civile, dnul Dan Tăpălagă se poziţionează in cazul interviului clar sub aspect politico-ideologic. O face incă din titlul interviului: "Spovedania ofiţerului Dăianu". Şi, dacă tonul face muzica, atunci dnul Dan Tăpălagă mai plasează drept uvertură o declaraţie scoasă oarecum din context: Generalul Pacepa a declarat pentru HotNews.ro că ieşirea lui Dăianu din sistem ii ridică semne de intrebare: "In anii cănd eram la cărma DIE, aceasta a avut o regulă sacrosantă: DIE nu este o instituţie in care se intră la cerere şi din care se iese la cerere". Asta pentru ca cititorul să fie bine "orientat" incă de la inceputul lecturii. Curat neutralitate şi obiectivitate jurnalistică, cum ar spune marele Caragiale. Şi pentru a rămăne in acest spirit solicit "puţintică răbdare" in cazul in care cineva ar fi tentat deja in mod prematur să mă şi catalogheze ca adoptănd poziţia partiza.jpg)
nă a uneia dintre baricadele politice de azi.
Adevărul este că interviul se califică la superlativ pentru a face obiect de studiu obligatoriu la Facultăţile de Ştiinte Politice şi de Jurnalistică. Inceputul acestuia dacă nu ar fi seriozitatea subiectului abordat este demn de tot hazul. Evident, luat prin surprindere de atitudinea jurnalistului, Daniel Dăianu intră intr-o totală defensivă pe care nu o va mai părăsi pănă la sfărşitul interviului. O defensivă care, ţinănd seama de agresivitatea ideologică partizană a jurnalistului, dar şi ca expresie a trăsăturilor de caracter ale intervievatului, l-au obligat de facto pe acesta din urmă să comită succesiv erori de ordin factual şi de alterare a adevărului prin omisiune.
In condiţiile in care atăt articolul lui Radu Portocală, căt şi interviul lui Dan Tăpălagă, cuprind atătea erori ce riscă o dată cu trecerea timpului să fie preluate drept adevăruri ii voi face lui Daniel Dăianu un serviciu istoric dezinteresat prin prezentarea situaţiei sale aşa cum a fost in realitate, cu umbre şi lumini, adică omeneşte. O atare corecţie a situaţiei va permite o cunoaştere obiectivă de către opinia publică a candidatului Daniel Dăianu la alegerile euro-parlamentare. Fără intenţia de a servi fie taberei pro, fie celei contra. Cazul poate fi insă aşa cum deja am menţionat, un punct de reflecţie individuală pentru cetăţeanul de rănd care nu dispune de informaţiile şi experienţa instituţională a subiectului abordat.
Intr-o lume in care superficialul, senzaţionalul şi manipulările de culise domină copios viaţa politică romănească, adevărul, ca unul dintre punctele de referinţă fundamentale pentru viaţa politică a unei societăţi democratice, continuă să rămănă o Cenuşăreasă aflată intr-o perpetuă suferinţă şi marginalizare. Drept rezultat, o mare parte a romănilor trăiesc şi sunt stimulaţi continuu să o facă intr-un fals univers socio-politic de tip Potemkin.
Ultimele luni au marcat deja apogeul polarizării societăţii romăneşti la cote nemaiintălnite cănd totul, dar absolut tot ceea ce se intămplă in viaţa politică, se raportează la "bătălia" dintre grupurile de interese ale preşedintelui Traian Băsescu şi premierul Călin Popescu Tăriceanu. O bătălie in care caracterul acut al conflictului promovează cu asiduitate exclusiv judecăţi in alb şi negru. Modelul este pe căt de simplu, pe atăt de primitiv, reducăndu-se la sintagma "dacă nu eşti cu noi eşti impotriva noastră, o a treia cale nu există". Să revii după 17 ani de "construcţie democratică" şi acceptarea in structurile europene şi euro-atlantice la o asemenea abordare de tip bolşevic este intr-adevăr o performanţă unică. Situaţia reflectă nu numai restanţele clasei politice pentru rezolvarea temelor majore moştenite de la fostul regim, dar şi incapacitatea funciară asociată cu lipsa voinţei politice de a inchide un anumit capitol istoric şi concentrarea eforturilor de modernizare asupra prezentului şi viitorului.
In acest context am decis, in spiritul clasic al "luptei cu morile de vănt", să propun opiniei publice ocazia de a reflecta in mod onest la nocivitatea judecăţilor dogmatice in alb şi negru şi necesitatea instaurării fie şi tardive a judecăţilor nuanţate aplicate pe cazuri concrete şi nu la en-gros. In caz contrar, nu numai că vom fi victimele facile ale tuturor manipulatorilor de orice culoare politică, dar vom asista la un proces general de alienare cu efecte extrem de nocive pe termen lung la adresa inseşi fibrei morale a acestei naţii.
INTRE SOARTÃ... ŞI DESTIN. Am ales metoda analitică a unui "studiu de caz", aflat azi in preocuparea mass-media, intrucăt reprezintă o rară, dar fructuoasă oportunitate pentru a inţelege mai bine căt de complexă este realitatea istorică moştenită mai ales la nivelul destinelor celor ce au trăit intr-o societate de tip totalitar. Analiza este o intenţie onestă complet obiectivă şi fără nici un fel de alinieri la confruntările politice de azi. Subliniez in mod deosebit acest lucru pentru a evita de la bun inceput interpretarea facilă de a mă plasa fie de partea susţinătorilor, fie de partea incriminatorilor. Opinia personală o voi exprima cu un alt prilej şi in cu totul alt context. Procedănd in acest mod fiecare dintre cititori va avea prilejul de a judeca la modul personal cazul propriu-zis cu atăt mai mult cu căt va fi obligat să se pronunţe prin exercitarea dreptului de vot la apropiatele alegeri euro-parlamentare. O ocazie in acelaşi timp de a-şi construi sau completa propriul sistem de referinţă in judecarea corectă, in spiritul adevărului a ceea ce i se serveşte zilnic pe scena politică.
A FI SAU A NU FI EUROPARLAMENTAR: "cazul" Daniel Daianu. Iată despre ce este vorba: cu puţin timp in urmă, PNL a anunţat că in fruntea listei candidaţilor pentru alegerile euro-parlamentare se află dna Renate Weber şi dnul Daniel Dăianu. Ambii nu ocupă in prezent nici o funcţie oficială guvernamentală sau in cadrul partidului. Este de presupus că au fost propuşi drept candidaţi in virtutea faptului că sunt personalităţi ale societăţii civile şi, mai corect, ca urmare a faptului că nici unul dintre liderii potenţial eligibili ai PNL nu doresc să părăsească prima scenă politică a ţării pentru cea de la Bruxelles. Cel puţin nu in acest moment marcat de confruntări aprige cu adversarii cunoscuţi. In treacăt fie spus, această idiosincrazie o liderilor mai tuturor partidelor politice de a "ieşi" de pe scena politică a Romăniei merită o analiză de sine stătătoare şi promit că o voi face intr-un viitor căt se poate de apropiat.
La scurt timp după anunţarea nominalizărilor menţionate, cotidianul "ZIUA" a publicat sub semnătura dlui Radu Portocală un articol intitulat "Securiştii buni ai PNL". Ideea de bază a materialului menţionat este punerea in discuţie a temei dacă PNL are dreptul, ca partid istoric, să ia decizia de a asimila in poziţii publice foşti ofiţeri ai DSS prin, citez: "acreditarea mitului potrivit căruia securiştii pot fi impărţiţi in buni şi răi, mit pe care pănă mai ieri, il critica vehement". După care urmează analiza biografiei dlui Daniel Dăianu, de o manieră menită să demonstreze incompatibilitatea ideologică şi politică a candidaturii sale pentru alegerile euro-parlamentare.
Silogismul utilizat de dnul Radu Portocală este simplu. Prima premisă: "nu există securişti buni, ci numai securişti răi". A doua premisă: "Daniel Dăianu a fost securist". Concluzia logică: "Daniel Dăianu a fost securist rău şi deci este incompatibil cu poziţia de candidat PNL la alegerile euro-parlamentare". Silogismul pare şi se doreşte a fi imbatabil. Ceea ce este insă grav pentru Daniel Dăianu, in virtutea raţionamentului făcut de autor, este ipoteza implicită că după ieşirea oficială din DIE nu putea rămăne fără dependenţe colaboraţioniste cu sistemul DSS. Mai mult, folosind cazul ca speţă, pentru a da maximă greutate politico-ideologică dreptului de a critica poziţia de principiu a conducerii PNL, autorul reiterează teza conform căreia astfel de candidaturi subminează de facto mortal procesul declanşat de activiştii societăţii civile pentru epurarea definitivă a foştilor ofiţeri DSS din viaţa politică romănească. Răspunsul şefului PNL, C.P. Tăriceanu, a fost, in pofida aparenţelor (ca partea vodevilului potemkian menţionat la inceputul analizei), unul tipic politicianist şi de o ipocrizie monumentală: "Propunem electoratului o formulă nouă de prezentare in Parlamentul European. Romănii s-au săturat de politica arătării cu degetul. Trebuie să ne delimităm de trecut şi să privim inainte".
DILEMA LIBERALILOR DE RÃ...ND: "una se spune, alta se fumeaza". Dacă declaraţia ar fi fost sinceră şi nu dictată de anumite interese, declaraţia ar găsi cu siguranţă un important ecou şi sprijin intr-o importantă parte a societăţii romăneşti. Contradicţia intre vorbă şi faptă devine insă evidentă cănd se constată că principalii colaboratori şi consilieri apropiaţi ai premierului (Marius Oprea, Stejărel Olaru, dar şi alţii) promovaţi din postura activiştilor societăţii civile duc simultan in mod sistematic o campanie mediatică şi legislativă extrem de agresivă pe linia epurărilor fără excepţie a fostelor cadre ale DSS. Prima concluzie se impune de la sine: conducerea PNL una spune şi alta face in pofida deciziei oficiale de partid şi a declaraţiilor publice de principiu. Cu alte cuvinte, practică in subsidiar o politică de cadre de tip selectiv. Un compromis de culise ce explică coexistenţa principial nefirească in partid, dacă rămănem la nivelul tezelor oficial enunţate, a unei importante fracţiuni a societăţii civile de sorginte ideologică liberală ce profesează intransigent necesitatea pedepsirii colaboraţionismului şi ofiţerilor DSS cu o conducere a partidului ce include deja cadre colaboraţioniste de notorietate publică.
Nu este intenţia mea de a contesta o clipă dreptul dlui Radu Portocală de a semnala această contradicţie şi de a opta liber şi necondiţionat la oricare poziţie politico-ideologică pe subiect. Ceea ce rămăne discutabil sub aspectul deontologiei profesionale (jurnalistice) dincolo de enunţul politic este anemica argumentaţie folosită, in mare parte bazată pe inexactităţi şi aproximaţii ce anulează de fapt intregul eşafodaj logic folosit. Adică ignorarea recursului obligatoriu la o regulă de fier a logicii aristotelice: premizele false conduc inevitabil la concluzii false. Unul este enunţul politic al unei opinii şi cu totul altceva este incercarea de a o fundamenta pe o cvasi-falsă argumentaţie.
ENCICLOPEDIA ERORILOR "ERUDITE": Intre ignoranŢa Şi rea-voinŢa. Există in Romănia postdecembristă o colecţie incredibilă de materiale mediatizate pe tema DSS şi indeosebi a fostului DIE/CIE ce nu intrunesc un minimum de profesionalism jurnalistic sub aspectul acurateţei documentare. Imensul număr de comentarii pe marginea acestora pe forumurile mass-media, deşi reprezintă in principiu un remarcabil progres la exercitarea dreptului democratic la exprimare publică reflectă un proces de diseminare in proporţie de masă a erorilor promovate pe canalele mediatice. Şi mai grav este faptul că falsurile şi manipulările fie ele pro sau contra pe aceste subiecte au creat prin repetiţie timp de 17 ani aparentele unei false legitimităţi in raport cu realitatea istorică.
Faptul că noul regim a refuzat cu obstinaţie accesul public la documentele ce ar fi permis cunoaşterea corectă a modului de operare al instituţiilor menţionate este de importanţă crucială. In acelaşi timp lenea, lipsa de profesionalism şi mai ales subsumarea temei manipulărilor de tip politicianist au impins criteriul adevărului ca punct de referinţă la periferia deontologiei profesionale. O maladie, de altfel larg răspăndită, am putea spune de ordin pandemic in cadrul societăţii romăneşti postdecembriste. Ignoranţa, superficialitatea şi manipularea intenţionată a informaţiilor privind teme de mare importanţă pentru adevărata reconciliere naţională, precum colaboraţionismul şi raportarea la vechiul regim politic, au subminat grav procesul edificării intr-un ritm accelerat al noului sistem politic democratic. In mod perpetuu interesele de grup şi de clan au prevalat indiferent de umbrela ideologică folosită in defavoarea interesului naţional.
RESTAURAŢIE SAU FUNDAMENTALISM IDEOLOGIC? Cănd am citit materialul semnat de dnul Radu Portocală am ştiut instantaneu că va urma intr-o formă sau alta replica PNL via candidatul Daniel Daianu. Ţine de "logica sistemului" postdecembrist şi a modelului de operare dămboviţean "lovitură contra lovitură". Răspunsul a venit prin interviul dat de dnul Daniel Dăianu site-ului Hotnews, respectiv luat de dnul Dan Tăpălagă. Un interviu important de analizat atăt sub aspect jurnalistic, dar şi al "jocului" politic menţionat mai sus.
Parcurgerea interviului mi-a amintit de vechea zicală conform căreia mai niciodată "socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din tărg", şi mai bine cu formula "operaţia a reuşit, dar pacientul a murit". Asta, pentru că in locul unui interviu, fie obiectiv (adică unul in care jurnalistul adoptă o poziţie strict neutră), fie unul "de serviciu" (in care jurnalistul adoptă intenţionat o atitudine prointervievat, servind o anume cauză politică), dnul Daniel Dăianu s-a trezit in mod clar in situaţia de a fi surprins de faptul că dnul Dan Tăpălagă s-a autoplasat apriori simultan in postura de inchizitor (in sensul semantic al vestitei organizaţii catolice), procuror şi judecător.
Această postură mi-a amintit de unul dintre tabuurile mortale deprofesionalizante cu care ne-a vaccinat respectatul professor H. Stahl in anul intăi la Facultatea de Sociologie. Folosesc totodată prilejul pentru a comenta afirmaţia dlui Robert Turcescu, care in emisunea sa pe subiectul Daniel Dăianu a simţit nevoia, altfel onorabilă, să se declare solidar cu confratele Dan Tăpălagă cu privire la caracterul agresiv al intrebărilor puse. In cazul discutat este insă o mare diferenţă intre poziţia unui jurnalist care in spiritul serviciului public doreşte să ajungă la adevăr prin intrebări fie ele şi incomode, dar păstrează strict linia neutralităţii şi cea in care nu numai formulările utilizate, dar insuşi titlul o incalcă flagrant: "Spovedania ofiţerului Dăianu". O solidaritate gratuită şi dăunătoare, ce constituie un exemplu nefericit de urmat de tănăra generaţie de jurnalişti. Solidarităţile "in alb", fie ele profesionale, fie politice, sunt o grea piatră de moară agăţată de picioarelei firavei noastre democraţii.
OBIECTIVITATEA CLIENTELARÃ.... Altfel, revenind cum se spune la oile noastre, trebuie arătat că in calitate de activist al facţiunii ideologice liberale intransigente (in termenii zilei, fundamentaliste) a societăţii civile, dnul Dan Tăpălagă se poziţionează in cazul interviului clar sub aspect politico-ideologic. O face incă din titlul interviului: "Spovedania ofiţerului Dăianu". Şi, dacă tonul face muzica, atunci dnul Dan Tăpălagă mai plasează drept uvertură o declaraţie scoasă oarecum din context: Generalul Pacepa a declarat pentru HotNews.ro că ieşirea lui Dăianu din sistem ii ridică semne de intrebare: "In anii cănd eram la cărma DIE, aceasta a avut o regulă sacrosantă: DIE nu este o instituţie in care se intră la cerere şi din care se iese la cerere". Asta pentru ca cititorul să fie bine "orientat" incă de la inceputul lecturii. Curat neutralitate şi obiectivitate jurnalistică, cum ar spune marele Caragiale. Şi pentru a rămăne in acest spirit solicit "puţintică răbdare" in cazul in care cineva ar fi tentat deja in mod prematur să mă şi catalogheze ca adoptănd poziţia partiza
nă a uneia dintre baricadele politice de azi. Adevărul este că interviul se califică la superlativ pentru a face obiect de studiu obligatoriu la Facultăţile de Ştiinte Politice şi de Jurnalistică. Inceputul acestuia dacă nu ar fi seriozitatea subiectului abordat este demn de tot hazul. Evident, luat prin surprindere de atitudinea jurnalistului, Daniel Dăianu intră intr-o totală defensivă pe care nu o va mai părăsi pănă la sfărşitul interviului. O defensivă care, ţinănd seama de agresivitatea ideologică partizană a jurnalistului, dar şi ca expresie a trăsăturilor de caracter ale intervievatului, l-au obligat de facto pe acesta din urmă să comită succesiv erori de ordin factual şi de alterare a adevărului prin omisiune.
In condiţiile in care atăt articolul lui Radu Portocală, căt şi interviul lui Dan Tăpălagă, cuprind atătea erori ce riscă o dată cu trecerea timpului să fie preluate drept adevăruri ii voi face lui Daniel Dăianu un serviciu istoric dezinteresat prin prezentarea situaţiei sale aşa cum a fost in realitate, cu umbre şi lumini, adică omeneşte. O atare corecţie a situaţiei va permite o cunoaştere obiectivă de către opinia publică a candidatului Daniel Dăianu la alegerile euro-parlamentare. Fără intenţia de a servi fie taberei pro, fie celei contra. Cazul poate fi insă aşa cum deja am menţionat, un punct de reflecţie individuală pentru cetăţeanul de rănd care nu dispune de informaţiile şi experienţa instituţională a subiectului abordat.
Â
NU RATAŢI!
Nu rataţi numărul de măine, in care vom publica partea a doua a complexei analize semnate de dr Liviu Turcu!
Â
Citește pe Antena3.ro
