Moartea generalului Vasile Milea

Dosarul morţii lui Vasile Milea a fost redeschis în 2004, iar în 2005 trupul său a fost deshumat. Versiunea oficială: sinucidere!

22 decembrie 1989. Ziua în care România scapă de dictatura comunistă. Ora 9:30 dimineaţă. Zeci de mii de oameni îşi strigă dreptul la li­bertate pe străzile spălate de sânge ale Bucureştiului. Undeva la etajul şase al Comitetului Central, într-un birou, generalul Vasile Milea, mi­nistrul Apărării, este găsit împuşcat în piept. Câteva ore mai târziu avea să moară la Spitalul Elias. Episodul se petrece la scurt timp după o întrevedere cu Ceauşescu. Sinucidere sau crimă? După 20 de ani nu avem încă un răspuns. Aceasta este povestea ultimelor 24 de ore.

22 decembrie 1989, ora 10:45 dimineaţa: De la această oră, pornind înapoi pe firul evenimentelor, se conturează o poveste plină de declaraţii contradictorii care înclină pe rând balanţa către fiecare din cele două ipoteze ale morţii.

Televiziunea Română transmite un comunicat: "Informăm că ministrul Forţelor Armate a acţionat ca un trădător împotriva independenţei şi suveranităţii României şi, dându-şi seama că este descoperit, s-a sinucis". La acea oră, Milea era încă în viaţă la Spitalul Elias. Moartea sa, provocată de rana din piept, s-a petrecut în jurul orei 14:00. Acesta avea să fie deznodământul întâmplărilor din noaptea de 21 spre 22 decembrie. Un deznodământ care începe să prindă contur încă din 17 decembrie, ziua revoltei de la Timişoara. Conform stenogramei şedinţei CPEx, în acea după-amiază, Ceauşescu i-a acuzat pe Vasile Milea, pe Tudor Postelnicu - ministrul de Interne - şi pe Iulian Vlad - şeful Departamentului Securităţii Statului - de trădare, laşitate şi nerespectarea ordinelor.

Ar fi avut generalul Milea motive să se sinucidă? Declararea sa ca trădător, mustrările de conştiinţă în faţa imaginii măcelului, ameninţarea că va fi demis sau executat, ar putea constitui premisele unui astfel de gest. Într-un scenariu trasat din declaraţiile adunate în dosar şi din cele apărute în presă de-a lungul anilor se desprind însă neconcordanţe la fiecare pas. Varianta crimei rămâne deopotrivă valabilă.

21 decembrie, ora 8:00 dimi­neaţa: Milea primeşte un telefon de la ministrul Apărării din Ungaria, Ferenc Kárpáti: "L-am rugat, ca o veche cunoştinţă, să mă informeze cu exactitate despre cele întâmplate în Timişoara. Pe parcursul convorbirii telefonice el mi-a repetat de mai multe ori că nu armata este cea care participă la evenimente, ci trupele Securităţii (...) mi-a repetat de mai multe ori că niciodată armata nu se va ridica împotriva populaţiei, a ma­nifestanţilor".
Peste puţină vreme, generalul Milea pleacă de la MApN către CC pentru a participa la mitingul anunţat pentru ora 12:00.

Ora 12:50: mitingul organizat la cererea lui Nicolae Ceauşescu se sparge şi începe degringolada care avea să aibă ca bilanţ 49 de morţi, 463 de răniţi, şi 698 de persoane reţinute. Ceauşescu se retrage din balcon şi ordonă convocarea de urgenţă a generalilor Milea Vasile, Iulian Vlad şi a ministrului Postelnicu. Îi anunţă că preia comanda şi că se trece la represalii.

În jurul orei 13:00: protecţia ge­neralului Vasile Milea este dublată, măsură luată şi în cazul celorlalţi demnitari aflaţi în acel moment la sediul CC al PCR.

Ora 17:00: generalul Milea inspectează subunităţile de gărzi patriotice aflate la Inter.

Ora 17:30: generalul Milea ordonă unei grupe de transmisionişti să realizeze, în sediul Comitetului Central, un centru de comandă radio al operaţiunilor armate care aveau să urmeze. În jurul aceleiaşi ore, patru ofiţeri din cadrul Direcţiei de Informaţii a Armatei (DIA) se întâlnesc cu generalul. Acesta le indică misiunea: fixarea poziţiilor ocupate în timp de masele de protestatari care se aflau în zona centrală. Potrivit martorilor, ministrul este îmbrăcat în ţinută militară, neînarmat. Pare marcat, frământat de gânduri.

Ora 18:00: generalul Milea împreună cu Emil Bobu, Tudor Postelnicu şi alte persoane care se găseau la etajul 1 în sediul CC solicită intervenţia gărzilor patriotice.

În jurul orei 19:00, ministrul pleacă în direcţia Hotelului Intercontinental, conform mărturiei lui Ion Stroe, unul dintre ofiţerii care îi asigură paza. Este neînarmat şi echipat în ţinută militară de oraş. "Ministrul Milea a intrat printre efectivele de militari, îndreptându-se, printre rândurile acestora, cât mai aproape de baricadă (...) Ajunsesem ca generalul Milea să comande efectiv trupa împotriva demonstranţilor. Noi mergeam printre rândurile de militari şi ministrul îi îndemna să avanseze spre baricadă. Era foarte agitat şi tensionat".

Mai târziu, Milea şi Stroe pleacă către CC. În dreptul CC al UTC se întâlnesc cu generalul Iulian Vlad. Echipat în civil, acesta era însoţit de patru gărzi de corp. "Când au discutat cei doi şefi, noi, ceilalţi, ne-am îndepărtat la câţiva metri, pentru a forma un cerc de protejare a lor. Nu ştiu ce au vorbit ei, dar la un moment dat l-am auzit pe generalul Milea răspunzând: «Sunt prea bătrân pentru aşa ceva. Dacă aş fi fost mai tânăr, poate că aş fi fost de acord». Eu nu am auzit ce i-a spus Iulian Vlad ministrului, dar, date fiind împrejurările în care ne aflam, mi-am închipuit că îi propusese să acţioneze împreună împotriva lui Nicolae Ceauşescu". Generalul Iulian Vlad plasează însă această discuţie în alt loc şi la câteva ore distanţă.

Potrivit lui Stroe, întors la CC, Milea merge la Cabinetul 1 al lui Nicolae Ceauşescu. "Chiar în anticameră, ministrul s-a întâlnit cu Elena Ceauşescu. Aceasta i s-a adresat cu următoarele cuvinte: «Bravo, Milea! Ai făcut o treabă foarte bună». Ministrul i-a răspuns «Să trăiţi!», apoi au intrat în biroul lui Nicolae Ceauşescu.

În jurul orei 21:00, Milea este chemat la Ceauşescu împreună cu Postelnicu, Corneliu Pârcălăbescu, şeful gărzilor patriotice, şi cu Iulian Vlad. Potrivit declaraţiei lui Pârcălăbescu, Milea este apostrofat pentru modul defectuos în care acţionase Armata pentru reprimarea demonstranţilor de la Intercontinental.

În jurul orei 22:00, "generalul Milea trecea pe la oameni şi le cerea în mod expres să execute foc numai în sus. Între timp au venit în zonă Postelnicu, Dincă şi Petrescu", afirmă Florian Ioan Mareş, ofiţer în cadrul UM 01315 Bucureşti. Corneliu Pârcălăbescu declară că "în scopul împrăştierii manifestanţilor, generalul Vasile Milea a ordonat să se transmită generalului Voinea, comandantul Armatei I, ordinul de a deplasa de urgenţă în Piaţa Universităţii un număr de patru-şase tancuri. De asemenea, ministrul Apărarii Naţionale a mai ordonat să se tri­mită şi trupe care să le suplimenteze pe cele care se aflau deja pe teren (...) Reţin că în grupul menţionat mai sus l-am văzut la un moment dat şi pe general Hortopan, care a primit direct de la ministrul Vasile Milea ordinul de a înlătura baricada care se formase".

Orele 23:00-24:00: Ministrul Milea este îmbrăcat în ţinută militară şi poartă o scurtă îmblănită. Intră în biroul transmisioniştilor şi îi cere ofiţerului Dan Plăviţu, din cadrul Comandamentului Trupelor de Transmisiuni, să ia un radio-telefon şi să-l însoţească împreună cu un alt ofiţer. "Generalul Milea era încordat, însă hotărât în ceea ce avea de făcut. Vorbea aproape singur şi, fiind la cel mult un pas sau doi în spatele lui, l-am auzit desluşit în timp ce afirma: «Vă arată tata Milea ce înseamnă un tanc!»".
Mărturiile mai multor persoane indică faptul că Milea ordonă oamenilor din subordine să nu tragă în demonstranţi.

În jurul orei 24:00: "În biroul în care ne aflam a venit viceamiralul Dinu Ştefan, care se prezentase la ministru pentru a-i aduce unele do­cumente. După puţin timp au sosit şi generalul Iulian Vlad şi Silviu Curticeanu. La o masă separată de a noastră şi pe un ton scăzut, aceştia au lecturat mai multe dintre documentele aduse de viceamiralul Dinu. După 35-40 de minute, viceamiralul a plecat, după care din încăpere au ieşit şi generalii Vasile Milea şi Iulian Vlad, precum şi Silviu Curticeanu", mărturiseşte Corneliu Bărbulescu, fost colonel-şef al Secţiei Cercetare din cadrul Direcţiei de Informaţii a Armatei (DIA).

12:30, noaptea. Manifestanţii sunt împrăştiaţi. "Când s-a terminat totul am coborât în stradă. Milea m-a văzut, a venit la mine, m-a luat în braţe şi plângând mi-a relatat că e foarte afectat de cele petrecute", declară Iulian Vlad în dosar.

După miezul nopţii. Silviu Curticeanu, fost şef al Cancelariei CC al PCR, se întâlneşte cu Milea:  "Ministrul Apărării era singur, extrem de preocupat şi speriat, întâlnirea dintre noi având loc la etaj, într-o zonă apropiată celei în care se afla biroul lui Nicolae Ceauşescu. Minis­trul era îmbrăcat în ţinută militară şi-mi aduc bine aminte că purta cizme, iar peste veston avea centură cu diagonală, dar nu reţin dacă avea şi pistol. El mi-a relatat că fusese la Ceauşescu care îi spusese să-l cheme de la Timişoara pe generalul Victor Atanase Stănculescu, fără a-i da însă vreo explicaţie. Acest lucru l-a făcut să creadă că va fi schimbat din funcţie cu Stănculescu, care pe atunci era unul dintre adjuncţii săi".

În jurul orei 1:00: La etajul 1 al CC se desfăşoară şedinţa cu Nicolae şi Elena Ceauşescu. Milea primeşte ordin să mobilizeze în continuare unităţile din Bucureşti şi din zonele limitrofe. Potrivit lui Iulian Vlad, generalul se simte înjosit că el şi Armata sunt folosiţi pentru asemenea situaţii.

Ora 1:30: "A venit la mine gene­ralul Milea şi mi-a spus că este foarte obosit. I-am oferit un ceai, după care mi-a spus că este posibil ca această demonstraţie să ia amploare şi că se va întâmpla ceva. După care s-a dus la biroul lui Ion Coman şi s-a culcat", susţine Corneliu Pârcălăbescu. Potrivit acestuia, generalul este deosebit de abătut.

În jurul orei 3:00 dimineaţa: "Ministrul Apărării Naţionale părea distrus, obosit şi preocupat. Mergea aproape gârbovit. Întâlnindu-mă şi recunoscându-mă că fac parte din grupa de transmisiuni, mi-a ordonat să iau legătura cu generalul Voinea, comandantul Armatei I", aşa l-a văzut transmisionistul Plăviţu la această oră, la etajul şase al sediului CC.
"Aflându-mă în sediul CC, în jurul orei 3:00, a intrat în încăperea echipei operative Ion Dincă (...), îi cerea să fie trimise unităţile militare pentru împrăştierea demonstranţilor. Mi­nistrul Apărării i-a explicat că armata nu-şi poate părăsi misiunile de a apăra obiectivele fixe ce i-au fost încredinţate, că pentru astfel de intervenţii există miliţia şi pompierii", povesteşte viceamiralul Dinu.

Mihai Hîrjău, secretar personal al lui Ceauşescu, declară: "Milea era deprimat. Murdar de motorină, de praf, deci ţinuta îi era complet dezordonată. Răvăşit, mi-a spus cu apro­ximaţie: «Măi, băiete! Să fii fericit că n-ai văzut ce am văzut eu». Şi, mai departe, întrebându-l care e situaţia, a adăugat: «Ce o să fie mâine... iarăşi o luăm de la capăt».

Tot la această oră, Iulian Vlad susţine că i-a făcut ministrului pro­punerea de a-l aresta pe Ceauşescu. «Dragul meu, nu pot, nu mai sunt în stare»", răspunde Milea.

Ora 6:30: Milea este din nou chemat la Ceauşescu, anunţat că se adună oameni de la întreprinderile de pe platforma Pipera şi de la Turbomecanica. Şeful Cabinetului 1, Constantin Manea, se întâlneşte cu generalul: "Ce faci, domnule, care e situaţia?". "Nu e bine, şi eu nu vreau să trag în oameni", povesteşte Manea.

În jurul orei 7:00: "S-a primit telefon prin care i se ordona generalului Milea să se prezinte la Cabinetul 1. L-am trezit, i-am raportat ordinul şi l-am ajutat să se echipeze. Mi-a spus: «Băi copile, nu mai pot!». Era parcă mai îmbătrânit din cauza oboselii acumulate", declara ofiţerul de Securitate Ioan Vătămănescu.

La ora 8:00: Ceauşescu convoacă o şedinţă fulger. Conform martorilor, Milea se află într-o stare vizibilă de epuizare nervoasă şi fizică, nebărbierit şi cu ochii încercănaţi. Tudor Postelnicu a declarat Procuraturii: "La ora 8:00 am fost anunţat să mă deplasez iarăşi la sediul CC al PCR, deoarece este organizată o şedinţă (...) i-am văzut pe cei prezenţi, adică Nicolae Ceauşescu, Elena Ceauşescu, Ion Dincă, Silviu Curticeanu şi Vlad Iulian. Generalul Milea se afla în picioare, fiind întrebat de Nicolae Ceauşescu dacă nu poate aduce în Bucureşti mai multe tancuri. Milea Vasile a răspuns că poate să aducă tancuri de la Târgovişte, Olteniţa şi de la comandamentul trupelor de infanterie şi tancuri. Imediat, Nicolae Ceauşescu i-a ordonat să plece şi în cel mai scurt timp să vină cu tancurile în Bucureşti. Faţa lui Milea era pământie".  

În jurul orei 9:00 dimineaţa. Generalul Vasile Milea este găsit împuşcat în piept în biroul colonelului Pârcălăbescu. Arma de pe care a plecat glonţul era un pistol Carpaţi model 1974, calibru 7,62 mm. Episodul diferă în succesiunea secvenţelor de la un martor la altul şi de la o declaraţie la alta.

"La 22 decembrie, în jurul orelor nouă, în timp ce mă găseam în biroul lui Ion Coman, mi-am auzit numele strigat pe hol. Am ieşit şi am alergat la cealaltă extremitate a holului, unde se afla biroul colonelului Pârcă­lăbescu. Acolo se afla şi generalul, care m-a strigat. La sosirea mea, ge­ne­ralul Milea i-a cerut lui Pârcălăbescu să ne lase singuri. Imediat după plecarea acestuia, Milea a început să plângă. Ulterior am izbucnit şi eu în lacrimi. În această atmosferă a avut loc discuţia mea cu el. Generalul mi-a spus: «Băi copile, eu nu mai pot... sunteţi tineri, să vă creşteţi copiii». Eu l-am întrebat ce s-a întâmplat, iar el a continuat: «Eu nu sunt un călău. Eu nu pot să trag în popor». (...) După asta, ministrul mi-a cerut pistolul. L-am rugat să înţeleagă că nu pot face acest lucru (...)", spunea aghiotantul său, Ioan Vătă­mănescu.

În cele trei declaraţii date procurorilor de Vătămănescu, gene­ralul Milea are când imaginea unui om obosit şi stresat, dar stăpân pe sine, când un individ aflat într-o criză depresivă gravă.

"L-am văzut pe ministru ieşind pe holul principal, unde erau mai mulţi ofiţeri şi cerând impersonal să i se dea o centură. La această soli­citare, căpitanul Marius Tufan i-a oferit-o pe a sa. Încercând să scoată pistolul, ministrul i-a spus să i-o dea cu totul, pentru că nu se putea duce la trupe neînarmat. Cu centura şi pistolul în mână, generalul Milea a reintrat în biroul colonelului Pârcă­lăbescu", mai spune Vătămănescu. În cea de-a doua declaraţie a sa, Vătămănescu susţine că l-a văzut pe şeful Gărzilor Patriotice, colonelul Corneliu Pârcălăbescu, intrând în birou împreună cu generalul Milea, afirmaţie care nu se regăseşte în celelalte două depoziţii.

Alexandru Barbu, aghiotantul ministrului Apărării Naţionale, povesteşte: "În dimineaţa de 22 de­cembrie 1989, pe la ora 9:15, ofiţerul de serviciu de la MApN mi-a spus ca generalul Milea mă căutase la telefon şi ceruse să-l sun la CC al PCR. În foarte scurt timp l-am sunat pe firul scurt, iar el mi-a răspuns personal. După ce l-am salutat regulamentar, generalul Milea m-a întrebat de ce nu sunt cu el. (...) I-am precizat că, dacă este necesar, vin urgent. Mi-a răspuns: «Lasă, nu mai este nevoie». Parea deprimat, vocea lui fiind a unui om sfârşit".

Tot în jurul orei 9:00, soţia ge­ne­ra­lului, aflată la Predeal, primeşte un te­lefon. "El era cu siguranţă, pentru că îl cunoşteam după respiraţie. Res­pi­ra foarte greu. Eu ţipam la telefon disperată, nu ştiam ce se întâmplă. Am întrebat: «Val, tu eşti?» Apoi a fost un moment de linişte, pe urmă o lup­tă şi un zgomot de lovituri. După care s-a auzit o împuşcătură. Până la ur­mă, cineva a preluat telefonul şi mi-a spus: «Doamnă, staţi liniştită, zgo­­motele şi împuşcătura s-au auzit din stradă» şi a închis telefonul. N-am apu­­cat să spun nimic, eram şocată. Şi nici nu am recunoscut vocea aceea. Am auzit moartea soţului meu la telefon."

Doctoriţa Tudor Petra, de la Policlinica numărul 10, ajunge prima la locul incidentului: "(...) în momentul în care i-am desfăcut cămaşa să-i asigur respiraţia, am văzut o plagă foarte mică, cam în spaţiul trei sau patru intercostal stâng. Era foarte mică, vă redau imaginea pe care am avut-o. Nu sângera prin faţă. M-am gândit la un evident şoc hemoragic. El gemea. Avea ochii închişi. Un geamăt stins. Nici nu se mai discuta să mai şoptească ceva".

În jurul orei 14:00, generalul Vasile Milea moare la Spitalul Elias unde fusese transportat.


"UN OM DUR, FĂRĂ DEZECHILIBRE"
Cei mai mulţi care l-au cunoscut pe generalul Milea au afirmat despre el că era un om hotărât, dur, fără dezechilibre psihice, loial lui Nicolae Ceauşescu. Cariera sa până la momentul preluării func­ţiei de ministru al Apărării, în 1985, are o ascensiune fulminan­tă. În 1957 el este admis în rân­du­rile Partidului Muncitoresc Ro­mân, după ce îşi declară ura faţă de clasa burghezo-moşie­rească. Mulţi au fost de părere că evoluţia lui Milea se datorează recunoş­tin­ţei pe care Ceauşescu a manifestat-o faţă de el după episodul din 1962, când în Argeş a izbucnit o revoltă a ţăranilor supăraţi pe preşedinţii de coope­rativă.
Ceau­şescu venise să facă ordine, iar Milea, atunci comandantul Şcolii Militare de Ofiţeri de Tancuri din Piteşti, s-a oferit să scoată tancurile în stradă. În 1964, cariera sa trece printr-un mo­ment greu. A fost la un pas de a fi dat afară din Armată, acuzat de deturnare de fonduri. Un an mai târziu, o dată cu ascensiunea lui Ceauşescu în fruntea PCR, gre­şe­lile lui Milea sunt date uită­rii, el avansând rapid în structurile Armatei.