Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
ARAD ● Milioane de euro s-au făcut într-o distilerie ilegală
Sub nasul Uniunii Europene, care ne monitorizează fiecare mişcare, funcţionează clandestin zeci de fabrici de alcool care au produs şi continuă să producă milioane de euro anual, bani negri pentru "mogulii alcoolului".
Sub nasul Uniunii Europene, care ne monitorizează fiecare mişcare, funcţionează clandestin zeci de fabrici de alcool care au produs şi continuă să producă milioane de euro anual, bani negri pentru "mogulii alcoolului".
ARAD ● Milioane de euro s-au făcut într-o distilerie ilegală
Sub nasul Uniunii Europene, care ne monitorizează fiecare mişcare, funcţionează clandestin zeci de fabrici de alcool care au produs şi continuă să producă milioane de euro anual, bani negri pentru "mogulii alcoolului". În timp ce producătorii de alte bunuri decât cele accizate sunt sufocaţi de condiţiile de aliniere la standardele europene şi sunt înghiţiţi sau eliminaţi de concurenţa vestică, producătorii de alcool defilează pe o piaţă în care fac legea, favorizaţi fiind până la absurd de o clasă politică, parcă anesteziată de aburii etilului.
Indagrara Arad a fost un nume de referinţă în domeniul producţiei de alcool şi produse alcoolice în perioada interbelică, dar şi în perioada comunistă. După 1989, celebra fabrică de alcool, una dintre cele mai performante din ţară, a devenit o vacă de muls pentru tot felul de indivizi avizi de îmbogăţire rapidă şi fără scrupule. Spoliată şi îndatorată "până la sânge" la bugetul public, după privatizare, fabrica a fost "abandonată" în mâinile unui alt grup de afacerişti, care a operat şi continuă să funcţioneze sub numele de SC Interamerican Trading SRL Baia Mare. În spaţiul fostei fabrici arădene de alcool, în ultimii zece ani, pe lângă nou-născuta SC Indagrara Prodcom SRL, au mai funcţionat şi funcţionează firme precum SC Gopi Com SRL, SC Separom SRL sau SC Rialda Com SRL, societăţi implicate, mai mult sau mai puţin, în prăduirea bugetului public cu zeci de milioane de euro, prin neplata premeditată a accizelor sau a altor obligaţii bugetare. Mai mult, aşa cum rezultă dintr-un raport al Comisariatul Regional al Gărzii Financiare Timiş, în lupta pentru eludarea plăţilor către bugetul de stat, s-a ajuns până la falimentarea deliberată a firmelor, afaceri cu societăţi de tip fantomă şi câte şi mai câte.
PUNCT DE REFERINŢÅ. Fără doar şi poate, toate tunurile fiscale s-au derulat sub ochii îngăduitori ai autorităţilor publice şi, fără nici o exagerare, chiar cu largul concurs al acestora! Exemplu concret: celebra măsură dispusă de ex-ministrul de Finanţe, liberalul Decebal Traian Remeş, prin care s-a considerat că un act de control fiscal nu este titlu executoriu dacă este contestat! Acest lucru a permis reautorizarea tuturor firmelor producătoare de alcool, chiar dacă aceste societăţi înregistrau obligaţii restante la bugetul de stat în valoare de mii de miliarde de lei. Deci în loc de suspendare a licenţei şi autorizaţiilor de funcţionare, agenţii economici care au prăduit banul public au fost lăsaţi "să pască" în linişte, fără oprelişti! Astfel, trecând activele de la o firmă la alta, falimentându-le pe cele vechi şi preluând spaţiile şi utilajele pe alte societăţi, Indagrara, indiferent de cine a fost administrată, a produs din greu alcool rafinat până în anul 2005, fără a plăti accizele la bugetul public. Într-un târziu, cu o gaură în buget cât cea din stratul de ozon, Ministerul Finanţelor Publice a dispus revocarea autorizaţiei de producător de alcool rafinat şi sigilarea coloanelor de distilare. Inexplicabil, deşi producţia de alcool la Indagrara a fost sistată, în perioada 2006-2007, piaţa neagră a fost invadată de zeci de tone de produse contrafăcute, produse din alcool rafinat. Dovada: au fost confiscate cantităţi foarte mari de alcool rafinat şi băuturi alcoolice, existând suspiciuni că acestea provin dinspre Maramureş şi Bihor.
ŞOC ETILIC. Abia la 21 decembrie 2007, o echipă mixtă formată din comisari ai Gărzii Financiare Arad şi inspectori vamali din cadrul Direcţiei Judeţene pentru Accize şi Operaţiuni Vamale, după o perioadă de supraveghere şi centralizare a unor informaţii, a dat de capătul firului, găsind şi o explicaţie pentru exodul de alcool de pe piaţa neagră din vestul României. Pe scurt, angajaţii Ministerului de Finanţe au descins în incinta Indagrara Arad. După adevărate peripeţii: spargeri de lacăte, tăieri de lanţuri, înlăturarea unor drugi din şine de cale ferată, blocarea comisarilor în interior şi alte asemenea "ospitalităţi", funcţionarii statului au constatat că, deşi avea autorizaţia suspendată, Indagrara reprezentată de SC Interamerican Trading SRL Baia Mare funcţiona, producând lunar sute de mii de litri de alcool etilic, pe care îl valorifica ilicit. Mai mult, în rezervoarele de fermentare a vechii fabrici, organele de control au depistat peste 60.000 de litri de materie primă pusă la fermentat, 500 kg de porumb, drojdie, dar şi 25.000 de litri de alcool etilic, de aproximativ 80 de grade, ce urma să fie rafinat. Pe lângă aceste ingrediente, s- a descoperit şi o reţea complexă de conducte, furtune şi pompe care erau utilizate la transportul alcoolului brut către coloana de rafinare şi către depozitul de produse finite. Culmea, acesta era sigilat de supravegheatorul fiscal!
ACTE COMPROMIŢÅTOARE. Cireaşa pe tort a fost însă depistarea unor documente de evidenţă. Mai exact, s-au găsit cifrele producţiei de alcool din perioada 2006-2007, dar şi acte legate de evidenţa personalului: state de plată, fişe de protecţia muncii, procese-verbale de predare a schimbului, rapoarte de producţie. Suficiente dovezi ale faptului că Indagrara a funcţionat la foc continuu. Centralizând aceste documente, comisarii Gărzii Financiare au constatat că în perioada 2006-2007 reprezentanţii societăţii arădene au achiziţionat, ca materie primă pentru fabricarea alcoolului, peste 2.200 tone de melasă şi peste 3.400 de tone de porumb boabe. În urma procesării, au rezultat peste 1.100 de tone de alcool de 96,6 grade, pe care producătorul l-a valorificat, evaziunea fiscală în acest caz fiind cu mult peste 12.000.000 de euro. Este clar că cei aflaţi în spatele afacerii Indagrara au încasat din comercializarea alcoolului, în numai un an, o sumă ameţitoare.
Sub nasul Uniunii Europene, care ne monitorizează fiecare mişcare, funcţionează clandestin zeci de fabrici de alcool care au produs şi continuă să producă milioane de euro anual, bani negri pentru "mogulii alcoolului". În timp ce producătorii de alte bunuri decât cele accizate sunt sufocaţi de condiţiile de aliniere la standardele europene şi sunt înghiţiţi sau eliminaţi de concurenţa vestică, producătorii de alcool defilează pe o piaţă în care fac legea, favorizaţi fiind până la absurd de o clasă politică, parcă anesteziată de aburii etilului.
Indagrara Arad a fost un nume de referinţă în domeniul producţiei de alcool şi produse alcoolice în perioada interbelică, dar şi în perioada comunistă. După 1989, celebra fabrică de alcool, una dintre cele mai performante din ţară, a devenit o vacă de muls pentru tot felul de indivizi avizi de îmbogăţire rapidă şi fără scrupule. Spoliată şi îndatorată "până la sânge" la bugetul public, după privatizare, fabrica a fost "abandonată" în mâinile unui alt grup de afacerişti, care a operat şi continuă să funcţioneze sub numele de SC Interamerican Trading SRL Baia Mare. În spaţiul fostei fabrici arădene de alcool, în ultimii zece ani, pe lângă nou-născuta SC Indagrara Prodcom SRL, au mai funcţionat şi funcţionează firme precum SC Gopi Com SRL, SC Separom SRL sau SC Rialda Com SRL, societăţi implicate, mai mult sau mai puţin, în prăduirea bugetului public cu zeci de milioane de euro, prin neplata premeditată a accizelor sau a altor obligaţii bugetare. Mai mult, aşa cum rezultă dintr-un raport al Comisariatul Regional al Gărzii Financiare Timiş, în lupta pentru eludarea plăţilor către bugetul de stat, s-a ajuns până la falimentarea deliberată a firmelor, afaceri cu societăţi de tip fantomă şi câte şi mai câte.
PUNCT DE REFERINŢÅ. Fără doar şi poate, toate tunurile fiscale s-au derulat sub ochii îngăduitori ai autorităţilor publice şi, fără nici o exagerare, chiar cu largul concurs al acestora! Exemplu concret: celebra măsură dispusă de ex-ministrul de Finanţe, liberalul Decebal Traian Remeş, prin care s-a considerat că un act de control fiscal nu este titlu executoriu dacă este contestat! Acest lucru a permis reautorizarea tuturor firmelor producătoare de alcool, chiar dacă aceste societăţi înregistrau obligaţii restante la bugetul de stat în valoare de mii de miliarde de lei. Deci în loc de suspendare a licenţei şi autorizaţiilor de funcţionare, agenţii economici care au prăduit banul public au fost lăsaţi "să pască" în linişte, fără oprelişti! Astfel, trecând activele de la o firmă la alta, falimentându-le pe cele vechi şi preluând spaţiile şi utilajele pe alte societăţi, Indagrara, indiferent de cine a fost administrată, a produs din greu alcool rafinat până în anul 2005, fără a plăti accizele la bugetul public. Într-un târziu, cu o gaură în buget cât cea din stratul de ozon, Ministerul Finanţelor Publice a dispus revocarea autorizaţiei de producător de alcool rafinat şi sigilarea coloanelor de distilare. Inexplicabil, deşi producţia de alcool la Indagrara a fost sistată, în perioada 2006-2007, piaţa neagră a fost invadată de zeci de tone de produse contrafăcute, produse din alcool rafinat. Dovada: au fost confiscate cantităţi foarte mari de alcool rafinat şi băuturi alcoolice, existând suspiciuni că acestea provin dinspre Maramureş şi Bihor.
ŞOC ETILIC. Abia la 21 decembrie 2007, o echipă mixtă formată din comisari ai Gărzii Financiare Arad şi inspectori vamali din cadrul Direcţiei Judeţene pentru Accize şi Operaţiuni Vamale, după o perioadă de supraveghere şi centralizare a unor informaţii, a dat de capătul firului, găsind şi o explicaţie pentru exodul de alcool de pe piaţa neagră din vestul României. Pe scurt, angajaţii Ministerului de Finanţe au descins în incinta Indagrara Arad. După adevărate peripeţii: spargeri de lacăte, tăieri de lanţuri, înlăturarea unor drugi din şine de cale ferată, blocarea comisarilor în interior şi alte asemenea "ospitalităţi", funcţionarii statului au constatat că, deşi avea autorizaţia suspendată, Indagrara reprezentată de SC Interamerican Trading SRL Baia Mare funcţiona, producând lunar sute de mii de litri de alcool etilic, pe care îl valorifica ilicit. Mai mult, în rezervoarele de fermentare a vechii fabrici, organele de control au depistat peste 60.000 de litri de materie primă pusă la fermentat, 500 kg de porumb, drojdie, dar şi 25.000 de litri de alcool etilic, de aproximativ 80 de grade, ce urma să fie rafinat. Pe lângă aceste ingrediente, s- a descoperit şi o reţea complexă de conducte, furtune şi pompe care erau utilizate la transportul alcoolului brut către coloana de rafinare şi către depozitul de produse finite. Culmea, acesta era sigilat de supravegheatorul fiscal!
ACTE COMPROMIŢÅTOARE. Cireaşa pe tort a fost însă depistarea unor documente de evidenţă. Mai exact, s-au găsit cifrele producţiei de alcool din perioada 2006-2007, dar şi acte legate de evidenţa personalului: state de plată, fişe de protecţia muncii, procese-verbale de predare a schimbului, rapoarte de producţie. Suficiente dovezi ale faptului că Indagrara a funcţionat la foc continuu. Centralizând aceste documente, comisarii Gărzii Financiare au constatat că în perioada 2006-2007 reprezentanţii societăţii arădene au achiziţionat, ca materie primă pentru fabricarea alcoolului, peste 2.200 tone de melasă şi peste 3.400 de tone de porumb boabe. În urma procesării, au rezultat peste 1.100 de tone de alcool de 96,6 grade, pe care producătorul l-a valorificat, evaziunea fiscală în acest caz fiind cu mult peste 12.000.000 de euro. Este clar că cei aflaţi în spatele afacerii Indagrara au încasat din comercializarea alcoolului, în numai un an, o sumă ameţitoare.
Interamerican, legată de Indagrara
I
nteramerican Trading SRL filiala Arad, acolo unde s-a făcut controlul, este deţinută în totalitate de Intermarican Trading din Baia Mare, administrator fiind cetăţeanul maghiar Bela Tamas. Firma-mamă, Interamerican Trading, este deţinută de Csaba Nemet, un cetăţean român care locuieşte în Statele Unite, şi de Ashfield Exterprises Ltd. din Insulele Seychelles, un paradis fiscal bine cunoscut. Administratori sunt Bela Tamas şi Remus Ster. Acesta din urmă este un partener de afaceri al lui Ioan Mihăilă, cel care deţine Indagrara Prodcom şi care este un apropiat al unor fruntaşi penelişti locali. O altă companie care se ocupa cu alcool şi care funcţiona în aceeaşi incintă este Rialda, care aparţine Eugeniei Mihuş. Aceasta, împreună cu Ster sunt membri de vază într-un Consiliu de Administraţie al unei cooperative de credit. Eugenia Mihuş este un mic acţionar, dar şi membru în Consiliul de Administraţie al Indagrara Prodcom. Echipa de inspectori de la Vamă l-a luat la rost şi pe Virgil Muscă, administratorul unei alte firme ce îşi desfăşura activitatea în aceeaşi incintă cu Interamerican şi care a zis că nu poate să permită controlul, întrucât nu are nici o calitate în acest sens. Şi Virgil Muscă e strâns legat de Ioan Mihăilă, prin faptul că a fost administrator la Separom SA, o companie aflată în faliment. Jumătate din acţiuni erau deţinute de Prod Com Andante din Baia Mare din portofoliul familiei Mihăilă. Mihăilă şi Ster deţin şi Mara Leasing IFN din Arad, unde ca împuternicit al sucursalei din Bucureşti figurează Florin Pistae, care îi şi este partener de afaceri lui Mihăilă la Robinson Management. La rându-i, Pistae se poate bucura de cele aproape opt procente pe care le are la Universal Asset Management, o companie controlată de Alitrade România. Alitrade este strâns legată prin Centrul de Afaceri Româno-Rus din Bucureşti de controversaţi oameni de afaceri din fostul spaţiu ex-sovietic, apropiaţi de serviciile de informaţii. Tot la Centru mai activează şi câţiva cenzori care lucrează şi pentru o firmă deţinută de Consiliul General al Municipiului Bucureşti.
nteramerican Trading SRL filiala Arad, acolo unde s-a făcut controlul, este deţinută în totalitate de Intermarican Trading din Baia Mare, administrator fiind cetăţeanul maghiar Bela Tamas. Firma-mamă, Interamerican Trading, este deţinută de Csaba Nemet, un cetăţean român care locuieşte în Statele Unite, şi de Ashfield Exterprises Ltd. din Insulele Seychelles, un paradis fiscal bine cunoscut. Administratori sunt Bela Tamas şi Remus Ster. Acesta din urmă este un partener de afaceri al lui Ioan Mihăilă, cel care deţine Indagrara Prodcom şi care este un apropiat al unor fruntaşi penelişti locali. O altă companie care se ocupa cu alcool şi care funcţiona în aceeaşi incintă este Rialda, care aparţine Eugeniei Mihuş. Aceasta, împreună cu Ster sunt membri de vază într-un Consiliu de Administraţie al unei cooperative de credit. Eugenia Mihuş este un mic acţionar, dar şi membru în Consiliul de Administraţie al Indagrara Prodcom. Echipa de inspectori de la Vamă l-a luat la rost şi pe Virgil Muscă, administratorul unei alte firme ce îşi desfăşura activitatea în aceeaşi incintă cu Interamerican şi care a zis că nu poate să permită controlul, întrucât nu are nici o calitate în acest sens. Şi Virgil Muscă e strâns legat de Ioan Mihăilă, prin faptul că a fost administrator la Separom SA, o companie aflată în faliment. Jumătate din acţiuni erau deţinute de Prod Com Andante din Baia Mare din portofoliul familiei Mihăilă. Mihăilă şi Ster deţin şi Mara Leasing IFN din Arad, unde ca împuternicit al sucursalei din Bucureşti figurează Florin Pistae, care îi şi este partener de afaceri lui Mihăilă la Robinson Management. La rându-i, Pistae se poate bucura de cele aproape opt procente pe care le are la Universal Asset Management, o companie controlată de Alitrade România. Alitrade este strâns legată prin Centrul de Afaceri Româno-Rus din Bucureşti de controversaţi oameni de afaceri din fostul spaţiu ex-sovietic, apropiaţi de serviciile de informaţii. Tot la Centru mai activează şi câţiva cenzori care lucrează şi pentru o firmă deţinută de Consiliul General al Municipiului Bucureşti.
