Momente si spite: Bacalaureatul bicicletelor

Bicicleta mea a luat Bacalaureatul din prima si cu nota maxima. A fost un Bac mai greu decat la oameni, cu zece probe, nu doar cu trei. Si n-a copiat nici una. In primul rand, bicicletele nu fura, ci sunt furate. In al doilea rand, nici un profesor de ci­clism nu ar permite sa se copieze la Bac. Pentru ca bicicletele trebuie sa fie cu adevarat bine pregatite. Alt­fel, o singura miscare gresita poa­te in­semna moartea: si a lor, si a sta­pa­­nilor. Asa ca nu se joaca nimeni de-a examenul.

La romana i s-a cerut sa faca niste opturi, la proba de scriere, si sa comenteze un aforism de-al lui Nichita Stanescu. Nu l-a confundat pe marele poet cu personajul de film. Il pretuia pentru ca scrisese atat pentru oameni, folosind cu­vin­te, cat si pentru biciclete, cu ne­cu­­vin­te. A vrut chiar sa-l cunoasca per­­­sonal si l-a cautat de cateva ori pe acasa, in Piata Amzei, dar el nu mai dadea de mult pe-acolo. Statea tot timpul singur intr-un parc, vizavi de Academie, privind incremenit spre cer exact ca in propriul poem: 'Pi­e­trele deschid un ochi de piatra, /Oa­sele deschid un ochi de os'.

Plecand de la aforismul stanescian: 'A avea un ideal inseamna a avea o oglinda', Leta a sustinut ca, spre deosebire de oameni, toate bi­cicletele au un ideal in viata, pentru ca toate au – sau ar trebui sa aiba – o oglinda. Fiind vorba despre o oglin­­da re­­trovizoare, idealul bicicle­telor se afla inapoi, in trecut, cum spu­­nea si Eminescu in dulcele stil cla­sic: 'Ideal pierdut in noaptea unei lumi ce nu mai este'. Ea a ara­tat ca tot mai multi oameni capata ca­racter de bicicleta, avand un ideal in trecut. Acestia spun ca era mai bine pe vremea lui Ceausescu.

La matematica a fost intrebata cat fac doi plus doi. 'Noua', a ras­puns Leta. Si a demonstrat ca acesta este rezultatul corect, folosind cal­culul in baza Anastase. In aceeasi ba­za, cand isi numara spitele, in loc de 64 ii ies 100. In baza Anastase im­partirea se face numai la numere mici, bine alese. Prin impartire se re­alizeaza inmultirea, ce tinde spre plus infinit. A patra operatie, sca­de­rea, se aplica numai la numerele mari, aproximativ 20 de milioane. Un subiect destul de dificil.

In cazul bicicletelor, in­va­ta­mantul pune accent pe inzestrarea elevului. Leta fiind inzestrata cu lant, a vorbit despre lantul trofic la biologie, despre lanturile muntoase la geografie, la chimie despre reactia in lant, iar la psihologie despre lantul slabiciunilor. Bicicletele nu mai invata in scoala decat strictul necesar pentru meseria lor, aceea de a se deplasa. Sunt atatea lucruri care nu iti aduc bani, dar fac viata mai frumoasa. Parerea Letei este ca s-a exagerat cu aceasta ultraspeci­a­lizare. Bicicletele au ajuns sa dea in gropi, mai ales prin Bucuresti. Si nici nu mai stiu sa faca o declaratie de dragoste, pericol ce ii pandeste si pe copiii nostri. Noi le zicem in continuare copiii absolventilor de liceu si le plangem de mila, desi ei au 19-20 de ani. Bicicletele se maturi­zea­za mai repede.

La fizica i-au picat legile frecarii, acea forta care apare la in­te­rac­tiunea dintre doua corpuri. Leta a demonstrat caracterul universal al legii, aratand ca si la biciclete si la oameni nimic nu merge ca lumea daca nu ungi unde trebuie.

La informatica, Leta a efectuat cateva operatiuni la calculatorul pro­priu, unul fara jocuri si manele.

La economie politica a vorbit despre anvelopa salariala, despre frane in calea dezvoltarii cand la ghi­don se afla niste incompetenti, care n-au o directie clara, un far calauzitor, si pun economia pe butuci.

Cea mai dificila a fost proba practica. A trebuit sa parcurga zece metri pe o pista pentru biciclete din Ca­pitala. Cu mult noroc a trecut si de aceasta grea incercare. Totodata, a fost admisa si la proba teoretica, deoarece aceea era doar teoretic o pista pentru biciclete.

A luat 10 pe linie. Pentru ca a pus pedala pe carte. N-a pierdut vre­­mea prin cluburi si prin parcuri, ca bicicletele de fite, n-a stat toata zi­ua la calculator, ci calculatorul a stat la ea, n-a asteptat sa castige la lo­to ori sa devina amanta unui biciclet celebru si cu bani, din Tour de France. Sigura pe invatatura sa, nici nu s-a sinchisit de camerele de su­pra­veghere amplasate peste tot prin oras.

Intr-o tara inlacrimata dupa Ba­calaureat, Leta e fericita. Am si ins­cris-o la o facultate pentru biciclete, cu invatamant de la distanta si in vi­teza, desi sunt sigur ca ar fi facut fata si la una umana, ba poate ca ar fi fost chiar fruntasa printre colegii sai de gen neutru, produsi ai in­va­ta­mantului romanesc de as­tazi. Pentru ca Leta mea e o bicicle­ta un­gu­reas­ca. Si fabricile din Un­ga­ria nu scot tampite pe banda rulanta.