Morile de vânt ale inventatorului Neculai Petcu

La cei 80 de ani ai săi, inginerul Neculai Petcu lucrează ca un om tânăr şi este convins că va trăi încă mulţi ani. Visul lui cel mai mare este ca România să-şi obţină independenţa energetică prin punerea în practică a unei invenţii de-a sa: centrala eoliană de mare putere.

În colţul unei hale din fabrica Hesper SA, inginerul inventator Neculai Petcu îmi arată câteva bancuri de lucru pe care sunt aşezate mori de vânt în miniatură. Cu ajutorul lui Daniel Vlăsceanu, lucrează la machetele unor centrale eoliene care sunt doar prima etapă a unui plan în care crede total: independenţa energetică a României.

"Sunt bucuros că a început să se folosească energia din surse alternative. România are cel mai mare potenţial pentru energia eoliană din Europa Centrală şi de Est, specialiştii spun că e nevoie de investiţii de patru miliarde pentru fermele de mori de vânt", spune domnul Petcu, ataşat de valorile ecologiste.

OPT MINUTE CU BĂSESCU
Inginerul a inventat o centrală eoliană de mare putere, care funcţionează pe baza curenţilor ascensionali şi a vânturilor periferice şi ocazionale, precum şi energia solară astfel încât o asemenea centrală se poate monta atât pe o clădire înaltă, cât şi pe malul mării. Fiecare este proiectată să furnizeze până la cinci megawaţi.

La Târgul Internaţional Bucureşti (TIB) 2005, inginerul Petcu a discutat în jur de opt minute cu proaspătul, pe atunci, preşedinte Traian Băsescu. În cele câteva minute, preşedintele şi-a arătat interesul pentru realizarea a 400 de astfel de centrale la malul mării, unde intensitatea vântului este mare şi randamentul ar fi optim. Asta însemnă 2.000 de megawaţi. L-a chemat imediat pe consilierul său, Theodor Stolojan, acesta i-a cerut inginerului hârtii, probe, avize.

Treburile au tărăgănat, iar între timp domnul Petcu a trimis două petiţii pe această temă la Cotroceni. A primit tot atâtea răspunsuri, în care practic se spunea că problema a fost adusă la cunoştinţa preşedintelui şi s-a trimis şi o notiţă la Ministerul Finanţelor, urmând ca răspunsul să-i fie trimis petiţionarului în termen de maximum 30 de zile, cum prevede legea. Asta se întâmpla în 2008. De atunci, nimic.

ANTON ANTON A DAT JUMĂTATE
Neculai Petcu a luat totul pe cont propriu, şi-a înfiinţat o firmă şi a început să umble pe la alte instituţii. A ajuns la ministrul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, Anton Anton, care i-a spus că îi dă jumătate din suma de 250.000 de euro necesară construirii unei centrale, dacă are şi el, inventatorul, jumătate. Bineînţeles că n-a avut, aşa că s-a rezolvat: nu se poate.

Tot zbătându-se să-şi pună în practică invenţia, domnul Petcu a obţinut până acum doar promisiunea unui om de afaceri care a spus că îi va da o sumă de bani pentru crearea şi instalarea unei centrale eoliene pe o clădire, ca să se vadă rentabilitatea ideii. Dar concret, încă nimic. Deşi ţări de cel mai înalt nivel tehnologic sunt tot mai interesate de dezvoltarea pe scară largă a procedeelor de obţinere a energiei din surse nepoluante.

ŞAPCA ANTISOMN
Somn uşor şi nu prea. Căci inginerul a inventat "şapca antisomn la volan". Proiectată pentru drumurile lungi, are în creştetul capului mercur şi nişte senzori, aşa încât, dacă îţi cade capul într-o parte brusc sau în piept, începe o întreagă nebunie de claxoane şi becuri care se aprind şi se sting în interiorul maşinii. O invenţie haioasă şi poate chiar cu potenţial economic, dacă e să ne gândim la cazurile când şoferii de tir au adormit la volan şi au făcut ravagii pe şosele.




De curând am auzit că marile firme de automobile studiază posibilitatea de a crea maşini care să interacţioneze cu şoferul, să-i "citească" emoţiile în funcţie de micile mişcări involuntare ale muşchilor feţei şi să-i dea anumite mesaje de calmare. Desigur, toate pe baza unor tehnologii înalte, cu costuri pe măsură.

"BĂ, EŞTI TU MAI DEŞTEPT CA NEMŢII?"
Asta i s-a spus de fiecare dată la Uzinele Dacia când s-a dus cu invenţiile sale. Una din ele este un filtru de aer care durează 50.000 de km, după care "îl sufli" şi mai merge 20.000. Cică nu e bun. Probabil e mai bun ăsta pe care îl schimbi acum, la 10.000. În 1964, inginerul Petcu a inventat "Maşina cu cutie hidrostatică". Adică un soi de Mercedes cu cutie automată din zilele noastre, cu suspensie autoreglabilă, filtru-minune şi alte îmbunătăţiri.

Proiectul a fost combătut absolut ştiinţific, din voleu: "Ce, bă, eşti tu mai deştept ca nemţii?". Când vine vorba de maşini nu mă pot abţine să nu-l întreb de Iustin Capră. "Sunt certat cu el", zice domnul Petcu. "I-am zis: «Termină, mă, cu maşinile astea mici, că te calcă vreun camion»".

APRECIAT DE CEAUŞESCU
În 1982 a brevetat "Preîncălzitorul". Mirosindu-mă cât de bine "le am" cu tehnica, inginerul începe să-mi explice ca unui copil: "Preîncălzitorul ăsta e un fel de sobiţă care încălzeşte motorul înainte de a-l porni. Aşa că, după câteva minute, când dai cheie, pe lângă faptul că motorul porneşte imediat, oricât de frig ar fi afară, nici nu mai există uzură fizică.

E principiul lui Otto". Primele teste cu preîncălzitorul le-a făcut la Braşov, la o temperatură de -20 de grade. Cei din jur se chinuiau să încălzească diverse motoare cu găleţi pline de jăratic, inginerul Petcu a pornit "sobiţa" şi după opt minute, la prima cheie, motorul a început să duduie. Invenţia a fost atât de apreciată la vremea respectivă, încât Ceauşescu a interzis folosirea preîncălzitoarelor la camioanele civile, din pricină că erau fabricate în număr mic.

TABUL SILENŢIOS
Orice armată îşi doreşte să aibă arme cât mai eficiente, iar România a reuşit din plin acest lucru, printr-un tab absolut terifiant. În primul rând, pentru angajaţii care lucrau la el. Fiindcă tabul trepida atât de puternic atunci când motorul ajungea la 4.000 de ture, încât spărgea totul în jur şi finalmente motorul se strica. Inginerul Petcu a venit cu soluţia salvatoare, numită "Dispozitivul pentru echilibrarea arborilor cardanici în sarcină şi în gol". După ce această invenţie a fost folosită, motorul tabului putea să atingă şi 10.000 de ture.

AVION ŞI PLANOR ÎNTR-UN SINGUR APARAT
Inginerul îmi arată schiţele unui avion de pasageri economic şi aproape nepoluant. Se înalţă cu ajutorul motoarelor până la o mare altitudine, apoi deschide mai multe rânduri de aripi şi motorul se opreşte. Pluteşte până la destinaţie, fără să consume nimic. "Merge de deasupra Bucureştilor până la Paris cu te miri ce combustibil", spune domnul Petcu. Mai are şi capacitatea ca, în caz de urgenţă, să aterizeze vertical, ca avioanele Harrier. Aeronava este patentată, are toate aprobările şi poate se face. Când o trece criza.