Mortăciuni pe săturate, vulturi ioc!

Dacă vulturii din Europa ar putea vota, probabil s-ar înghesui la alegerile euro­parlamentare din iunie, în semn de mul­ţumire pentru grija pe care legislativul Uniunii Europene a arătat că le-o poartă. De-acum înainte, vor avea hrana asigurată, pentru că fermierii sunt în­dem­naţi să-şi lase-n plata Domnului ani­malele moarte pe câmp, pe post de os­­păţ vulturesc. Problema e că în Ro­mâ­nia nu prea mai sunt vulturi. Sau sunt?

Pentru ca vulturii din Europa să nu mai moară de foame, euro­parlamentarii au modificat o prevedere legislativă care interzicea abandonarea de către fermieri a animalelor moarte pe câmp. Dacă până în prezent oamenii erau obligaţi să ducă la incinerare dobitoacele care-şi dădeau suflarea, ei sunt acum încurajaţi să le lase unde-au căzut şi să le permită vulturilor să se ocupe de "eca­risaj".

Văzută de la Strasbourg, soluţia este simplă: vulturii sunt sanitari ai naturii şi pot curăţa o vacă moartă sau o carcasă de oaie în câteva ore, înainte ca acestea să intre în putrefacţie. Prin urmare, oamenii câştigă, pentru că sunt scutiţi de efortul presupus de incinerare; animalele vii, pentru că nu sunt expuse focarului de infecţie pe care l-ar reprezenta cadavrul, iar vulturii, pentru că se înfruptă pe săturate.

În România, unde "mortăciunile" se întâlnesc nu la tot pasul, dar cu siguranţă pe fiecare drum naţional, apariţia altor cadavre care să putrezească nestingherite până la apariţia vreunui vultur ar putea să nu fie o idee atât de bună. Mai ales în condiţiile în care aceste păsări au dispărut din ţara noastră.

Alta era situaţia acum 80 de ani, când hoitarul, vulturul sur, vulturul negru sau zăganul erau prezenţi şi în România. "Vânătoarea şi reglementările sanitare şi de utilizare a otrăvurilor pentru combaterea carnivorelor mari au dus însă la dispariţia acestor magnifice păsări din fauna României. Aplicarea acestei noi reglementări ar putea contribui semnificativ la reîntoarcerea lor", apreciază Societatea Ornitologică Română (SOR), care a salutat ieri, printr-un comunicat, decizia Parlamentului European.
PERICOL EPIDEMIOLOGIC
Experţi din domeniul sanitar-veterinar strâmbă însă din nas. Sunt slabe şansele ca resturile animale abandonate să devină hrană pentru păsări care fâlfâie destul de departe de România, chiar dacă ele pot parcurge în zbor sute de kilometri într-o zi în căutare de hrană, după cum a explicat pentru Jurnalul Naţional Alida Barbu, ofiţer de comunicare al SOR.

Abandonarea cadavrelor de animale poate avea concesinţe neplăcute nu doar pentru simţul olfactiv al oamenilor, ci şi pentru sănătatea lor şi a dobitoacelor rămase în viaţă. Prezenţa unui animal mort reprezintă un risc epidemiologic. Acesta este şi motivul pentru care legislaţia în vigoare prevede incinerarea nefericitului patruped. Chiar dacă animalul a murit în urma unei boli cu caracter individual (infarct, insuficienţă renală etc.), nu este prudent să fie lăsat să zacă pe câmp, unde pasc animalele vii, întrucât intră în putrefacţie şi se dezintegrează, resturile infiltrându-se în pânza freatică şi contaminând sursele de apă din jur, spun specialiştii.

Atunci când a fost promulgată directiva europeană care interzicea abandonarea animalelor moarte şi îi obliga pe fermieri să le distrugă prin incinerare, mai multe state, printre care şi România, au obţinut o derogare pentru zonele greu accesibile. De exemplu, în Apuseni, în locuri unde accesul se face cu dificultate, folosirea unui mijloc de transport moto­rizat fiind imposibilă, oamenii au primit permisiunea de a îngropa dobitoacele moarte.

Mai mult, populaţiile de vulturi nu obişnuiesc să se hrănească în arealele populate de oameni. Şansele ca aceste înaripate să poposească în bătătura unui fermier pentru a "neutraliza" un dobitoc mort sunt reduse, potrivit surselor din domeniul sanitar-veterinar.
CU VULTURI SAU FĂRĂ VULTURI?
Numărătoarea vulturilor din România pare însă a da rezultate diferite în funcţie de cine o face. "Avem o populaţie de vulturi solidă în toate judeţele", ne-a decla­rat directorul Gărzii de Mediu, Silvian Io­nescu. Acest lucru ar trebui să fie lim­pe­de, spune el, pentru oricine a traversat vreo­dată cu maşina o regiune de câmpie. Din punctul lui de vedere, problema nu este că n-ar avea cine să consume rămă­şi­ţele animale.

"Avem probleme destule pe câmp, există mormane de gunoaie, nu avem nevoie şi de cadavre", a spus Ionescu. La atâtea resturi menajere aruncate peste tot, vulturii au mâncare berechet, iar aplicarea acestei legi ar da situaţiei un iz de-a dreptul pestilenţial. Concluzia lui Silvian Ionescu este că autorităţile româ­ne trebuie să cugete pe-ndelete înainte să joace după cum se cântă de la Strasbourg şi Bruxelles. "Nu toată legislaţia europea­nă trebuie transpusă în legislaţia naţio­na­lă. Cred că această problemă ar trebui discutată la nivel de agenţii de mediu, de ministru al Mediului, pentru că nu se poa­te aplica direct orice prevedere europea­nă. Trebuie să ne consultăm, să ana­lizăm."

Societatea ornitologică Română nu are însă încredere în "numărătoarea" făcută de Garda de Mediu. "Îi rugăm să ne spună exact şi nouă unde pot fi văzuţi vulturii, dacă spune că sunt atât de numeroşi. Cu mare plăcere am vrea să îi vedem şi noi", a replicat Alida Barbu. Ea a explicat că SOR îşi colectează informaţiile colabo­rând cu majoritatea specialiştilor ornitologi din ţară. Reprezentantul SOR mai spune că nespecialiştii pot face confuzia între vultur şi acvilă. O altă confuzie frecventă, spune Alida Barbu, este între vultur şi şoricarul comun, o altă specie de răpitor mare întâlnită frecvent în zona colinară, dar şi la câmpie. Prin urmare, a decide cine se va delecta cu "delicate­sele" abandonate-n câmp pare o misiune mult mai dificilă decât s-ar fi zis la prima vedere.
"MĂSURA NU E OBLIGATORIE"
Prevederile adoptate săptămâna trecută vor intra în vigoare în câteva luni, imediat după publicarea legii. Amendamentul prevede însă că fiecare stat în parte o poate interpreta şi adopta în funcţie de propriile interese. "Nu este o prevedere obligatorie, doresc să subli­niez acest lucru. În amendament se arată că aceste măsuri «pot fi adoptate» de statele membre, nu că «trebuie adoptate».

Legea se adresează statelor unde această soluţie alternativă la colectarea cadavrelor de animale este potrivită, avantajoasă", a explicat pentru Jurnalul Naţional, europarlamentarul britanic Chris Davies, unul dintre iniţiatorii proiectului legislativ. "De pildă, la noi în ţară nu avem vulturi. În schimb, avem vulpi pe post de prădători necrofagi. Şi cred că este un lucru bun. De pildă, se poate întâmpla ca unui fermier să îi moară o oaie, iar el să nu ştie unde, să nu o găsească. O găsesc însă vulpile şi o devorează până să apuce să se dezintegreze. Cred că noi, oamenii, tot temându-ne de epidemii şi tot încercând să ne construim fel şi fel de mecanisme de reglementare şi apărare, am scăpat din vedere faptul că mecanismele naturii pot fi mult mai eficiente", a spus europarlamentarul liberal.


UN AMENDAMENT CU PATRU "NAŞI"
În reuniunea plenară de la 24 aprilie, Parlamentul European a adoptat un amendament la directiva europeană 1774/2002, care le interzicea fermierilor să lase-n plata Domnului cada­vre­le animalelor care mor pe câmp. Amendamentul a fost propus şi susţinut de patru europarlamentari: Chris Davies (Marea Bri­tanie), Satu Hassi (Finlanda), Jens Holm şi Asa Westlund (Su­e­dia). Îngrijorarea lor a pornit de la situaţia din Spa­nia, un­de specialiştii ornitologi au avertizat că vulturii sunt atât de în­fo­metaţi, încât au ajuns să-şi caute surse de hrană în statele învecinate. Un exemplar a fost văzut recent tocmai la Bru­xelles, odihnindu-se pe capota unui autobuz. De altfel, au­tori­tă­ţi­le de la Madrid îşi anunţaseră în martie intenţia de a-şi modifica legislaţia naţională pentru a salva populaţia de vulturi.