"Mortii de la munte curgeau pe Ialomita"

Doua zmeoaice suparate pe oameni au facut prapad in ’70 si in ’75. Raul Ialomita si Dunarea au cerut tribut de vieti locuitorilor judetului Ialomita, si nu numai. Inundatiile au trecut, amintirea lor, nu.

AMARACIUNE. In Ialomita inundata se puteau vedea peste tot bucati de case si mobila venite din satele unde raul a facut prapad

Inundatiilor catastrofale de acum 30-35 de ani au lasat unora dintre ialomiteni rani adanci in suflete. Trecerea timpului nu a reusit sa stearga amintirea oamenilor morti ce veneau, pe Ialomita, de la munte.

APA AVEA 3-4 METRI ADANCIME. La o bariera de cale ferata, aproape de Slobozia Noua, l-am intalnit pe Gheorghe Popovici, un batran inginer agronom stabilit in aceasta localitate, o suburbie a orasului Slobozia. Omul isi plimba Dacia veche de 20 de ani. In "zona" e din 1964, iar din 1968 e stabilit in "suburbie". Nici nu am inceput bine sa discutam, si l-am cam suparat. "Nu au fost, dom’le, inundatii aici in ’70. In anul ala au fost doar ploi bune si recolte bune. In 1975 a fost beleaua mare aici. In iulie ’75 lucram la CAP. Era cald, era bine si treieram graul", povesteste nea Gheorghe. Recoltatul le-a fost intrerupt, intr-un mod groznic, de inundatii. "Ialomita a venit umflata, cu un debit mare de tot, de-a cuprins toata zona. A acoperit culturile, a acoperit tot in unele locuri mai joase; apa avea 3-4 metri adancime. Dupa ce au trecut apele, totul a cazut la pamant", afirma batranul.

La Slobozia Noua, in apropiere de intrarea in localitate, este un pod, era si atunci. Autoritatile au vazut atunci in el un fel de stavilar care stopa scurgerea apelor. Partidul a hotarat sa arunce podul in apa. Armata a venit si l-a dinamitat. "S-au facut si aia de ras, ca n-au reusit din prima. Apa a inceput sa curga si mai vijelios. Ne-au lasat izolati, fara transport, fara nimic. Erau navetisti, muncitori, erau toti blocati", rememoreaza inginerul. Dupa trei luni, apele s-au retras. Autoritatile i-au ajutat atunci pe oameni sa ia viata de la inceput. S-au dat ajutoare si s-au construit case. A fost si Ceausescu in zona, cu elicopterul. "A venit Nicu si i-a zis lui Marin Vasile, prim-secretarul de atunci, ca daca intra apa in Slobozia, il da afara. Ala tinea la postul lui si s-a implicat. Ar fi fost greu pentru el sa-si mai revina daca-l dadea Ceausescu afara din functie. Asta e! Ce-a fost a fost atunci", incheie batranul povestirea.

SENSIBILITATE. Tanti Maria i-a ajutat in 1975 pe sinistrati si are de gand sa-i ajute si pe cei ramasi fara case in primavara aceasta

AMINTIRI CU LACRIMI. Am mers mai departe, in Slobozia Noua. Pe o banca, o femeie ne privea curioasa. M-am apropiat si am facut cunostinta. O cheama Stanciu Maria si are 66 de ani. Cand o intrebi de inundatii, privirea i se schimba, iar ochii senini i se intuneca. Era tanara atunci, lucra in oras la fabrica de zahar. Inundatiile din ’70 nu au afectat-o, nu aveau cum, "au fost inundatii, dar au fost mici, n-a suferit lumea pe aici si nici padurea sau animalele", explica femeia. Dar cele din ’75, cum au fost? "Atunci a fost altceva. Era apa pana la jumatatea copacilor, dar pe noi nu ne-a afectat. Am fost anuntati din timp. Era apa pana la marginea satului. Nu putea sa vina nimic la noi, nici autobuz, nici tractor, nimic. Nu se putea iesi nici din sat. Au dinamitat atunci podul, ca sa putem sa circulam. Am umblat cu barca aproape toata vara", afirma femeia. Deodata ochii i se umezesc si tonul vocii i se schimba. "Aici nu a plouat, dar au venit apele umflate. Erau in Ialomita animale stricate, oameni morti, bucati de case faramate sau mobila. Cei care fusesera luati de ape, la munte, murisera, si acum cadavrele lor curgeau pe Ialomita. Adunau oamenii cu cangile mortaciunile, si oameni, si animale. La animale le-au facut o groparaie mare si le-au ingropat acolo. Iar pe oamenii aia morti de veneau pe apa i-au ingropat aici, in cimitir, ca pe niste eroi. Veneau si oameni de la munte, amarati si infometati, iti era mila de ei. Noi am scapat usor pentru ca s-au luat repede masuri. Au murit doar porcii de la Complexul «Gheorghe Lazar»", povesteste, suparata, Maria.

Multe sate au disparut

La inundatiile din 1970 mai multe sate de langa comuna Vladeni, judetul Ialomita, au disparut de pe fata pamantului. Locuitorii satelor s-au mutat in Tandarei, Vladeni, Facaeni sau pe unde mai aveau prieteni sau rude. Suvoaiele de apa care au ras atunci de pe fata pamantului satele proveneau atat din Ialomita, cat si din Dunare. "Chiar inainte de Pasti, in aprilie, au venit apele. La iesirea din Pioapetri, apele au rupt digul si au luat-o spre Brailita, Chioara si pana la Chirana. Acela a fost primul val. Apoi au venit apele din mai. Astea din batrani se spune ca sunt cele mai rele, periculoase", povesteste Soalba Craciun, unul din cei stramutati in ’70. Oamenii au scapat datorita interventiei autoritatilor si chiar a satenilor. "Dupa ce s-au retras apele, nu ne-au mai lasat sa ne intoarcem acasa. Nu mai voia sefu’, Ceausescu. Tot din ordinul lui s-au daramat patru biserici. Erau mari, frumoase, aveau cam 500 de ani. Au stricat astia multa dinamita, ca nu puteau sa le darame. Am auzit ca dupa ce le-au daramat, colonelul care s-a ocupat de treaba a dat in primire, a murit", afirma Craciun.

Solidaritate cosareneasca

O alta localitate afectata de inundatiile din 1975 este Cosareni. Aici cu greu mai gasesti pe cineva care-ti poate povesti ce s-a intamplat atunci cand Raul Ialomita a cerut tribut oamenilor din judet. Damian Dumitru a fost viceprimar in comuna dupa inundatii. El da vina pe lipsa unui dig de protectie in jurul comunei. Fara digul de aparare, apele involburate ale Ialomitei au putut ajunge pana aproape de centrul comunei. "Au fost inundatii, dar nu ne-au afectat prea tare, oamenii au fost solidari si s-au ajutat reciproc, altfel putea fi rau si pentru noi", spune Damian. Nu au existat pagube materiale mari sau pierderi de vieti omenesti. Cei de la marginea satului, unde apa era periculoasa, au fost stramutati in inima satului sau in in alte parti ale localitatii. Cu ajutorul semenilor, ei si-au construit atunci alte case si gospodarii.

ORASUL

Slobozia, resedinta de judet a Ialomitei, are o asezare geografica deosebita, orasul este "mai jos" decat imprejurimile, astfel, in caz de inundatii, toata apa s-ar putea scurge in interiorul resedintei de judet. Despre inundatiile din 1970 nu isi mai aminteste nimeni, doar de cele din 1975. Valerian Matache este inspector in Serviciul de Urbanism al Primariei Slobozia. In 1975 lucra de putin timp in cadrul Primariei. Cand au inceput inundatiile, unul din rolurile lui a fost acela de a alerta oamenii despre pericolul care-i pandea, despre furia apelor Ialomitei. "Trei zile am umblat cu masina prin oras si strigam cu o goarna pe la geamurile oamenilor sa le zic de inundatii", afirma Matache. Apele revarsate ale Ialomitei au afectat atunci mai ales partea de vest a orasului, o zona industriala si mai multe zone cultivate cu diverse cereale. "Furia apelor a fost stavilita prin mobilizarea armatei si a locuitorilor orasului, chiar si puscariasii din penitenciarul orasului au dat o mana de ajutor. Ei au incarcat saci cu nisip pentru diguri", povesteste Valerian. Dupa inundatii, in jurul Sloboziei s-a construit un dig ce inconjoara orasul. "Acum poate sa fie nivelul Ialomitei oricat de mare, nu mai avem probleme", explica inspectorul Matache.