Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ne indreptăm infriguraţi spre Comăneşti. Zăpada de la acest sfărşit de an a incăntat pe toată lumea. Sărbătorile de iarnă din anii trecuţi, fără nămeţi,nu au avut nici un farmec.
Ne indreptăm infriguraţi spre Comăneşti. Zăpada de la acest sfărşit de an a incăntat pe toată lumea. Sărbătorile de iarnă din anii trecuţi, fără nămeţi,nu au avut nici un farmec.
Uşoara nostalgie in care căzusem a fost spulberată de larma nemaipomenită care răzbătea de undeva de după pasajul de sub linia ferată, care duce către Primăria Comăneşti. Ca prin farmec am fost inconjuraţi de cai agitaţi, speriaţi de mulţime şi de zgomot, mascaţi şi de o mulţime care fluiera, bătea din tobe şi suna din zurgălăi de te asurzea. Poliţiştii, in ciuda numărului mare, aproape că nu mai pridideau să dirijeze circulaţia oamenilor şi a animalelor, care năvăliseră in stradă. In plus, tot felul de fanfare şi de formaţii instrumentale căntau, fiecare in felul ei. Nu se mai auzea nimic, de parcă ar fi inceput războiul. Atmosfera a fost intregită de salvele de tunuri, e drept artizanale. "Bubuie tare, doamnă, cu căt punem mai mult carbid şi il dozăm mai bine cu atăt e mai mare bombardeaua. Daâ să ştiţi că astea-s mult mai puţin periculoase decăt petardele astea apărute după Revoluţie", ne-a asigurat unul dintre posesorii ciudatului instrument pe care il purtau pe umăr.
SPIRIT DE COMPETIŢIE. Mergem in procesiunea formată ad-hoc de oficialităţile judeţului spre centrul oraşului, acolo unde fusese instalată o scenă. "Fată dragă, pune şi tu masca aia mai bine pe faţă, că acuşi ajungem la scenă şi nu-i de joacă. Se dau premii mari, zece milioane pentru premiul intăi, opt pentru premiul doi şi şase pentru cei de pe locul trei", s-a auzit vocea autoritară a unui bărbat către o fetişcană care nu se mai vedea de după masca imensă care ii acoperea faţa. In spatele ei, o altă codană, subţire, imbrăcată in haine de pădurar cu căteva numere mai mari decăt talia ei, cu un ditai puşcociul pe umăr işi făcea loc grăbită spre banda de care se pierduse. "Ai să impuşti pe mulţi cu mitraliera aia", i-a aruncat, cu ochii numai zămbet, un tănăr din mulţime. Tănăra i-a aruncat o privire scurtă, măguiltă de atenţie, dar nu s-a oprit din mersu-i agil. Printre formaţiile care se scurgeau intr-o procesiune imensă pe străzile oraşului, deja se făceau pariuri despre ocupanţii primelor locuri.
INTRECERE CA LA CARTE. Inaintăm din ce in ce mai greu spre scenă. O mare de oameni - "sunt vreo 10.000 de persoane", ne-a spus viceprimarul Neculai Ciocan - bloca aproape complet trecerea către scenă. Primarul, cu eşarfa incinsă peste palton, le-a vorbit oamenilor scurt despre festival, le-a urat cele cuvenite şi, intr-o atmosferă de Oscar, atăt de multe erau aparatele de fotografiat şi camerele de luat vederi, a inceput spectacolul. O gură de vin fiert pentru bietul juriu obligat să stea pe loc pănă la terminarea evoluţiilor tuturor concurenţilor, zămbete şi căte un incident hazliu au marcat intrările concurenţilor pe scenă. Vreo 500 la număr, veniţi de pe toată Valea Trotuşului şi cea a Tazlăului. Şi de pe cea a Asăului. Urători, banda de haiduci a lui Bujor, capra de de la Bereşti Tazlău, urşi, căluţi... Şi relaxare. Cum nu s-a mai văzut de mult pe feţele locuitorilor din zonă, marcaţi de potopul inundaţiilor din anii trecuţi.
SE PREGÃ...TEŞTE VIITORUL FESTIVAL. Sutele de mascaţi şi urători care s-au perindat pe scenă au fost evaluate de juriu, iar la final au fost răsplătite. Aproape 200 de milioane de lei in premii, dintre care unul de excelenţă, de 50 de milioane, pentru Ursul din Zăvoi, un cartier din Comăneşti, unde orăşenii ţin cu dinţii de tradiţii. "Au primit acest premiu pentru modul nealterat in care păstrează tradiţia, pentru autenticitatea costumelor, jocul deosebit, frumuseţea pieilor şi prezenţa scenică. Suntem la a 12-a ediţie, vrem să facem cunoscută in acest fel in Uniunea Europeană toată Valea Trotuşului şi să atragem turiştii aici, unde datinile se păstrează nu doar pe scenă, ci şi in realitate, prin curţile oamenilor. De acum 12 ani, cănd am pornit acest festival, numărul lor a crescut atăt de mult incăt acum nu se mai găsesc locuri de cazare pe nicăieri", a arătat Viorel Miron, primarul de Comăneşti, inconjurat de mascaţii care ii năvăliseră in birou. Afară, oraşul intrase deplin sub asediul urşilor. Bărbaţi in toată puterea, copii sau fetişcane scoteau capul transpiraţi de efort din blana de urs. Canafii uriaşi, din lănă roşie, se zbăteau in ritmul dansului peste capetele mulţimii. Cete, cete se duceau către casele lor. Urmau căteva ore de odihnă şi porneau cu uratul prin gospodăriile muntenilor. Am părăsit şi noi oraşul in miros de mici, vin fiert şi sărbători. De undeva, nu se ştie de unde, venea o adiere de colaci calzi.
Uşoara nostalgie in care căzusem a fost spulberată de larma nemaipomenită care răzbătea de undeva de după pasajul de sub linia ferată, care duce către Primăria Comăneşti. Ca prin farmec am fost inconjuraţi de cai agitaţi, speriaţi de mulţime şi de zgomot, mascaţi şi de o mulţime care fluiera, bătea din tobe şi suna din zurgălăi de te asurzea. Poliţiştii, in ciuda numărului mare, aproape că nu mai pridideau să dirijeze circulaţia oamenilor şi a animalelor, care năvăliseră in stradă. In plus, tot felul de fanfare şi de formaţii instrumentale căntau, fiecare in felul ei. Nu se mai auzea nimic, de parcă ar fi inceput războiul. Atmosfera a fost intregită de salvele de tunuri, e drept artizanale. "Bubuie tare, doamnă, cu căt punem mai mult carbid şi il dozăm mai bine cu atăt e mai mare bombardeaua. Daâ să ştiţi că astea-s mult mai puţin periculoase decăt petardele astea apărute după Revoluţie", ne-a asigurat unul dintre posesorii ciudatului instrument pe care il purtau pe umăr.
SPIRIT DE COMPETIŢIE. Mergem in procesiunea formată ad-hoc de oficialităţile judeţului spre centrul oraşului, acolo unde fusese instalată o scenă. "Fată dragă, pune şi tu masca aia mai bine pe faţă, că acuşi ajungem la scenă şi nu-i de joacă. Se dau premii mari, zece milioane pentru premiul intăi, opt pentru premiul doi şi şase pentru cei de pe locul trei", s-a auzit vocea autoritară a unui bărbat către o fetişcană care nu se mai vedea de după masca imensă care ii acoperea faţa. In spatele ei, o altă codană, subţire, imbrăcată in haine de pădurar cu căteva numere mai mari decăt talia ei, cu un ditai puşcociul pe umăr işi făcea loc grăbită spre banda de care se pierduse. "Ai să impuşti pe mulţi cu mitraliera aia", i-a aruncat, cu ochii numai zămbet, un tănăr din mulţime. Tănăra i-a aruncat o privire scurtă, măguiltă de atenţie, dar nu s-a oprit din mersu-i agil. Printre formaţiile care se scurgeau intr-o procesiune imensă pe străzile oraşului, deja se făceau pariuri despre ocupanţii primelor locuri. INTRECERE CA LA CARTE. Inaintăm din ce in ce mai greu spre scenă. O mare de oameni - "sunt vreo 10.000 de persoane", ne-a spus viceprimarul Neculai Ciocan - bloca aproape complet trecerea către scenă. Primarul, cu eşarfa incinsă peste palton, le-a vorbit oamenilor scurt despre festival, le-a urat cele cuvenite şi, intr-o atmosferă de Oscar, atăt de multe erau aparatele de fotografiat şi camerele de luat vederi, a inceput spectacolul. O gură de vin fiert pentru bietul juriu obligat să stea pe loc pănă la terminarea evoluţiilor tuturor concurenţilor, zămbete şi căte un incident hazliu au marcat intrările concurenţilor pe scenă. Vreo 500 la număr, veniţi de pe toată Valea Trotuşului şi cea a Tazlăului. Şi de pe cea a Asăului. Urători, banda de haiduci a lui Bujor, capra de de la Bereşti Tazlău, urşi, căluţi... Şi relaxare. Cum nu s-a mai văzut de mult pe feţele locuitorilor din zonă, marcaţi de potopul inundaţiilor din anii trecuţi. SE PREGÃ...TEŞTE VIITORUL FESTIVAL. Sutele de mascaţi şi urători care s-au perindat pe scenă au fost evaluate de juriu, iar la final au fost răsplătite. Aproape 200 de milioane de lei in premii, dintre care unul de excelenţă, de 50 de milioane, pentru Ursul din Zăvoi, un cartier din Comăneşti, unde orăşenii ţin cu dinţii de tradiţii. "Au primit acest premiu pentru modul nealterat in care păstrează tradiţia, pentru autenticitatea costumelor, jocul deosebit, frumuseţea pieilor şi prezenţa scenică. Suntem la a 12-a ediţie, vrem să facem cunoscută in acest fel in Uniunea Europeană toată Valea Trotuşului şi să atragem turiştii aici, unde datinile se păstrează nu doar pe scenă, ci şi in realitate, prin curţile oamenilor. De acum 12 ani, cănd am pornit acest festival, numărul lor a crescut atăt de mult incăt acum nu se mai găsesc locuri de cazare pe nicăieri", a arătat Viorel Miron, primarul de Comăneşti, inconjurat de mascaţii care ii năvăliseră in birou. Afară, oraşul intrase deplin sub asediul urşilor. Bărbaţi in toată puterea, copii sau fetişcane scoteau capul transpiraţi de efort din blana de urs. Canafii uriaşi, din lănă roşie, se zbăteau in ritmul dansului peste capetele mulţimii. Cete, cete se duceau către casele lor. Urmau căteva ore de odihnă şi porneau cu uratul prin gospodăriile muntenilor. Am părăsit şi noi oraşul in miros de mici, vin fiert şi sărbători. De undeva, nu se ştie de unde, venea o adiere de colaci calzi.
Â
Â
Citește pe Antena3.ro
